O bârlădeancă sceptică în privința SARS-CoV-2, spitalizată după ce a fost confirmată pozitiv: „Regret! Trebuia să ajung în spital ca să cred!”

0
1649

• O bârlădeancă de 68 de ani, care nu credea în existența noului coronavirus, dar care a fost internată în spital după ce a fost depistată pozitiv, a povestit pe contul său de socializare experiența prin care a trecut de la apariția primelor simptome, așteptarea rezultatului testului PCR și, ulterior, internarea în unitatea medicală și până la vindecarea și externarea de către medici.

Tea (68 ani), din Bârlad, se numără printre sutele de pacienți care au avut nevoie de tratament în secțiile Spitalului de Urgență „Elena Beldiman” Bârlad după ce s-au infectat cu noul coronavirus. Prin intermediul unor postări pe contul său de socializare, aceasta a dorit să împărtășească experiența traumatizantă prin care a trecut de când și-a dat seama că s-a infectat cu virusul COVID-19 și până când s-a vindecat și a fost externată. În plus, a vrut și să atragă atenția scepticilor care neagă existența virusului – fiind și ea unul dintre ei până la îmbolnăvire – după cum singură a recunoscut, că SARS-CoV-2 nu e o glumă, ci chiar există și omoară oameni. Cu atât mai mult cu cât postările sale sunt urmărite de peste 1.300 de persoane.

„SOS! Covid, experiență personală! În dimineața zilei de 15 august, pe la ora 10.00, eram la Sfânta Liturghie (așa cum se cade unui creștin trăitor), la marea sărbătoare Adormirea Maicii Domnului, hramul bisericii noastre. De obicei stau în strană, fără mască, citesc, mai și cânt după puterea și harul pe care mi l-a dat Dumnezeu. După Psalmul 50, am simțit o durere cumplită în cutia toracică, așa de parcă mi-ar fi intrat o ghiară în piept. M-am retras într-o zonă cu puțină lume și am respirat forțat câteva minute. Durerea s-a dus, dar m-a cuprins o mare slăbiciune. Aceeași slăbiciune am avut-o toată ziua și parcă totul în mine era fierbinte. M-am gândit că e vinovată caldura și am mâncat două porții mari de înghețată.

Duminică, am avut toată ziua o stare de somnolență, lipsa poftei de mâncare și durere de cap după ce am venit de la biserică. Am stat numai în pat și am început să am temperatură, 38-38,5 grade. Am luat paracetamol. Transpirație cumplită și a scăzut temperatura. A început o tuse seacă. Luni și marți la fel. Temperatură, paracetamol, transpirație, și așa mai departe.

Rău! Nu am putut mânca aproape nimic, am dormit întruna și am avut diaree. Covid, mi-am zis, dar nu-mi venea să cred! Miercuri și joi mi-a fost bine, am mâncat puțin, nu am mai avut temperatură și am putut face mâncare și alte treburi. Vineri rău, sâmbătă și rău și bine! Seara, amândoi bolnavi! Soțul a chemat Salvarea. Am mers împreună la UPU. Ce s-o mai lungim! Pe soțul l-a internat, luni, pozitiv și pe mine, miercuri, tot pozitivă”, își începe Tea postarea de pe 2 septembrie.

„Nu am crezut vreodată că îi voi cădea victimă!”

„Eu nu am crezut că acest virus există. Nici nu prea m-am ferit, nu am purtat mască decât în interior și am stat în strană fără mască, deși unele persoane tușeau. Aici, pe Facebook, am fost somată pe public și privat că nu este corectă atitudinea mea și că acest virus e cât se poate de real și de periculos, dar mai ales foarte contagios. Am făcut postări împotriva unor măsuri luate în scopul protejării mele, până la urmă.

Regret! Trebuia să ajung în spital ca să cred! Trebuia să fiu bolnavă ca să atenționez și pe alții că pericolul este peste tot. Sigur, drumul de acasă până la patul de spital e anevoios și treci prin niște faze ce presupun răbdare, căci urmează multe ore de așteptare în condiții de ambulatoriu, în cort sau sub cerul liber. Toate locurile în spital erau ocupate duminică noaptea! Erau foarte mulți veniți cu Salvarea din tot județul și cu serviciul SMURD. Toți în stadii diferite ale acestei boli, toți sau aproape toți dintr-o casă infectați cu acest virus ticălos care și ucide!

Nu am crezut vreodată că îi voi cădea victimă. Nimeni nu crede! Impactul psihologic este puternic. Unii chiar s-au ferit, au respectat regulile și tot au ajuns în spital. Aici totul e diferit față de tot ce ați văzut până acum într-un spital. Tot personalul poartă același echipament ca de cosmonaut. Din spatele vizierelor, te privesc niște ochi blânzi, care se străduiesc să-ți dea curaj și să-ți alunge teama care face să-ți scadă ori să-ți crească tensiunea”, a mai scris bârlădeanca pe contul său de socializare.

Pe 3 septembrie, Tea și-a informat prietenii virtuali că, în urmă cu o zi, a fost externată, dar că trebuie să mai stea în carantină la domiciliu până pe 9 septembrie, timp în care este verificată zilnic de polițiștii locali. De asemenea, le-a mulțumit tuttturor celor care i-au fost alături în această grea perioadă (medici, asistente, infirmiere, prieteni, vecini, mai mulți preoți, episcopul Hușului etc.).

Câteva ore mai târziu, într-o altă postare, a povestit ce a trăit în spital, de când a urcat în lift și a fost dusă în salon și până la plecarea acasă, dar a vorbit și despre condițiile de cazare (paturile comode, mâncarea caldă și bună etc.) și afecțiunea cu care a fost tratată de personalul medical.

„Mâncarea este bună, caldă și suficientă”

„Nu vreau să scriu despre orele lungi de așteptare pentru recoltarea testului și a analizelor și nici despre starea pe care o ai până ce telefonul sună și te anunță că ești pozitiv. Nici despre orele multe și lungi de așteptare de dinaintea internării, până ce ești strigat să ți se facă investigații (analize medicale, CT sau raze la plămâni, EKG, măsurarea tensiunii arteriale, măsurarea oxigenului în sânge!). Nu vreau să vă spun nici cum am petrecut noaptea, după ce Salvarea l-a luat pe soțul, iar mie mi s-a luat tensiunea și am aflat că e 7,5! Ar trebui să scriu prea mult și poate unii ar socoti că exagerez.

De la corturile de testare până la lift, în permanență cineva cu o pompă dezinfectează totul. Tot personalul poartă echipament complet, ca de cosmonaut. Nu se văd decât ochii! Toți se mișcau foarte rapid, căci salvările soseau întruna cu suspecți de Covid de prin tot județul. La un moment dat, a venit SMURD-ul cu o mașină mare, din care au coborât o mulțime de oameni de vârste diferite, care probabil erau deja testați și cu analize medicale, căci i-au dus direct la lift. Liftul este un fel de «poartă» ce se deschide spre un spațiu în care nimeni din cei internați nu mai iese decât la externare și atunci, tot cu același lift și tot însoțit până la ambulanța care te duce acasă, unde intri în carantină după externare, căci vei continua să fii tot pozitiv un timp, dar fără simptome…

La ora 23.00, am fost lăsată la salonul în care am stat opt zile sub tratament. În salonul de șase paturi, majoritatea respirau prin mască de oxigen. Secția Medicală e modernă, totul nou și foarte curat, paturi rabatabile cu saltele odihnitoare și lenjerie impecabilă. Grupurile sanitare cu băi și acestea foarte curate și mereu dezinfectate. Mâncarea este adusă ambalată, de trei ori pe zi, în vase de unică folosință, e bună, caldă și suficientă. Singura problemă e apa, pentru că trebuie să ți-o aducă cineva din afară. Nu știu dacă cea de la robinet e potabilă. Poate e, dar nimeni nu bea de la robinet nici acasă”, a mai scris bârlădeanca a doua zi după externare.

„Toți pacienții sunt tratați cu multă atenție, afecțiune, o vorbă bună și o încurajare”

„Eu în general nu am probleme de sănătate. După cum spun cei cu care am interacționat dintre pacienți, când începi să ai simptomele de Covid, se acutizează exact acea sau acele afecțiuni pe care le ai și primești tratament pentru aceasta. Toți pacienții sunt tratați la fel, cu multă atenție, cu afecțiune, cu o vorbă bună și o încurajare, cu medicație pentru Covid dar și pentru afecțiunea pe care o ai. Nu poți oferi nimănui din personal nici măcar o ciocolată! Chiar dacă îți dorești mult aceasta. Nu primesc și chiar dacă ar vrea, nu au cum să ia! În spital e foarte cald. Pacienții stau în ținute lejere, pot face duș de câte ori doresc. Dar cadrele… Oare cum rezistă în acele costume sintetice, cu mască și vizieră pe față, cu capul acoperit și cu cizme din plastic în picioare? Ne întrebam privindu-le! (…)

Cei care încearcă să vă convingă că acest pericol nu există ori sunt inconștienți (cum am fost eu), ori vă vor răul. Am făcut aceste postări cu scopul de a împărtăși experiența mea vouă, celor care îmi citiți postările. Am profitat un pic de popularitatea mea, dar cu bune intenții! Nu știu cîți au mai făcut aceasta. Îi îndem însă pe toți să nu se teamă că vor fi stigmatizați sau respinși și să scrie, să povestească experiența lor Covid.

Aveți grijă de voi! Dumnezeu a făcut omul cu puțin mai mic decât îngerii, ca să ajute pe om. Rugați-vă, credeți, mergeți la biserică, împărtășiți-vă, dar nu uitați că și preoții și marii duhovnici și episcopii sunt oameni și sunt foarte expuși, au familii și trebuie să se protejeze. Nu mai râdeți de preoții care poartă mască! Respectați regulile! Lăsați la poarta spitalului o sticlă, două, un bax de apă pentru cei cărora nu are cine să le aducă nimic. Rugați-vă pentru cei care sunt prin spitale Covid! Poate vor veni vremuri normale. Trebuie să gândim pozitiv, trebuie să avem credință, nădejde și dragoste. Doamne ajută!”, și-a încheiat Tea mesajul adresat prietenilor săi virtuali.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.