Pe 24 februarie, romnul neaos a iubit, iubeste si nc va mai iubi. Iubeste n stilul dulce romnesc, n cel mai pur si mai intens mod, si totodat respect o divinitate mitologic popular romneasc, un zeu tnr al Panteonului autohton, cu dat fix de celebrare, patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romnesti, ce ne aduce iubirea n cas si n suflet, fiind identificat cu Cupidon, zeul dragostei n mitologia roman, si cu Eros, zeul iubirii n mitologia greac. Aceast srbtoare popular corespunde cu srbtoarea Aflrii Capului Sfntului Ioan Boteztorul, srbtoare apartinnd religiei ortodoxe. Dragobetele este cunoscut si sub denumirea de Dragomir, Cap de primvar, Cap de var nti, Sfnt Ion de primvar, Logodnicul psrilor, Dragomiru-Florea sau Granguru.
Despre ntia si a doua aflare a capului Sfntului Proroc Ioan Boteztorul, srbtorit pe 24 februarie, Sfnta Evanghelie ne spune c Irod, n timpul unui ospt prilejuit de srbtorirea zilei sale de nastere, a poruncit tierea capului Sfntului Ioan Boteztorul, la cererea Salomeei. Sfntul Ioan era ntemnitat n castelulul lui Irod de la Maherus, deoarece mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, sotia fratelui su. n ura ei de moarte, Irodiada a sftuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si plcuse oaspetilor si ndeosebi lui Irod, s cear de la acesta capul Boteztorului ca rsplat. Pentru c se temea c Boteztorul ar putea nvia dac trupul ar fi fost ngropat alturi de cap, Irod nu a dat ucenicilor dect trupul sfntului, care a fost ngropat n Sevastia. Capul a fost ngropat de Irodiada n curtea sa, la adncime mare. Sfnta Ioana, femeia crestin a dregtorului lui Irod, a dezgropat capul Sfntului Ioan Boteztorul din curtea Irodiadei si l-a ngropat la Ierusalim, n muntele Eleonului, ntr-un vas de lut. Aceasta e socotit cea dinti aflare a sfntului cap. Dup un timp, un proprietar bogat si slvit a crezut n Hristos si, lepdnd pozitia social si toat desertciunea acestei lumi, s-a fcut monah, lundu-si numele de Inochentie. Ca monah, el s-a slsluit chiar la locul unde se afla ngropat capul Boteztorului Ioan. Dorind s-si zideasc o chilie, el a spat adnc si a descoperit un vas de pmnt n care se afla un cap, ce prin descoperire dumnezeiasc a aflat c este al lui Ioan Boteztorul. El a cinstit cu evlavie acele sfinte moaste, apoi le-a ngropat la loc acolo unde le-a gsit. Capul Sfntului Ioan Boteztorul a fost prezent aici pn n vremea Sfintilor mprati Constantin si Elena, cnd, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, n Siria, la un olar. n anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a asezat n biserica din aceast cetate. Aceasta este socotit a doua aflare a cinstitului cap al Boteztorului. Sfnt Ion de primvar, srbtoare, puternic nrdcinat n cultura romn, este un personaj transmis prin viu grai din generatie n generatie de la vechii daci, transformat mai apoi intr-un protector al tinerilor si patron al iubirii. Legendele populare povestesc c el ar fi fost un cioban sau chiar fiul ei ce o nsotea pe Baba Dochia n cltoriile prin munti, fiind o figur pozitiv, simbol al primverii. n credinta popular o alt reprezentare a Dragobetelui este si cea a unei plante, numite Nvalnic, transformat de ctre Maica Domnului deoarece el a ncercat din nesbuint s-i ncurce crrile. Cap de primvar marcheaz nceputul primverii si a anului agricol si asigur totodat tranzitia ctre un an mai prosper, a constituirii perechilor, att pentru psri, ct si pentru oameni. Este o srbtoare a revigorrii vegeta- tiei, (asimilat uneori cu ziua iesirii ursului din brlog), a vietii n crestere, o dat cu trecerea la anotimpul de primvar, retrezirea la viat, durata zilei n crestere, n contrapondere cu noaptea care descreste, iar ca dovad zilele sunt mult mai nsorite. Din ziua aceasta clostile se ntorc la cuib, ncep a cloci, iar vitele se ntorc de la iesle, nu mai mnnc asa de mult. Asemenea, si copiii se ntorc de la mncare si oamenii mai umbl pe afar, nu mai stau n cas asa de mult, ca iarna. Astfel, de Logodnicul psrilor, fetele si bietii se ntlnesc pentru ca iubirea lor s tin tot anul, precum a psrilor ce se logodesc n acesta zi. Motivatia prelurii obiceiului psrilor era profund, din moment ce psrile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvntul pasre n limba greac nsemnnd chiar mesaj al cerului. n mediul rural, n special, traditia popular, riturile vechilor daci liberi rmn nc vii. Stenii si mai aduce nc aminte de obiceiul de demult al fetelor si bietilor, care, n ziua lui Dragobete, zeu al tineretii n Panteonul autohton, patron al dragostei era srbtorit de tineri. Dimineata devreme, se mbrcau n haine de srbtoare si, dac timpul era frumos, porneau n grupuri prin lunci si pduri, bietii adunnd lemne pentru foc iar fetele cntnd si cutnd primele flori de primvar, ghiocei, viorele si tmioase, care se puneau pentru pstrare la icoane pn la Snziene, cnd se aruncau n apele curgtoare sau folosite n descntecele de dragoste. Dac, ntmpltor, se nimerea s gseasc si fragi nfloriti, florile acestora erau adunate n buchete ce se puneau, mai apoi, n lutoarea fetelor, n timp ce se rosteau cuvintele: ,Flori de frag/ Din luna lui Faur/ La toat lumea s fiu drag/ Urciunile s le desparti. Fetele mari s strngeau ap de omt sau de pe florile de fragi. Aceast ap, nscut, din sursul znelor, era pstrat cu mare grij, avnd proprietti magice, putnd face fetele mai frumoase si mai drgstoase. Ca zeu al bunei dispozitii, de Dragobete, tinerii mergeau n satele vecine, chiuind si cntnd peste dealuri, adunndu-se la o cas, pentru a-si face de Dragobete, petrecnd (fr indecen?ele evenimentelor similare din zilele noastre) fiind convinsi c, n felul acesta, vor fi ndrgostiti ntregul an, pn la viitorul Dragobete si de multe ori de acolo porneau de multe ori viitoarele csnicii. Cteodat la acel ospt unii tineri, n Ziua de Dragobete, si crestau bratul, dup care si suprapuneau tieturile sub form de cruce, cu alti tineri, devenind astfel frati, si respectiv, surori de cruce. nfrtirea se putea face si fr ritualul de crestare a bratelor, doar prin mbrtisri, srutri frtesti si jurmnt de ajutor reciproc. Uneori, fetele, cele mai frumoase, se acuzau unele pe altele pentru farmecele de urciune. Credinta popular spune c n ziua de Dragobete psrile se adun n stoluri, ciripesc, si aleg perechea si ncep s-si construiasc cuiburile, psrile nemperecheate acum rmnnd fr pui peste var. Brbatii trebuie s-si gseasc partenere pentru anul ce vine, n acest sens este si expresia aDragobetele srut fetele. Fetele sunt cutate pentru a fi srutate, pentru a permite brbatilor asa zisa contaminare cu fortele faste. Conform traditiei populare, de Dragobete, bietii si fetele trebuie s fie veseli, s glumeasc, s nu se certe cu nimeni si s respecte srb- toarea, pentru a fi ndrgostiti tot timpul anului. Astfel adunati n jurul unor focuri aprinse pe dealurile golase din jurul satelor, fetele si bietii discut vrute si nevrute, ns, cel mai adesea, se spuneau glume cu substrat erotic. Fetele, cum simteau apropierea prnzului, ncepeau s coboare n fug spre sat, n unele zone ale trii, aceast goan fiind numit zburtorit. Potrivit obiceiului, fiecare biat urmrea fata care i czuse drag; dac flcul era iute de picior si fetei i plcea respectivul urmritor, atunci avea loc o srutare mai ndelungat n vzul tuturor. Srutul acesta semnifica, de fapt, logodna ludic a celor doi, stabilit cel putin pentru un an de zile. De cele mai multe ori astfel de logodne prefatau logodnele adevrate. Dac nu se fcea de Dragobetele, se credea c tinerii nu se vor putea ndrgosti n anul care urma; n plus, un semn ru era dac o fat sau un biat nu ntlneau la Dragobete mcar un reprezentant al sexului opus, opinia general fiind c tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti. Dar si cei maturi aveau partea lor de ritual n cadrul Dragobetelui. Astfel, femeile credeau c era ndeajuns s pun mna acum pe un brbat… strin de sat si devenea drgstoas brbatilor n tot anul care urma! Femeile mai aveau grij s dea mncare bun ortniilor din curte, dar si psrilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificat la Dragobete c astfel s-ar fi stricat rostul mperecherilor. n aceast zi, nu se coase si nu se lucreaz la cmp. Se face curtenie general n cas, pentru a-l ntmpina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu vine singur, ci nsotit de asa-numitele zne numite Drgostite, ce le sopteau vorbe de amor ndrgostitilor. El umbl prin pduri dup fetele si femeile care au lucrat n ziua de Dragobete. Le prinde si le face de rsul lumii, atunci cnd ele se duc dup lemne, flori ori bureti prin pdure. Unele fete si femei doreau chiar s fie pedepsite de Dragobete, lucrnd nadins de ziua lui, iar, apoi lund drumul pdurii, aici fiind nevoite s se lase iubite de Dragobete. De aici si provine rspndita expresie adresat fetelor mari si nevestelor tinere, care ndrzneau s lucreze n aceast zi: Nu te prind Dragobete prin pdure!. Btrni obisnuiau s tin aceast zi pentru friguri si alte boli dar si pentru un an mbelsugat. Orice lucru nceput va merge cu spor tot anul. n ziua n care se tine srbtoarea se scotea din pmnt rdcin de spnz, cu multiple utilizri n medicina popular si se aprinde n cas rdcin de iarb-mare pentru a apra de rele si durere. Prilej de bucurie si bunstare, Dragobetele, reprezint una dintre cele mai frumoase obiceiuri strvechi ale poporului romn. Pcat ns c foarte multi dintre noi i-au uitat semnificatia si au substituit-o, dup 1990, cu srbtoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sfntului Valentin, srbtoare care nu are nici o nrudire cu mitologia popular romn si nici cu spiritualitatea romneasc, el, nefiind prezent n calendarele ortodoxe n perioada rece, nicidecum pe 14, ci pe 16 februarie, iar n perioada cald, pe data de 30 iulie. ns romnii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreaz pe 24 februarie a fiecrei primveri unde iubirea se simte ca la ea acas!
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Arthur Gorovei – Credinti si superstitii ale poporului romn, Editura, Grai si Suflet –
Cultura National, Bucuresti, 1995.
– Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Editura Paideia, 2001.
– Elena Niculita Voronca – Datinile si credintele poporului romn, Editura Polirom, Iasi, 1998.
– Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997.
– Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – Zile si mituri. Calendarul tranului romn 2000, Ed. Fundatiei PRO, Buc., 1999.
– Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Ed. Enciclopedic, B., 2001.
– Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Stiuc – Srbtoarea noastr cea de toate zilele, Editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodox, 2005.
– Romulus Antonescu – Dictionar de simboluri si credinte traditionale romnesti, Ed. digital, 2009.
– Romulus Vulcnescu – Mitologie Romn, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1985.
– Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni, Editura aGrai si Suflet – Cultur National, 2001.
– Tudor Pamfile – Mitologia romn, Editura ALL, Bucuresti, 1997.
– Tudor Pamfile – Srbtorile la romni, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
