Potrivit credintei ortodoxe, naltarea Domnului este unul din cele 12 mari Praznice mparatesti ale Bisericii noastre si are loc pe 17 mai, la 40 de zile de la nviere. Nu ntmplator aceasta sarbatoare are loc la 40 de zile de la nvierea Mntuitorului, praznuindu-se n fiecare an ntr-o zi de joi, cnd se nrosesc ou, se pregtesc bucate, ntocmai ca la masa de Paste. Cu multiple semnificatii simbolice legate de cele ale ptratului si ale crucii, cifra 4 este des ntlnita: ea reprezinta cele patru Evanghelii, cele patru colturi ale lumii, cele patru anotimpuri, cele patru faze ale lunii, cei patru stlpi ai universului, cele patru vnturi.
Numrul 40 este numrul asteptrii, al pregtirii, al incercrii si al pedepsei: David a domnit 40 de ani, la fel si Solomon; legmantul lui Noe urmeaz dup 40 de zile de potop; Moise a fost chemat la Dumnezeu cand a implinit 40 de ani si rmane 40 de zile pe Muntele Sinai; Iisus predic 40 de luni, evreii necredinciosi primesc pedeapsa de a rtci 40 de ani in pustie, Iisus este dus la Templu dup 40 de zile de la Nastere, nvie din morti dup 40 de ore si se nalt la Cer dup 40 de zile. Tot 40 de zile se crede c rmane sufletul mortului pe pmant inainte de marea trecere. Se spune c dup nviere, Iisus s-a mai artat o dat ucenicilor si, pe Muntele Mslinilor, incredintindu-i de puterea sa si dandu-le ultimele invtturi i-a binecuvantat si i-a trimis in lume s predice cuvantul lui Dumnezeu. El a mancat alturi de ucenici, asa cum fcuse odinioar. n acel moment Hristos si-a profetit revenirea si i-a incredintat pe apostoli c il va trimite pe Duhul Sfant. Apoi, Iisus s-a ridicat dintre apostoli si sa inltat la cer. Astzi este ultima zi in care se mai inrosesc ou, incheind astfel ciclul srbtorilor pascale. Oamenii se salut cu ‘Hristos s-a nltat! Adevrat sa nltat!’. Se zice c Cerurile sunt deschise de la Pasti pan la nltare, iar cei care mor in aceast perioad nu ar mai trece prin Judecata de Apoi si ajung direct in Rai. ncepand din secolul al IV-lea, nltarea este celebrat atat in Rsrit, cat si in Apus, la 40 de zile dup Pasti, intotdeauna intr-o zi de joi. nainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prznuit de Rusalii. Potrivit traditiei populare in unele zone in care traditiile sunt mai puternice si dinuie inc in sufletele romanilor, fetele si feciorii se duc in pdure s culeag plante cu proprietti apotropaice: frunze de alun, paltin si de nuc pe care le poart in san sau pentru a impodobi mormintele cu ele si cu care fac vrji de dragoste sau folosite ca plante tmduitoare. Ferestrele caselor se impodobesc cu frunze de leustean si nuc. Astfel, in noaptea premergtoare nltrii Domnului, in unele zone ale trii, se leag frunze de nuc peste brau, pentru c se crede c insusi Mantuitorul le-ar fi purtat in momentul nltrii. Despre leustean se crede c ar fi crescut la baza tutorelui Crucii lui Hristos. Se povesteste c in noaptea aceasta infloreste feriga. Tot acum infloreste si se scutur floarea de ferig si de alun iar cine o culege si o bea, scap de orice boal. Potrivit obiceiurilor si practicilor magice cu un pronuntat caracter apotropaic se mai vorbeste despre atingerea vitelor cu leustean, pentru a creste mai grase si mai sntoase si pentru a le proteja de vrjitorii si de strigoi. Totodat si oamenii se ating cu leustean ca s fie feriti de rele si de boli. De asemenea, la nltare, se taie pr din varful cozilor de la vite si se ingroap intr-un furnicar, cu urarea: ‘S dea Dumnezeu s fie atitia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar!’. Astzi sunt marcate vitele si se taie mieii. n popor, srbtoarea nltrii Domnului se mai numeste si Ispas. n unele zone, aceast zi mai este considerat si o srbtoare a campului, a holdelor si a fanului. Femeile nu imprumut sare si nu dau foc din cas, pentru c altfel toat casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smantan. Traditia spune c Ispas, un cioban, ascuns pe dup pietre, ar fi fost de fat la nltarea Domnului si martor la ridicarea sufletelor mortilor si c el era un om vesel si credincios. De aceea toti oamenii incearc s fie bine dispusi de ‘Ispas’ si totodat s-si pomeneasc, prin ofrande ritualice specifice, mosii si strmosii, ale cror suflete se inalt in aceast zi la ceruri. Acum se imparte de poman pentru morti indeosebi paine cald, plcinte, lapte, paine, ceap verde si rachiu, iar ciobanii dau si primesc miei si cas. Pe lang toate aceste lucruri, oamenii isi iau si msuri de aprare impotriva sufletelor rtcitoare care, neputandu-se inlta la ceruri, ‘se stric’, adic devin strigoi, moroi, spirite malefice periculoase pentru sat. A sasea sptman de la Pasti aduce zile insemnate in ‘Calendarul popular al romanilor’: ‘Miercurea Bltatelor’ sau ‘Pestritele’, srbtoare popular aproape dat uitrii, tinut pentru primejdii – se serbau timp de dou zile, una dintre acestea fiind miercurea de dinaintea Ispasului iar cealalt, vinerea de dup Ispas, incheind astfel ciclul srbtorilor pascale. n prima zi se lucra pan la amiaz dup care se srbtorea, urmand ca, in ce-a de-a doua zi, lucrurile s se desfsoare taman invers; dimineata se tinea srbtoarea iar dup mas se muncea. ‘Miercurea Bltatelor’ era o zi magic, zi in care se culegeau plante bune de leac si de dragoste, fermectoarele incercau inc din zorii zilei s ia mana campului si laptele vitelor iar femeile suflau in bucium ca s le indeprteze vrjile. De nltare se mai serbeaz si Pastele Cailor. Calul a fost considerat dintotdeauna un animal sacru, fiindu-i atribuit de multe ori constiinta misterelor divine, calul apare trgand carul de foc al Sfantului Ilie. n povestile romanesti apare calul nzdrvan, fiint profetic, magic, superioar cailor imortali ai legendelor crestine calul apare ca purttor al unor clreti sacri: Sfantul Gheorghe, cel care a omorat balaurul, Sfantul Martin, cel care isi druieste mantia, Sf. Hubertus si Sf. Eustahie. n calendarul popular al romanilor calul, animal totem venerat in strvechime, este srbtorit in mai multe randuri, ins ce-a de-a sasea zi de joi de dup Pasti ii aduce libertatea absolut: nu este pus la crut, nu este inclecat, poate s pasc pe unde vrea si cat vrea. Asadar, se crede c, o singur dat pe an, pret de un ceas, caii se satur pe deplin si asta se intampl de ‘Pastele Cailor’. O legend popular povesteste c la nasterea lui Iisus in grajdurile btranului Crciun, boii si oile si-au mancat fanul si au adormit, in timp ce caii au tropotit si au nechezat iar dup ce au terminat fanul primit, l-au mancat si pe acela sub care Pruncul fusese ascuns de furia lui Irod. Atunci, Maica Domnului i-a blestemat s nu se mai sature decat o dat pe an, de ‘Ispas’, oricat de mult ar manca. De atunci ziua poart si numele de ‘Pastele Cailor’. n aceast zi se fceau pltile amanate, care nu fuseser achitate la ‘Sangiorz’ (dup cum cerea traditia), acest lucru generand probabil, in timp, sensul peiorativ al expresiei ‘La Pastele Cailor’, care a ajuns s insemne ‘a amana’, ‘a nu inapoia la timp ce ai imprumutat’, ‘a nu te tine de cuvant’, fiind echivalent cu expresia ‘La Sfantu Asteapt’. Pe de alt parte, neavand o dat fix in calendar precum ‘Sangiorzul’, aceast srbtoare cu dat mobil a fost asimilat ca fiind o zi oarecum incert. Astfel, sintagma ‘La Pastile Cailor’ si-a schimbat sensul, in loc de ‘alt dat’ sau ‘mai tarziu’, insemnand astzi ‘niciodat’, ‘nicicand’. Aceasta este totusi o metafor pur romaneasc, care in Transilvania Evului Mediu desemna un fapt concret si oarecum banal. Atunci cand catolicii srbtoreau Pastele, romanii cereau caii ungurilor ca s-si lucreze pmantul iar cand biserica ortodox prznuia nvierea Domnului, era randul maghiarilor s ia cu imprumut caii de la romani. Cand se intampla ca Pastele ortodox si cel catolic s cad in aceeasi zi, caii se odihneau. Atunci era ziua lor, ‘Pastele Cailor’. Prin hotrarile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, srbtoarea nltrii Domnului a fost consacrat ca srbtoare national bisericeasc a Eroilor. Cinstire tuturor eroilor patriei ce siau vrsat sangele pentru apararea pmantului strmosesc!
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – ‘Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea’, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Arthur Gorovei – ‘Credinti si superstitii ale poporului roman’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, Bucuresti, 1995.
– Antoaneta Olteanu – ‘Calendarele poporului roman’, Editura Paideia, 2001.
– Elena Niculita Voronca – ‘Datinile si credintele poporului roman’, Editura Polirom, Iasi, 1998.
– Gh. F. Ciausanu – ‘Superstitiile poporului roman’, Editura Saeculum Bucuresti, 2005.
– Ion Ghinoiu – ‘Srbtori si obiceiuri romanesti’, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – ‘Obiceiuri populare de peste an’, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Talos – ‘Gandirea magico-religioas la romani’, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – ‘Ghidul Srbtorilor Romanesti’, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Stiuc – ‘Srbtoarea noastr cea de toate zilele’, Editura Cartea de Buzunar, 2006.
– ‘Proloagele de la Ohrida’, Editura Cartea Ortodox, 2005.
– Romulus Antonescu – ‘Dictionar de simboluri si credinte traditionale romanesti’, Editie digital, 2009.
– Simion FIorea Marian – ‘Srbtorile la romani’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, 2001.
– Tudor Pamfile – ‘Srbtorile la romani’, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997.
– ‘Vietile Sfintilor’, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
