Cea de-a treia sptmn a lunii octombrie este perioada cnd se srbtoarea Brumalia la romani, precum si Anul Nou Dacic, corespunznd cu Dionisiacele Cmpenesti si fermentarea vinului la populatia trac, iar n credinta ortodox, Sf. Evanghelist Luca.
Sfntul Evanghelist Luca, originar din Antiohia, Siria antic, a fost un om cu o educatie aleas, de profesie medic, un bun cunosctor al filosofiei, dar si un talentat artist plastic. A devenit ucenic al Sfntului Pavel, cruia i-a si urmat pn la moarte. Toate aceste talente avea s le pun n mod strlucit n slujba credintei crestine. n cutarea adevrului, el ajunge la Ierusalim, unde l cunoaste pe Iisus. Apropierea de EL i-a schimbat cu totul destinul, cci, de la vindecarea trupeasc a pacientilor si, Evanghelistul Luca avea s se dedice cu totul celor spirituale. De la Sfntul Apostol Luca avem cea de-a treia Evanghelie. Se spune ca nu a fost cstorit si c ar murit la vrsta de 84 de ani, n Boetia. Lucinul sau Ziua Lupului este o alt traditie pastoral mostenit din pgnism dedicat lupului, ce deschide srbtorile toamnei prin Filipii de Toamn, Filipul cel Mare, Vovidenia, Suntandrei, Noaptea Strigoilor, Trbacul Cinilor, Zilele Bubatului, srbtori ce formeaz un scenariu ritualic de nnoire a timpului, un adevrat ciclu de zile festive nchinate lupului, animal totem al dacilor, cruia calendarul popular romnesc i consacr nu mai putin de 35 de srbtori populare, dintre care 18 cu dat fix. Dou serbri mai importante ale lupului le regsim la 16 ianuarie, de Sf. Petru de iarn, denumit si Lantul lui Sf. Petru sau Nedeea Lupilor, si la 29 iunie, unde se serbeaz Sf. Petru de var, cnd patronul spiritual i dezleag si le d voie s mnnce din vitele si din oile oamenilor. Romnii, trind n acest spatiu deschis influentelor strine, si-au conturat un cult aparte al lupului, pe baza unor cutume autohtone amplificate si de o trans-culturatie specific, animalului oferindu-i-se mai multe zile din an drept srbtori populare. Este dovedit faptul c rdcinile cultului lupului, n spatiul carpatic, dateaz nc din vremuri ancestrale, undeva prin paleoliticul timpuriu, dar se crede si c poporul romn s-a nscut sub semnul lupului, adic un neam predestinat rzboaielor, nfruntrii invaziilor si cotropirilor repetate, dar si curajului dus pn la sacrificiul suprem. Fr s fi avut un cult de prim rang ntro implicare politic a vremii, lupul a fost un animal deosebit de respectat n spatiul carpatic, lui oferindu-i-se o mitologie bogat, ale crei reminiscente au dinuit mult vreme, asociat la un moment dat ca simbol emblematic organizrii cetelor de rzboinici, aceasta avnd drept baz o origine totemic a triburilor pre-getice, dovad fiind si simbolul lupului alb care ghideaz; acesta este un simbol solar imortalizat pe stindardul dacic de mai apoi, dragonul cu cap de lup si trup de sarpe, sintetizeaz simbolismul zalmoxian, pentru c ambele animale se refer la principiile creatoare. Animalului mitic i s-a atribuit si un fel de gndire supranatural, el fiind investit cu un rol sacru, evolund ctre adorare, totul n limitele unui cod etic mereu mprosptat, prin transfigurarea realului n sacru, credintele specifice venind de la sine. Acest aspect l ntlnim si la alte popoare, n special la vechii la gali sau romani, unde lupul era tratat ca un zeu, Lupercus, ocrotitor al turmelor, iar sub influenta greceasc este confundat cu zeul Pan – lupul. La multe popoare primitive ntlnim traditia metamorfozrii omului n lup. n mitologia popular romneasc, el nseamn mult mai mult, astfel c, pn la mijlocul secolului trecut, srbtoarea era pregtit cu mare fast, fiind data care marca strngerea lupilor n haite, urmat de mperecherea lor. Ziua era patronat de una dintre divinittile protectoare ale acestor animale. Lupul, sinonim cu slbticia, este att un simbol al luminii, soarelui si focului, pentru c vede n ntuneric, ct si al demonilor care slsluiesc n ascunzisuri. Lupul, ca simbol mitologic, deriv dintr-un animal real, cultul, destul de rspndit, fiind ntlnit n cultura traditional n domenii precum pstorit, medicina popular, meteorologie popular, n folclorul juridic, precum si n diferite credinte, datini si superstitii, toate argumentnd perpetuarea totemic a animalului pn destul de recent. Interesant este faptul c gndirea magic a poporului a eliminat mstile de lup n cadrul ceremonialului de Anul Nou, alturi de alte reprezentri mito-zoomorfe (ursi, cerbi, capre, ciuti etc.), dar aici au fost multe srbtori populare dedicate temutului animal. Aceste practici magice, unele nc vii n mediul pastoral, se mbin perfect cu cele religioase, ciobanii obisnuind s tin post si s fac rugciuni n Ziua Lucinului, pentru ca turmele s le fie ferite de lupi. Lucinul a preluat numele Sfntului Apostol si Evanghelist Luca, prznuit n aceeasi zi de Biserica Ortodox. La fel s-a ntmplat si n cazul Filipilor de Toamn (10-30 noiembrie), care au preluat numele Sfntului Apostol si Evanghelist Filip, prznuit pe 14 noiembrie. n acceptia tranului romn, aceast zi anunt nceputul rstimpului n care lupii se nmultesc, perioad care va dura 80 de zile, pn la Filipii de Iarn, n ziua numit Dragostitele. Tema lupului apare pe pridvoarele pictate ale mnstirilor Horezu, Voronet, Sucevita, Gura Humorului, sub forma unei guri enorme de balaur ce semnific Gura Iadului care nghite pctosii ce nu pot trece Vmile Vzduhului. Pendulnd ntre benefic si malefic, lupul st sub semnul Lunii, fiind considerat de trani drept patron al iernii nfrigurate. Acest animal-devorator al Soarelui si al Lunii, datorit faptului c vede noaptea, este adesea asociat cu simbolurile luminii iar n mediul pastoral, lupul nu este vzut doar ca distrugtor al turmei, ci si c singurul animal ce poate vedea dracii, alung bolile copiilor mici si cluzeste sufletul mortului. Totodat, lupul continu s fie o prezent simbolic de necontestat n momentele cheie din viata omului. Copiii bolnviciosi sau slbiti fizic primeau n aceast zi un nume nou, cel de Lupu, pentru ca bolile s nu-i depisteze, acestia fiind de acum n permanent sub ocrotirea lupului. Aceast schimbare de nume poart denumirea de botezul pgn al copiilor si se face pentru a-l ntri pe noul nscut si a-l face puternic, precum lupul. Dealtfel, copilul care era mbiat n apa unde s-au scldat lupii, era pzit pentru totdeauna de lupi. Prezenta masiv a numelui Lupu sau a derivatelor sale, Lupascu, Lupan, Lupei, Lupusor, Pascu, Pscan etc., n onomastica traditional romneasc, se explic prin schimbarea numelui adevrat, de botez, al copilului cu cel al animalului care e spaima duhurilor rele ale ntunericului – care umbl prin lume ca nori ntunecosi cu forme fantastice de stafii si zmei si cte artri de spaim. n Europa Evului Mediu se credea c vrjitorii se transform n lupi pentru a merge la Sabat, iar vrjitoarele si punea jartiere din blan de lup. Credint popular de origine slav, care se regseste la multe popoare, din Europa pn n SE Asiei, n licantropi sau vrcolaci a existat n Europa nc din antichitate, acestia fiind considerati una dintre ntruchiprile spiritelor pdurii, simbolismul perfect al lupului, cu o bogat mitologie si un statut ambiguu; pe de-o parte temut si detestat, prezent mereu n timpul vietii si asociat cu credinta n licantropie; pe de alt parte apreciat ca animal-cluz si ca nsotitor al sufletului mortului, ctre lumea de dincolo, ntr-o lume mai bun, unde nu exist tristete ci doar nseninare. Semnificative sunt cuvintele bocetului: Si-ti va mai iesi / Lupul nainte / Ca s te spimnte / S nu te spimnti, / Frate, cum s-l prinzi / C lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor / Si el te va scoate / La drumul de plai / La-un fecior de crai. S te duc-n rai / C-acolo-i de trai / In dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul / n cmp cu bujorul / C-acolo ti-e dorul. Tot lupul apare, de data aceasta alturi de vidr, si n ipostaza de cluz a sufletului mortului spre lumea de dincolo: C vidra mai stie/ Seama apelor/ Si a vadurilor./ Si ea mi te-a trece/ Ca s nu te-nece,/ Si mi te-a purta/ La izvoare reci/ S te rcoresti/ Pe mini pn-n coate/ De fiori de moarte./ Si-ti va mai iesi/ Lupul nainte,/ Ca s te spimnte./ S nu te spimnti, /Frate bun s-l prinzi,/ C lupul mai stie/ Seama codrilor/ Si-a potecilor./ Si el te va scoate/ La drumul de plai,/ La-un fecior de crai,/ S te duc-n rai,/ C-acolo-i de trai./ n dealul cu jocul,/ C-acolo ti-e locul,/ n cmp cu bujorul,/ C-acolo ti-e dorul. Caracterul totemic al lupului este dat si de credinta n metamorfozarea oamenilor n lupi (pricolici, tricolici, vrcolaci). Traditia popular aminteste cum c lupii au fost cinii lui Snpetru pe cnd acesta era cioban si c obisnuia s plece cu ei n cutarea cailor furati si a dracilor. Simbolismul lupului n mitologia universal are aspect att pozitiv, ct si negativ. Pe de o parte, este simbolul luminii, al soarelui si al focului, pentru c vede n ntuneric; pe de alt parte, are caracter demonic, satanic, infernal. Ca urmare, pe toate continentele, n toate civilizatiile si culturile, oamenii au simtit nevoia reprezentrii temerilor lor si a rezolvrii acestora prin ritualuri magice menite s le aduc sntatea si prosperitatea n case. Sporadic, fr s fie o cutum precum Rusaliile, Mrtisorul, Caloianul sau Paparudele, Lucinul s-a pstrat cu precdere n satele romnesti de munte, n jurul stnelor, acolo unde mai dau trcoale din cnd n cnd lupii. Aceast srbtoare provoca n vechime o adevrat explozie a gndirii magice, care culmina cu adevrate ritualuri de mpiedicare a nmultirii lupilor si de ndeprtare a lor de turmele de oi. Oamenii de la sate, dar n special pstorii, l prznuiau simplu, odihnindu-se n acea zi n care svrseau fel de fel de practici si ndeplinind anumite datini populare si ritualuri magice pentru prevenirea pagubelor provocate de lupi. n credinta rural se legau simbolic ochii si gura lupului prin nclestarea dintilor pieptenilor de scrmnat lna si prin chituirea gurii sobei crezndu-se c, prin analogie, se vor nclesta si dintii lupului si nu vor ataca oile. Altminteri n preajma srbtorilor de iarn, se fcea din fin de gru amestecat cu fin obtinut din oase de lup, o pine, denumit Stolnic. A treia zi de Crciun, stpnul casei o lega cu un lant, apoi o rupea bucti si ddea tuturor membrilor familiei si animalelor din gospodrie, cte un dumicat. Credinta era c cel care a mncat din Stolnic, nu va mai fi atacat niciodat de lup. De Lucin era interzis prelucrarea lnii, a pieilor de oi si a prului de animale, nu se umbla cu acul, foarfecele, nu se tia nimic iar femeile nu se piaptn pentru c prul nclcit, lupii se ncurc si se pierd prin pduri. Acum se repar acoperisurile, se macin fain pentru iarna ntreag, se pun la conservare ptrunjel, morcovi, telina, sfecl, bostani. Vitele nu mai ies la pscut iarba verde pe izlazuri, ci se trec pe nutret uscat, scroafele se duc la vier, se scot ultimii cartofi din pmnt, se ar miristile si multe altele. n octombrie, dac frunzele pomilor se nglbenesc si cad repede, anul ce urmeaz va fi roditor iar dac plou mult n octombrie, va fi vnt puternic n decembrie, iar dac e mult brum sau chiar zpad n aceast lun, n ianuarie va fi timp frumos. Nu se mprumut nimic n acea zi, nu se pronunt cuvntul lup. n mistica popular se crede c n aceast perioad lupoaicele calc hotarul satelor, rscolesc n gunoaie pentru a gsi tciuni aprinsi, pe care mncndu-i devin mai fertile. De Lucin, singurul lucru ngduit si chiar recomandat este splatul rufelor cu ap clocotit, cci numai astfel se poate opri gura lupului.
* Dan Horgan
Bibliografie: – Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976. – Arthur Gorovei. – Credinti si superstitii ale poporului romn, Editura Grai si Suflet – Cultur National, Bucuresti, 1995. – Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Editura Paideia, 2001. – Elena Niculita Voronca – Datinile si credintele poporului romn, Editura Polirom Iasi 1998. – Gh. F. Ciausanu – Superstitiile poporului romn, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005. – Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997. – Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002. – Ion Ghinoiu – Zile si mituri. Calendarul tranului romn 2000, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999. – Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001. – Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti, Ed. Humanitas, 1998. – Marcel Olinescu – Mitologie romneasc, Editura Saeculum I. O., Bucuresti, 2001. – Mihai Coman – Mitologie populara romneasc, Editura Minerva, Bucuresti, 1988. – Narcisa Stiuc – Srbtoarea noastr cea de toate zilele, vol. II, editura Cartea de Buzunar, 2006. – Romulus Vulcnescu – Mitologie Romn, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985. – Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni, Editura aGrai si Suflet – Cultur National, 2001. – Tudor Pamfile – Mitologia romn, Editura ALL, Bucuresti, 1997. – Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
