Cuvioasa Parascheva sau Paraschiva se bucur n credintele populare de o asemenea evlavie n rndul romnilor, nct acestia au transferat atributele si trsturile sfinteniei sale unei divinitti ancestrale din mitologia autohton, si anume Sfintei Vineri” favorizat, pe de o parte, de faptul c numele Cuvioasei nseamn n limba greac Vineri”, iar pe de alt parte, faptului c oamenii satelor respectau, deopotriv, traditiile ancestrale, practicile ciclurilor marianic, hristic, al Sfintilor Apostoli si Mucenici, precum si pe cele ale divinittilor feminine ale sptmnii: Sfnta Miercuri”, Sfnta Vineri” si Sfnta Duminic”, dimpreun cu toat suita de credinte, semnificatii, practici si interdictii care solidific protectia divinittii respective.
‘Sfanta Vineri’ ar proveni din cultul zeitei romane Venus, rspandit in Dacia roman, trecut cu modificri semnificative de influent slav in credinta folcloric, rmanand, prin excelent, ‘o zeitate justitiar’. Un inteles cu totul aparte au cptat cele dou ‘Vineri Mari’ ale anului, ‘Vinerea din Sptmana Patimilor’ si ‘Vinerea Mare de Toamn’, zile insemnate, srbtorite prin post, pocint si rugciune, ce exprim o proportionalitate cultic si astronomic, cu mare semnificatie in ciclul spiral al anului si al obiceiurilor care se derulau intre echinoctii si solstitii. Srbtorit cu mare fast de traditiile precrestine in luna octombrie, pe lun plin, ‘Vinerea Mare de Toamn’ se celebreaz in miez de toamn, cand desfrunzirea arborilor si incruntirea campurilor de brumele timpurii, anunt ‘imbtranirea timpului’ si incheierea ciclului calendaristic. Cuvioasa Parascheva, poate cea mai cunoscut dintre toti sfintii ale cror moaste se afl in tara noastr, venerat in Biserica Ortodox Roman si in alte biserici de rit oriental ca sfant patroan si ocrotitoare a Moldovei si reprezint in calendarului pastoral un moment important prin pregtirea turmelor pentru iernat, precum si deschiderea principalelor targuri, in care se valorific produsele turmelor de oi. Nscut, pe pmant sarbesc din printi evlaviosi in vecintatea cettii Calicatriei, in satul Epivat, Sf. Cuvioas Paraschiva a inceput a petrece o viat stramtorat si srccioas, si a ravnit cu osardie vietii sfintilor, cu postul si cu privegherea slbindu-si trupul su si robindu-l pe el duhului. Astfel, cu evlavie a respins ideea de a tri intr-o lume cu multe tulburri si pcate a luat drumul pustiului pentru a tri in post si rugciune asemenea ingerilor. Voievodul si domnul Moldovei dreptcredinciosul Vasile Lupu, afland despre moastele sfintei cuvioase Parascheva, a dorit cu evlavie s le aduc de la Constantinopol cu cinste intru a lui dreptsl vitoare domnie. Iar Domnul cel ludat intru sfintii si, vrand ca si pe pmantul romanesc s proslveasc pe cuvioasa sa, a ajutat dorintei voievodului si a pus aceasta in inima prea sfintitului patriarh al Constantinopolului kir Partenie, incat, cu sfatul sfintitului su sobor si cu invoirea altor prea sfintiti patriarhi, cinstitele moaste ale cuvioasei maicii Parascheva le-a trimis la Vasilie Lupu Voievod, dup dorinta lui, si le-au adus in pmantul Moldaviei, in cetatea scaunului su, Iasi. Moastele au fost asezate cu toat cinstea cuvenit in biserica sfintilor Trei Ierarhi, cu mult veselie si bucurie a tot tinutul Moldovei, in ziua de 14 octombrie 1641. n mitologia romaneasc, ‘Sfanta Vineri’ poart diferite chipuri. Cand este prezentat ca divinitate intransigent, justitiar, este imaginat in chip de vduv foarte btran, usctiv, rea, aductoare de npast, iar cand devine ocrotitoare, poart chipul unei btrane veghetoare la sntatea oamenilor si la fertilitatea campurilor. Ea inssi ar poseda la curtile ei o ctea de paz cu trup de fier si dinti de otel, numit adesea Leica-Boldeica. Sfanta Parascheva este ocrotitoarea celor aflati in nevoi, ‘druitoarea’ celor in necaz, a celor care isi deschid sufletul in fata moastelor sale si se roag cu sinceritate si credint. n folclor, figura Sfintei coincide cu cea a Sfintei Vineri care ajuta tinerele s se cstoreasc cu cel hrzit de Dumnezeu, care inlesneste nasterea femeilor cstorite si ia sub aripa sa protectoare animalele slbatice. n popor, Sfanta Parascheva e perceput ca fiind ‘mare la trup si urat la chip’, dar cu un suflet bun, pentru c-i fereste pe oameni de boli, grindin, trsnet si pe copii ii apra de deochi. De aici, de la aceast perceptie, i se mai spune si Sfanta Vineri. De Cuvioasa Parascheva, la sate, are loc ‘ingroparea’ verii; se face o mas comun la biseric, cu bucate multe si alese, dar multi gospodari postesc cu desvarsire in aceast zi, pe care poporul o numeste si Vinerea Mare, indiferent in ce zi cade aceast srbtoare, cci se spune c Sfanta a fost chinuit de pgani intr-o zi de vineri. La Vinerea Mare, asa cum era numit popular Sfanta Parascheva, credinciosii merg la bisericile sau mnstirile din apropiere s se roage pentru sntate, bunul mers al vietii si pentru inlturarea necazurilor, si fac pomeni pentru mortii care nu-si gsesc linistea, adic pentru aceia care au murit fr lumanare si au fost ingropati fr preot. Gospodarii care pot si au cu ce, fac in aceast zi, mas mare, cu bucate alese s mnance si cei sraci, nu se servesc, ins, poame cu cruce, nuci si castraveti. Se spune c dac toamna nu plou pan la Cuvioasa Parascheva, atunci va veni iarna curand si cum va fi aceast zi, asa va fi mereu pan la Sfantul Dumitru iar dac frunzele copacilor inglbenesc si cad repede, este semn c anul care vine va fi roditor. n credinta romani, ziua ‘Sfintei Vineri de Toamn’ sau Cuvioasei Parascheva este timp de praznic al mortilor pomeniti din neam in neam, temei pentru care se impart ofrande (lipii din grau nou, vin sau must nou pentru cei plecati in ‘Lumea Neintoarcerii’. Praznicul impune si interdictii: munca la camp, chinuirea bobului de grau, care are chipul lui Hristos, melitarea canepei, toarcerea ei cu fusul, splatul rufelor, facerea focului in cuptor, coacerea painii, consumarea pepenelui rosu sau a poamelor negre, a porumbelor. Sacralitatea impus de calendarul ortodox face ca in aceast zi consacrat Sfintei Parascheva s fie interzis orice tip de activitate de ctre intreaga comunitate a satelor: tinerii pentru a avea soarta binevoitoare in iubire si parte de un sot bun, dar si pentru a tri in cinste precum a fost sfanta iar cei mai in varst tin srbtoarea pentru belsug si sntate. Se interzicea splatul rufelor sau cusutul hainelor ori alte treburi gospodresti crezandu-se c dac nu respect aceste interdictii va fi ru de trsnet, de grindin, li se vor coace degetele le vor cdea unghiile si vor face negi pe corp sau vor suferi de diferite boli de piele si de ochi. n apropierea srbtorii, Sfanta Paraschieva se arat in visele multora, uneori pentru alinarea celor bolnavi sau in suferinte sufletesti, alteori pentru a-i dojeni pe cei care gresesc. Femeile care urmeaz s aduc prunci pe lume s impart celor nevoiasi colaci si mere copiilor srmani pentru a avea o nastere fr dureri si a primi alinarea Sfintei. Astfel, copilul care va veni pe lume va intra sub ocrotirea Sfantei Parascheva si ferit de boala trupului. La sate, se fac focuri in curte pentru a alunga spiritele rele. Si in practicile pastorale, in dimineata srbtorii Sfantei Parascheva are si conotatii premonitive, stabilindu-se felul in care va fi iarna, functie de cum dorm oile in stan: adunate una lang alta, semn de iarn grea, iar rsletite, semn de iarn bland. Tot acum se slobozesc berbecii la oi, pentru ca mieii s fie ftati inainte cu dou sptmani de Paste; mieii ce vor vei pe lume vor fi frumosi si pestriti. La multi ani tuturor ce poarta numele Parascheva!
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – ‘Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea’, Editura Minerva, Bucuresti, 1976. – Arthur Gorovei. – ‘Credinti si superstitii ale poporului roman’. Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, Bucuresti, 1995. – Antoaneta Olteanu – ‘Calendarele poporului roman’, Editura Paideia, 2001. – Elena Niculita Voronca – ‘Datinile si credintele poporului roman’, Editura Polirom Iasi, 1998. – Gh. F. Ciausanu – ‘Superstitiile poporului roman’, Editura Saeculum Bucuresti, 2005. – Ion Ghinoiu – ‘Obiceiuri populare de peste an’, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997. – Ion Ghinoiu – ‘Srbtori si obiceiuri romanesti’, Editura Elion, Bucuresti, 2002. – Ion Ghinoiu – ‘Zile si mituri. Calendarul tranului roman 2000’, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999. – Ion Talos – ‘Gandirea magico-religioas la romani’, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001. – Irina Nicolau – ‘Ghidul Srbtorilor Romanesti’, Editura Humanitas, 1998. – Marcel Olinescu – Mitologie romaneasca, Editura Saeculum I. O., Bucuresti, 2001. – Narcisa Stiuc – ‘Srbtoarea noastr cea de toate zilele, vol. II’, Editura Cartea de Buzunar, 2006. – Romulus Vulcnescu – ‘Mitologie Roman’, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1985. – Simion FIorea Marian – ‘Srbtorile la romani’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, 2001. – Tudor Pamfile, ‘Mitologia roman’, Editura ALL, Bucuresti, 1997. – Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.
