Cu exceptia interdictiilor de a lucra, ce pot fi ntlnite frecvent si n cazul altor srbtori, o not dominant a srbtorii o constituie prezenta patronului justitiar Ignatie, care pedepseste cu asprime si fr potrivnicie pe cei ce nu respect srbtoarea. Ignatul porcilor, Intoarea sau Crciunul tiganilor este cu sigurant una dintre cele mai mari srbtori de iarn ale lunii decembrie, n care demonismul ritualic devine o certitudine. Reminiscentele ei, cu multiple detalii, pstrate pn n ziua noastr, voalat prin unele locuri de latura gastronomic sau spectacular, face din ziua de Ignat nc o dat dovad a validittii srbtorilor pgne n calendarul popular al tranului romn. Acum ncepe perioada srbtorilor de iarn, care impune interdictii specifice ale torsului si splatului.
Se povesteste despre acest dumnezeiesc Ignatie, de Dumnezeu purttorul, pe vremea cnd era nc prunc, iar Domnul nostru Iisus Hristos vietuia n acea vreme cu oamenii pe pmnt si nvta pe popoare despre mprtia lui Dumnezeu; atunci si printii acestui prunc, stnd acolo Sf. Mc. Ignatie Teoforul aproape n popor si ascultnd cuvintele cele dumnezeiesti care ieseau din gura Mntuitorului, si avnd cu dnsii pe acest fiu, Domnul s-a uitat la dnsii si, chemnd la sine pe pruncul Ignatie, l-a pus n mijloc si, cuprinzndu-l, l-a luat pe mini, zicnd: De nu v veti ntoarce si nu veti fi ca pruncii, nu veti intra n mprtia cerului; si cine va primi pe un copil ca acesta n numele meu, pe mine m primestea. Pentru aceasta s-a numit sfntul Ignatie purttor de Dumnezeu, c a fost purtat de minile ntrupatului Dumnezeu. S-a numit purttor de Dumnezeu si pentru aceasta c el purta pe Dumnezeu n inima si n gura sa, fiind vas ales, asemenea lui Pavel, care a purtat numele lui Dumnezeu naintea limbilor si mpratilor. n popor se povesteste c Sf. Ignat este sfntul fr de cruce si fr de copii pn la adnci btrnete. Dar abia atunci ns nevasta i rmne grea, fr ca el s stie. Fiind srac lipit, n-avea nici porc de Crciun. Dar ntr-una din zile se ntlneste cu un strin care ducea n trg o turm de porci. Sf. Ignat l ntreb cu ct vinde unul. Strinul i fgdui pe toti, numai cu conditia s-i dea aceea ce el nu va sti ce are acas. Era vorba de copilul din femeie, cci strinul se spune c ar fi fost nsusi diavolul. Sfntul a primit bucuros, cci nu credea c acas s aib ceva despre care s n-aib deloc cunostint. Cu aceast nvoire, ei se desprtir. Nu trecu mult, si Dumnezeu veni acas la Ignat si l cert pentru fapta ce fcuse. Cnd sfntul auzi c e vorba de copil, ncepu a se jeli cu toat durerea sufletului, iar Domnul, vzndu-l, l mngie si i promise c-l va mntui. Seara, veni diavolul s-si ia plata. Dar, ajutat de bunul Dumnezeu, reuseste s pcleasc pe diavol, si astfel s pstreze copilul. Sf. Ignat e vestitorul Nasterii. Se tine pentru c Nsctoarea de Dumnezeu a simtit prima oar sarcina. Traditia popular vorbeste c Sf. Ignat ar fi fost frate cu Mos Crciun. Pentru credinta lui n viitorul mprat al lumii, pgnii i-au tiat minile de la ncheieturi. Plngndu-se ctre Maica Domnului, cnd ea nscuse pe Iisus n iesle, aceasta i-a spus s-si spele boantele n scalda copilului. Ascultnd-o, i-au crescut minile la loc. Sf. Ignat a venit la usa unui btrn si i-a spus c dup el vine si mosu-su Crciun cu barba alb, s taie tot omul cte un porc pentru copii. De aici n traditia noastr popular obiceiul ca n aceast zi alt nimic s nu fac oamenii dect s-si taie fiecare cte un porc de ziua de Ignat. n trecutul ndeprtat, se spune c ar fi cerut jertfe umane; sacrificiul a fost nlocuit treptat cu cel animal (porcii sau ginile, de preferat negre, fiind vorba de un patron al porcilor si al psrilor), n unele cazuri fiind suficient chiar si un simulacru. n popor se spune c cine nu taie porc s taie cel putin o pasre, s ntepe creasta de la o gin neagr, ca s dea sngele. E bine s se vad snge n ziua de Ignat, c numai asa casa si familia va fi ferit de boli. Sf. Ignat este sfntul care vindec porcii de boal grea, arat si le spune porcilor c au s moar si totodat le ia sufletele. Sacrificiul ritual, instituit exemplar chiar de ctre sfnt, este sustinut att de obiceiul pomana porculuia si implicit consumul ritualic al jertfei, ct si de credintele care justific ritualul prin perpetuarea speciei animalului de sacrificiu. Prin unele zone ale trii, n aceast zi erau sacrificati doar porcii negri, de la care se opreste snge amestecat cu fin de mei si fiere, pentru vindecarea bolilor si a frigurilor, dar si pentru obtinerea de remedii magice, n timp ce jertfa sacramental se aducea mai trziu, n ajunul Crciunului sau n functie de zon, dup Crciun. n unele locuri, n aceast zi (uneori chiar n ziua de Crciun) sunt tiati porcii, si nu n timpul postului, ca nu cumva s se spurce vreun vas sau vreun blid cu carne de porc, si astfel s se spurce cu de frupt si cei din cas. La tiere nu trebuie s stea n preajm nimeni din cei care sunt milosi din fire, cci se crede c porcul moare cu greutate iar carnea unui asemenea porc nu va fi bun. Cnd se njunghie porcul, cel ce-l taie, precum si cei din jurul lui si fac cruce cu snge, ca s fie sntosi si rosii peste an. Ca s nu se sting smnta porcilor, gospodina smulge prul de coama porcului, care, dup ce este nmuiat n snge, se pstreaz. Cine vrea s stie greutatea unui porc, s-i cntreasc numai capul; restul de carne va fi de zece ori mai greu dect capul. Porcii care se taie la Ignat, dup ce se prlesc, se cresteaz mai nti la ceaf, ca o cruce, apoi se presar sare, ca s fie carnea lor primit de Dumnezeu, cnd va da din ea de poman, si s nu se strice. La Ignat, cnd se taie porcii, se bag mai nti cptna n cas, cu rtul nainte, ca s mearg treaba bine si s aib parte de porci buni pentru anul viitor. Prin unele prti, lucrul este ngduit numai dup ce femeia a vzut snge de orice soi de vietate, ori snge de porc negru. Traditia popular spune c n noaptea dinspre Ignat porcii ar visa mrgele rosii la gt si cutit. Porcul care n-a fost tiat n ziua de Ignat nu se mai ngras, nu mai pune carne pe el si se spune c ar veni lupul si-l mnnc din bttur. Din fiecare porc tiat n aceast zi i se druieste Sf. Ignat o bucat de carne. Ignatul este o srbtoare care se tine pentru sederea clostilor pe ou si pentru a avea noroc si la psri. n aceast zi e obiceiul ca primul brbat sau femeie ce vine de dimineat n cas se pune jos pe o mn de paie, s cloncneasc ca o closc, rmnnd cu ideea c la cderea clostilor, ele, s stea pe ou si s scoat toate oule puse. Fetele, pn nu si fac un semn n frunte cu snge de porc, mai ales negru, nu lucreaz la lucrurile de cas, zicnd c li se molesesc minile precum carnea de porc. Cine lucreaz n aceast zi se spune c porcii li se vor mbolnvi. Femeile nu lipesc, nu cos, nu taie cu foarfecele n aceast zi ca s nu nasc copiii palizi si pociti iar porcii s nu rme prin btturi sau s rup rufele peste an. Nu e iertat femeilor care alpteaz ca s toarc, sub cuvnt c nu se cade a ridica furca naintea cruciia si se cade a toarce numai babele si fetele. Cnd s-a mbolnvi cineva n aceast zi se spune c nu mai scap de moarte. Cine lucreaz cade n boal de ameteal, se loveste, face bube pe fat, se taie sau se nteap si igneaz (face niste convulsiuni), ca porcii cnd se taie. Sf. Ignat e ru de incendiu, condusi de credinta c sfntul a fost pus pe jeratic de tortionarii pgni. La tiatul porcului, dup grosimea splinei, se prevesteste greutatea iernii. Cnd peste tot e una de groas, va fi iarna tot una de grea, de la nceput pn la sfrsit; dac-i la un capt nainte sau napoi mai groas, iarna va fi la nceput sau la sfrsit grea. De va fi mai umflat la mijloc, si iarna va fi mai grea la mijloc. De Ignat, femeile piseaz gru, ca s aib de mprtit la Crciun. Se fac turte, numite scutecele Domnului Hristos, pe care le mnnc n ajunul Crciunului cu miere si nuc. ncepnd de la Ignat si sfrsind cu zilele Crciunului, prin unele prti, ncepnd cu ntia zi a Crciunului, tinerii umbl cu turca, capra sau brezaia pn n ziua de Anul Nou cnd moare ritualic turca. S sperm c aceste frumoase traditii vor mai dinui si peste ani.
* Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Editura Paideia, 2001.
– Arthur Gorovei – Credinti si superstitii ale poporului romn, Editura Grai si Suflet – Cultura National, Bucuresti, 1995.
– Cornel Dan Niculae – Leacuri si remedii magice din Carpati. Magia si fiintele fantastice din arhaicul romnesc, Editura Electra, 2011.
– Elena Niculita Voronca – Datinile si credintele poporului romn, Editura Polirom, Iasi, 1998.
– Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997.
– Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – Zile si mituri. Calendarul tranului romn 2000, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999.
– Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Ed. Enciclopedic, B., 2001.
– Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Stiuc – Srbtoarea noastr cea de toate zilele, vol. II, Ed. Cartea de Buzunar, 2006.
– Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodox, 2005.
– Romulus Vulcnescu – Mitologie Romn, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985.
– Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni, Editura aGrai si Suflet – Cultur National, 2001.
– Tudor Pamfile – Mitologia romn, Editura ALL, Bucuresti, 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
