Boboteaza sau Botezul Domnului, srbtoarea celebrat de crestini cu mare drag, fiind a doua srbtoare din ciclul zilelor de mare srbtoare ale noului an, celebrat n ziua de 6 ianuarie, este srbtoarea care marcheaz purificarea prin ap, lustratia general ce urmeaz n urma alungrii tuturor fortelor ostile si malefice, apropierea sfrsitul zilelor nfrigurate, dar si al srbtorilor de iarn si, totodat, al celor dedicate nasterii lui Iisus Hristos.
Semnificnd botezul lui Iisus Hristos n apa Iordanului de ctre Sf. Ioan Boteztorul srb- toarea n ciuda vechimii este legat prin semnificat ie, simboluri mistice crestine si pgne de traditii si obiceiuri frumoase prin ineditul lor si semnificatia profund ce a fost pstrat acestei srbtori de ctre crestinii ortodocsi, ct si cei catolici care are darul de a umple sufletul oamenilor cu dragoste si s alunge spiritele rele. Domnul nostru Iisus Hristos, dup ntoarcerea sa din Egipt, vietuia n Galileea, n cetatea sa, Nazaret, unde crescuse, tinuindu-si naintea oamenilor puterea si ntelepciunea Dumnezeirii Sale pn la vrsta de treizeci de ani, pentru c nu era ngduit cuiva dintre iudei mai nainte de treizeci de ani s aib rnduiala de dascl sau de preot. Apoi mplinindu-se cei treizeci de ani si venind vremea dumnezeiestii Lui artri, a fost cuvntul lui Dumnezeu ctre Ioan, fiul lui Zaharia, n pustie, trimitndu-l pe el ca s se boteze cu apa. Deci ascultnd Ioan cuvntul lui Dumnezeu, a venit n prtile Iordanului, propovduind botezul pocintei, pentru iertarea pcatelor. Pe lng ntelesurile sale crestine ns, Boboteaza are si o serie de traditii si obiceiuri specifice poporului nostru. De Boboteaz se trag focuri de pusc si de pistoale, la biseric atunci cnd ies preotii cu crucea spre a face agheasm, zicnd c picioarele Mntuitorului au fost pe acea lespede ce se afl n apa Iordanului, pe care era fcut zapisul de greseala lui Adam. Si cnd a clcat Mntuitorul pe ea, a pocnit, cum se aud pustile acum la noi. Se spune c atunci cnd Ioan Boteztorul a venit la ru ca s boteze Domnului Iisus Hristos, ca cel ce a luat asupra Sa pcatele a toat lumea, diavolii au venit ct frunz si iarb, trsnind si pocnind pe apa Iordanului, c se auzea cine stie de unde zgomotul, pentru a ntrerupe ceremonia Botezului. Dar Dumnezeu a rnduit ca preotii s citeasc si s sfinteasc apa, iar cnd au nceput oamenii a mpusca si-a striga Chiraleisa, termen ce provine din neo-greac nsemnnd Doamne, miluieste! gheata s-a rupt sub diavoli si cu totii au czut n ap si s-au necat; de aceea acum nu mai sunt asa de multi. Pe cei care au mai rmas i omoar Sf. Ilie cu tunul, iar la om nu mai au voie sa vin. La Boboteaz, cnd cufund preotul crucea n ap, toti dracii ies din ape si rtcesc pe cmpuri pustii pn ce trece sfintirea apelor. Si nimeni nu-i vede, afar doar de lupi, care se iau dup dnsii si unde-i ajung, acolo i si omoar. Din cauza aceasta se spune n popor c nu e bine s se lase n ziua de Boboteaz rufe ntinse la uscat, cci se crede c, atunci cnd se mpusc din pusti, n decursul sfintirii, precum si cnd strig oamenii dup sfintirea apei Chiraleisa omul capt putere, se simte mai tare si mai cu curaj pe cnd Ucig-l-Crucea, fiarele slbatice si toate blestemele de pe oameni se mprstie, se refugiaz la locasurile lor prin pdure, anul rmnnd curat pn la Sf. Andrei, cnd fiarele slbatice revin si rmn pn la Crciun cnd le alung din nou bietii cu colindele, cu pocnetele de bice si cu plugusorul. De mult la Botezul Domnului se fcea copc pe grl, ca si azi, iar Vod mergea cu alai la marginea apei ca si astzi. Dup ce crucea era cufundat n ap, doi sau mai multi oameni se aruncau dup dnsa. Cine o prindea, acela cpta bacsis bun de la Vod. Cei ce se aruncau erau din cei bolnviciosi. Dup ce scoteau crucea din ap, se nsntoseau. Si astzi se mai arunc tinerii mai curajosi n ap dup cruce. Din momentul n care preotii sfintesc apa, atunci toate apele, curgtoare sau stttoare, rmn sfintite, timp de dou sptmni, n unele zone se spune c chiar si sase sptmni. n seara de 6 spre 7 ianuarie se strng mai multi tineri n fata bisericii si se pregtesc de iordnit. Apoi a doua zi de dimineat, tinerii clare pe cai frumos mpodobiti purtnd n mini un steag, merg pe la casele oamenilor, boteznd steagul cu apa din fntn. Unul din tineri, si anume conductorul, care pe alocuri poart numele de pop, duce cldrusa cu agheasm, n care-si strng banii, iar ajutoarele din alai poart unul sculetul de tmie si legtura de busuioc, de care este legat un clopotel, cu care iordnesc pe oameni, si un altul, sau mai multi dac satul e mare, poart o tepus de lemn, pe care vor strnge bucti de carne. Dup ce stropeau casa cu ap si aruncau tmie pe acoperis, rosteau o urare de belsug si prosperitate: Cum aruncm apa, Asa s fie holda bogat. Dup ce sfintesc si apa din fntn, cnt Iordanul, aceleasi cuvinte pe care le rosteste preotul n ajunul Bobotezei, boteaz cu busuiocul pe toti membrii familiei, cu ap sfintit pe cap, iar dup aceea, lundu-i pe toti de-a rndul n brate, i ridic n sus de trei ori rostind: n Iordan, botezndu-te / Domnul, cu crucea lui cea sfnt/ La anul s fie / An mai bogat / Mult mai curat. Dup care nconjur stropind cu agheasm casa, grajdurile si alte acareturi, pentru a nu se apropia serpii. n unele locuri stpnul casei, dac se simte puternic, cere cpeteniei s i se aduc un iordnitor a se lupta cu el. Prin lupta cu iordnitorii, gazda se fcea mai tare, dobndind putere, cci se credea c n lupta cu iordnitorul, n timpul luptei, este ajutat de Sf. Ioan. Spre sear tinerii se adun la marginea satului pentru o ntrecere de cai sau ncurarea lor. n felul acesta se aflau caii iuti sau lenesi dup care fac apoi o parad prin tot satul. Ionii si Ioanele, iordnitorii, i duc n brate cu de-a sila la grl sau la fntn ca s-i scalde iar n unele prti se adun n aceast zi bietii si fetele anume la fntni, unde le toarn cu ciutura ap n cap celor care vin la fntn dup ap. Sunt iertati doar cei ce le druiesc cte ceva. n noaptea de Boboteaz gospodarii de la sate scot mesele n curte, lng fntn, unde mnnc, joac, chiuie si se veselesc. n nordul trii era mai nainte datin ca tineretul s aprind un foc mare ritualic, din paie. crengi si frunze uscate pregtite dinainte. Cnd flcrile focului se nltau tinerii prindeau a juca hora n jurul lui ca apoi s sar pe deasupra flcrilor. Focului acesta, ca si jucatul ritualic mprejurul lui se numeau Ardeasca” si este o parte component a unor ritualuri magice de mbrbtare” a soarelui n drumul lui spre anotimpul clduros, ritualuri ce se regsesc, n ceremonialul Lsatului de Sec. Este obiceiul, ca de la acel foc, s fie aprinse si arse partial niste bucti de crpe, care ulterior se pstreaz, n speranta c ar fi bune de leac, afumndu-se cu ele la nevoie cei ce sufer de vtmtur si de dureri de urechi. Totodat pentru evitarea bolilor de urechi, de la Boboteaz, nu se mai spune Plugusorul si nici colinde. Femeile fac o turt de cenus frmntat cu agheasm si o pstreaz pentru tot anul, spre a sfinti cu ea vasele care s-ar ntmpla s se spurce n cursul anului. n timpul slujbei de sfintirii apelor, stenii de la mic la mare, se splau cu ap de ru n credinta c astfel vor fi rumeni si sntosi tot anul. n ziua de Boboteaz se botez cu agheasm smnta de pus sub brazd iar cine si stropeste cu agheasm pusca, va avea succes la vntoare. De Boboteaz, unii oameni iau o mn de gru si-l arunc n pod, zicnd: S dea Dumnezeu s creasc grul asa de mare ca pn n poda. Traditia popular spune c la Boboteaz se deschide cerul si ngerul pzitor i spune celui de nsurat sau celei de mritat ncotro i va fi norocul. Se spune c dac de Boboteaz, dimineata, nainte de sfintirea apei, un flcu sau o fat se mpiedic, alunec si cade, acea persoan se va cstori n acel an. Dac o fat vede mai nti, printre flcii ce se duc sau se ntorc de la sfintirea apei, pe unul clare pe un cal alb, e semn c se va mrita n cslegile acelea sau n anul acela. Acum este semnalul ca flcii s mearg pe la casele fetelor de mritat n petit. n ziua de Boboteaz, fetele vor s fie stropite cu agheasm n credinta c mprstie popa cu busuiocul petitorii n toate prtile. n aceast zi sunt interzise certurile n cas, vorbele urte, sudlmile si drcuirile si nu se d nimic cu mprumut. n ziua de Boboteaz, credinta popular spune cum c mamele care au avut nenorocirea s nasc copilul mort sau crora le-au murit copiii mai nainte de a fi fost botezati, pentru a nu li se transforma copiii n moroi, iau agheasm si se duc mpreun cu preotul si toarn peste mormntul acelor copii, ca s i boteze, numindui numai Ion sau Ioana n credinta c, dac vor urma trei ani la rnd, acest ritual la Boboteaz, pot fi socotiti botezati si trecut n rndul celorlalti crestini morti. Alt aspect important al srbtorii, avnd aceeasi imagine, de granit temporal ntre dou anotimpuri deschiderea cerurilor”, este sustinut de numeroase credinte populare din domeniul meteorologiei: previziunile se bazeaz tocmai pe existenta acestui moment de cotitur, pe ntoarcerea ctre anotimpul clduros. Dac dimineata de Boboteaz va fi promoroac si sunt turturi pe la stresini, primvara va fi timpurie si frumoas iar n cursul zilei de va fi vreme frumoas are s fie belsug si sntate. n ziua de Boboteaz crivtul de va sufla cu putere, va fi un an mbelsugat. Dac vremea la Boboteaz este geroas, dup iesirea cu Iordanul se va nmuia iar dac vremea a fost blnd, se va nspri. n traditia popular se spune c pn la Boboteaz e dricul iernii, de la Boboteaz crap gerul iar iarna e pe duc. n popor se spune c: Dac am dat Boboteaza la spate, nu-mi mai este fric de iarn, am pus mna pe primvar!”.
Bibliografie:
– Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976. – Arthur Gorovei – Credinti si superstitii ale poporului romn, Editura Grai si Suflet – Cultura National, Bucuresti, 1995. – Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Editura Paideia, 2001. – Elena Niculita Voronca – Datinile si credintele poporului romn, Editura Polirom, Iasi, 1998. – Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997. – Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002. – Ion Ghinoiu – Zile si mituri. Calendarul tranului romn 2000, Editura Fundatiei PRO, B., 1999. – Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Editura Enciclopedic, B., 2001. – Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti, Editura Humanitas, 1998. – Narcisa Stiuc – Srbtoarea noastr cea de toate zilele, vol. II, Ed. Cartea de Buzunar, 2006. – Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodox, 2005. – Romulus Vulcnescu – Mitologie Romn, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985. – Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni, Editura aGrai si Suflet – Cultur National, 2001. – Tudor Pamfile – Mitologia romn, Editura ALL, Bucuresti, 1997. – Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
