La nceput de februarie, ziua Sfntului Trifon sau Arezanul viilor este considerat prima mare srbtoare a calendarului agricol, pomicol si viticol; avem de-a face cu un nou cap de an: este chiar ziua cnd se ntmpin iarna cu vara”, mai ales prin intermediul practicilor apotropaice prin care se poate influenta starea vegetatiei pentru tot anul. n popor srbtoarea aceasta se numeste Trif, Sf. mucenic Trifon, Trif Nebunul, Trif-tatl lcustelor si al viermilor.
La baza srbtorii Sfantului Trifon, se afl de fapt, cultul strvechiului zeu al naturii si recoltei la traci – Sabazius, identificat cu zeii vitei de vie si vinului – Dionysos la greci si Bachus la romani. Sfantul Trifon fiind patronul omizilor, lcustelor si gandacilor, care pot ataca vegetatia, apr holdele pentru a nu fi stricate de insecte, apr grdinile si e izbvitor de tot felul de gandaci, care stric plantele roditoare, ucide viermii care stric cerealele, astfel zilei i se d o atentie deosebit. n vechiul calendar pastoral, la inceput de februarie este celebrat alt ciclu de trei zile de srbtori ale lupului, dup unele credinte, Sf. Trif ar fi si patronul lupilor, asa cum atest numeroase legende populare, care il pun in legtur pe Sf. Trifon cu Sf. Petru si cu lupii acestuia dar si de un alt atacator al turmelor de vite, ursul, ce apare expresiv in aceste zile fiind asociat adesea Streteniei, numit si ‘ntampinarea Domnului’, din 2 februarie, un numr de legende insumeaz toate trsturile importante ale srbtorii. ntr-o legend popular, Trifon ar fi fost necuviincios, lucrand in ziua consacrat Fecioarei si implicit inftisarea cu Pruncul la templu. Pedeapsa primit este sever si batjocoritoare prin tierea nasului vinovatului. Interesant este faptul c numele srbtorii viticultorilor, Arezanul viilor, are ca origine tocmai acest episod, al crui erou este, in varianta slav, Trifon Zarizanu – Trifon Tiatul sau Trif Nebunul, care ilustreaz astfel interdictiile lucrului in vie in aceast perioad. n prtile Frigiei, in satul ce se numea Campsada, care era aproape de cetatea Apamia, s-a nscut copilul Trifon din printi drept-credinciosi. nc de cand era el prunc, bunul Dumnezeu a binevoit a slslui intru dansul darul Sfantului Duh si a-i hrzi darul de a face minuni infptuite nu numai prin glasul pruncului aceluia, dar si din faptele lui cele minunate s se svarseasc laud. Tmduia toate bolile, dar mai vartos avea mult stpanire asupra diavolilor. Sfantul Trifon a devenit faimos odat cu izgonirea unui demon din fiica impratului roman Gordian, 238-244, si atunci cand ii ajuta pe cei neputinciosi nu le cerea altceva decat credint in Mantuitorul Iisus Hristos cu a Crui slav ii vindeca. Odat, Sfantul Trifon a salvat intreaga sa comunitate de la infometare, oprind cu puterea rugciunii, invazia lcustelor care devorau culturile si granele oamenilor. Cand la tronul imperial a ajuns impratul Decius (249-251), acesta a inceput o persecutie atroce impotriva crestinilor. Cineva l-a parat comandantului Aquilinus pe Sfantul Trifon spunandu-i c acesta propovduia cu mare evlavie credinta in Hristos si c pe multi ia botezat. Curand sfantul a fost arestat si interogat, timp in care si-a aprat cu putere credinta sa. Pentru mrturisirea sa Sfantul Trifon a fost supus unor torturi ingrozitoare: a fost lovit cu batele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars, i s-au btut cuie in tlpi si dus prin oras pe jos. Toate acestea sfantul le-a indurat cu rbdare. n cele din urm supliciul i-a fost curmat prin decapitare cu sabia, la Niceea, in anul 250. Sfantul Trifon inainte de executie s-a rugat, multumind lui Dumnezeu pentru c l-a intrit in incercrile sale. El s-a mai rugat Domnului s miluiasc si pe cei care-l vor chema in ajutor. n multe icoane rusesti, Sfantul Trifon apare cu un soim pe brat. Este considerat sfantul patron al psrilor. Se povesteste c odat Tarul Ivan cel Groaznic a iesit la vantoare, iar ingrijitorul soimului a scpat din neatentie pasrea preferat a tarului. Acesta i-a dat termen ingrijitorului Trifon Patrikeiev s aduc pasrea in trei zile, iar de nu, va fi condamnat la moarte. Trifon a cutat pasrea prin toat pdurea dar fr rezultat. n cea de-a treia zi, sfarsit de oboseal dup atata cutare, ingrijitorul s-a intors la Moscova, la locul numit Crangul Marinaya. ntinzandu-se ca s se odihneasc, s-a rugat sfantului patron al su, Sf. Mucenic Trifon, chemandu-l in ajutor. n vis a vzut un tanr pe un cal alb care tinea pe mana soimul tarului. Acesta i-a spus: ‘Ia pasrea pierdut si o du tarului si nu te mai necji.’ Cand s-a trezit, ingrijitorul a zrit pasrea stand pe un brad. A luat-o, a dus-o tarului si i-a spus ce ajutor miraculos a primit de la Sf. Mucenic Trifon. Drept multumire c i-a salvat viata, Trifon Patrikeiev a construit o capel in locul unde i-a aprut Sf. Trifon. Mai tarziu, a construit chiar si o biseric cu hramul Sf. Trifon in Moscova. n credinta popular nu e deal de munte unde s nu fie cruce cu chipul sfantului, insotit de troparul su, precum si de rugciuni ctre dansul. Despre Sf. Trifon spun c a pzit pe fecioara Maria, cand a iesit cu pruncul Iisus la biseric, de cainii lui Sf. Petru de iarn, care, pscand vite, n-a bgat de seam c cainii lui au srit la fecioar s-o muste. Atunci fecioara Maria, drept multumire, a fcut pe Sf. Trifon stpan peste lcuste, viermi si alte gangnii, dandu-i puterea de a le orandui s fac stricciuni in holdele acelora care nu-l vor serba, iar lui Petru ia zis: ‘Petru, cainii ti s se fac lupi de azi inainte si s-ti mnance intai vitele tale’. De Sf. Trifon oamenii merg in dealul cu vii, strigau: ‘Hai s mergem la Gurbanu!’. Acolo taie cate douzeci-treizeci de vite de vie si zic c strugurii nu se mai mucezesc si vinul din anul viitor e bun si ferit de grindin si de man. Cu cenusa strans din vatra focului in ajunul lui Sf. Trifan, dimpreun cu cea din ajunul Bobotezei si lui Sf. Vasile si se presar prin vie. Apoi se boteaz via cu agheasm de la Boboteaz, ca s fie ferit de man, de piatr, de ger si s aduc rod mult. Apoi dezgroapau sticla sau plosca ingropat de cu toamn si se adunau in jurul unui foc aprins pe o inltime, taie coarde de vit in patru locuri, in form de cruce, iar deasupra toarn vin, pe coarda tiat, pun sare si infig o bucat de slnin si una de paine, ca s sporeasc rodul. Apoi mnanc, beau, joac, sar peste foc, afum via cu o carp aprins, se stropesc cu vin si cu ap, luat in zori din izvoare si sfintit de preot, pentru a fi ferit vita de vie de bl?ra, un fel de rugin care se face pe frunza viei. Seara brbatii se intorc in sat, cu fclii aprinse, purtand pe cap cununi fcute din primele corzi tiate din vie. Acas, viticultorii erau asteptati cu masa imbelsugat, semn ca astfel trebuia s fie si productia viticol. Este foarte posibil ca in vechime dup numele turcesc al obiceiului, Gurban, s se fi jertfit o oaie sau un berbec. Cu agheasma adus de la biseric ud copacii care nu fac roade, cci atunci vor incepe s rodeasc. Sf. Trifon este o srbtoare in cinstea si folosul rodirii pomilor si a viei. Cei ce serbeaz si prznuiesc pe Sf. Trifon, sacrificandu-i buturi din pomii si, au norocul ca pometul lor s fie aprat de viermi, omizi si alte gangnii vtmtoare. n aceast zi stenii din dealuri intind mesele, fac cram, la conace pe dealuri, in onoarea Sf. Trifon, spre a revrsa roade din belsug asupra pomilor, iar popa satului boteaz de-a randul ogrzile si dealurile cu pruni si meri. n ajunul, in ziua si a doua zi femeile nu lucreaz spre a fi ferite de poceli si sminteal. Se d de poman mmlig, ceap si sare, turte de mlai, pe care le impart la cersetori, pentru ca lcustele, crbusii, omizile si alte ganganii s nu strice semnturile iar bttura ferit de accidente. Nu se indeplinesc lucrri casnice importante, fcandu-se analogie intre ele si actiunile insectelor duntoare. Nu se taie nimic cu foarfecele, cci gandacii vor reteza rdcinile plantelor si mai ales a vitei de vie. Tranii nu lucreaz mai ales in vii, cci altfel vara lstarii vor fi mancati de gandaci. Unicul lucru care se face pe alocuri astzi in vie este stropitul ei cu ap de zpad ori cu agheasm dar si cu vin, n unele zone mai dinuie inc un obicei strvechi, astzi aproape uitat, ca din varful dealurilor cu vii s se rostogoleasc o roat aprins. Sensul obiceiului era de a fertiliza via si a indeprta de ea duhurile nefaste, printre care si cruda iarn. n aceast zi, unele gospodine semnau usturoiul in grdin, sfinteau graul si porumbul pe care il aveau spre a fi semnat si mergeau mai spre sear cu turte la musuroiul furnicilor si le spuneau: ‘Cum v dau eu de mancare, asa voi s numi mancati recolta!’. Se vorbeste in traditia popular c dac in ziua de Sf. Trif nu este omt, va ninge, iar dac este omt, se va topi. Un sincer ‘La multi ani’ cititorilor purttori ai numelui sfantului!
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – ‘Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea’, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Antoaneta Olteanu – ‘Calendarele poporului roman’, Editura Paideia, 2001.
– Cornel Dan Niculae – ‘Leacuri si remedii magice din Carpati. Magia si fiintele fantastice din arhaicul
romanesc’, Editura Electra, 2011.
– Elena Niculita Voronca – ‘Datinile si credintele poporului roman’, Editura Polirom, Iasi, 1998.
– Ion Ghinoiu – ‘Obiceiuri populare de peste an’, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Ghinoiu – ‘Srbtori si obiceiuri romanesti’, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – ‘Zile si mituri. Calendarul tranului roman 2000’, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999.
– Ion Talos – ‘Gandirea magico-religioas la romani’, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – ‘Ghidul Srbtorilor Romanesti’, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Stiuc – ‘Srbtoarea noastr cea de toate zilele, vol. II’, Editura Cartea de Buzunar, 2006.
– ‘Proloagele de la Ohrida’, Editura Cartea Ortodox, 2005.
– Romulus Vulcnescu – ‘Mitologie Roman’, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985.
– Simion FIorea Marian – ‘Srbtorile la romani’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, 2001.
– Tudor Pamfile – ‘Mitologia roman’, Editura ALL, Bucuresti, 1997.
– ‘Vietile Sfintilor’, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
