naltarea Sfintei Cruci, Ziua Crucii, Crucea Mare, Ziua sarpelui sau Crstovul viilor sau este una dintre cele mai vechi si mai importante dintre srbtorile ortodoxe nchinate cinstirii Sfintei Cruci, amintind astfel de un moment semnificativ din viata Sfintilor mprati Constantin si Elena. n ajunul unei lupte decisive mpratul Constantin a avut o viziune: n plin zi, pe cer a aprut o cruce format din stele, nsotit de inscriptia Prin acest semn vei nvinge!. Dup victorie, mpratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Flavia Iulia Helena, s descopere crucea pe care a ptimit Mntuitorul Hristos. La Ierusalim, aproape de muntele Golgota, mpr- teasa Elena a descoperit crucea. Patriarhul Macarie a nltat-o deasupra amvonului n Biserica nvierii din Ierusalim. De atunci, n fiecare an, la 14 septembrie este cinstit Ziua nltrii Sfintei Cruci.
n amintirea evenimentului important, biserica, n ajunul srbtorii nltrii Sfintei Cruci, dup vecernie, scoate din altar n mijlocul bisericii simbolul Crucii Mntuitorului, mpodobit cu crite, garoafe, ment creat, calapr, busuioc, ciprus (lemnul Domnului), sscute, mierean, cimbru, spre nchinarea crestinilor. Dup ce sunt sfintite se mpart crestinilor, pentru c se cred bune de leac. Crucea constituie cea mai puternic arm a Domnului Hristos si a omului. Prin cruce s-a sfintit, s-a blagoslovit pmntul, cnd diavolul a dus pe Dumnezeu n cele patru prti ale noului pmnt, cu gnd s-l arunce n apa cea fr sfrsit; prin cruce s-a sfintit carul ce era al diavolului, lundu-se acum din stpnirea lui; prin crucea ferestrei (cerceveaua) s-a sfintit casa, izgonindu-se diavolul dinte-nsa; prin cruce se sfinteste n fiecare zi omul, fcndu-si semnul ei, si tot crucea ajut la orice mprejurare, cnd Necuratul si duhurile rele stau s-l primejduiasc pe crestin. Cnd pe om l apuc o spaim, scap numaidect dac si aduce aminte n ce zi a sptmnii a fost n anul acela Ziua Crucii. Situat n pol opus Alexiilor (17 martie), Ziua Crucii reprezint un important hotar ntre anotimpuri. n calendarul crestinortodox – nchinarea Sfintei Cruci, (17 martie) si Ziua Crucii de toamn (14 septembrie) mpart anul n dou anotimpuri a cte sase luni. Poporul crede, c pmntul se deschide pentru reptile, insecte, plante la nceputul primverii, la Ziua Crucii de primvar si se nchide n ziua Crucii de toamn, lund cu sine insectele, serpii, plantele care au fost lsate la lumin de cu primvar. De la Ziua Crucii pn la Alexii toate gngniile, jigniile stau ascunse ca ntr-o lad prin guri, vguni si alte ascunzisuri. Toate psrile migreaz de la noi si vin tocmai primvara. Credinta popular povesteste c serpii care i-au muscat pe oameni nu pot intra n pmnt n aceast zi; pentru acest pcat, pmntul nu-i primeste. Ei sunt sorociti a fi ucisi de ctre om, pentru ca astfel greseala fptuit s se stearg. Dup Ziua Crucii nimnui nu-i mai este ngduit s ucid serpi. Ziua Crucii e ziua sarpelui: de aceea nu se taie lemne, ca s nu vin serpii la cas. De Ziua Crucii, pmntul se nchide nu numai pentru vietti, ci si pentru plante. acum vorbesc toate florile, care-si arat prerea lor de ru c se usuc. Dup srbtoarea aceasta plantele ncep a se usca. Acele plante care nc si mai pstreaz viata se socotesc necurate sau a fi menite altor scopuri dect nevoilor si desftrilor omenesti. Fragi, dac se vor mai gsi dup Ziua Crucii, nu trebuie s fie mncati, ei fiind sorociti mortilor. Cu acestea se fac apoi scalde la bolnavi. Dimineata, pe nemncate, se culeg prune, cci sunt bune de descntat de bub rea. Tot acum, se adun din pduri si ramurile de alun ramuri ce detin puteri miraculoase si totodat unelte valoroase pentru fntnarii care vor s depisteze izvoarele subterane. Ziua Crucii, asa cum se numeste srbtoarea n popor, este cinstit prin post si praznice. Se posteste pentru sntatea familiei, pentru spor si pentru bunstarea gospodarilor. Crestinii duc la biseric mosi. Aceste pomeniri constau din ulcele noi, pline cu ap curat, lapte, miere sau mied (hidromel), mpodobite la toart cu un fir de sfoar rosie, iar pe deasupra fiind acoperite cu un colac si o lumnare de cear, date nspre pomenirea rudelor decedate, nevoiasilor si mai ales la casele cu copii multi. Pe unde nu sunt copii se trimit cni, precum si alte vase mai mari, de care se stie c este nevoie n acea cas. Ziua crucii este numit n popor si Crstovul viilor. n calendarul viticol, acum se declanseaz culesul viilor. Se mai pstreaz nc obiceiul ca preotul parohiei s sfinteasc via si butoaiele cu vin, pentru ca si n anul viitor gospodarul s se bucure de o recolt bogat. La culesul viilor, nu se uit de strugurele lui Dumnezeu: nu se culeg strugurii de pe ultimul butuc al viei, acestia fiind lsati ca ofrand lui Dumnezeu, psrilor cerului. n plan simbolic, Ziua Crucii atrage dup sine numeroase interdictii ce vizeaz consumul alimentelor marcate cu semnul crucii: mere, nuci, usturoi, castravete, rosii, prune sau pepeni, legume sau fructe al cror miez se aseamn cu crucea si nici peste (c are cruce n cap), ntocmai precum si de Sf. Ioan nu se mnnc nimic ce are cap. Srbtoarea nltrii Sf. Cruci se tine, pentru a se gsi mai usor leacul n caz de boal iar cine posteste postul Crucii, scap de boli grele iar cine nu tine srbtoarea se spune c se va mbolnvi. n traditia popular se spune c dac cineva zace de friguri si l apuc aceast srbtoare, boala se va nchidea n trupul lui si frigurile nu-l vor slbi pn la anul viitor. n aceast zi sfnt, nu se munceste, nu se minte si nici nu se jur strmb. Acum este timpul prielnic de a se bate nucii pentru o recolt bogat n anul viitor. Se spune n credinta popular c dac sunt pomi ce nu au rod, n Ziua Crucii dac se aseaz curpeni de pepeni pe el, de la anul va prinde rod. Ziua Crucii are din vechime prognoze meteorologice verificate n timp de ctre steni: atunci cnd cocorii se pregtesc de plecare este un semn c vremea se rceste. n schimb, crdul de ciori glgioase anunt cderea brumei, iar dac tun n aceast zi e semn c toamna va fi lung. Tot acum este serbat si Ziua Ursului, zi care ncheie ciclul srbtorilor consacrate acestui animal, marcnd totodat si pregtirile pentru anotimpul rece. n traditia popular se spune c de la nceputul lunii septembrie ursul nu mai intr n ap si si caut partener de mperechere.
O toamn ct mai frumoas tuturor cititorilor!
Dan Horgan
Bibliografie: – Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976 – Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Ed. Paideia 2001. – Elena Niculita Voronca – Datinile si credintele poporului romn, Editura Polirom Iasi 1998. – Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997. – Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002. – Ion Ghinoiu – Zile si mituri. Calendarul tranului romn 2000, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999. – Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001. – Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti, Ed. Humanitas, 1998. – Narcisa Stiuc – Srbtoarea noastr cea de toate zilele, vol. II, Editura Cartea de Buzunar, 2006. – Romulus Vulcnescu – Mitologie Romn, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985. – Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni Editura aGrai si Suflet – Cultur National, 2001. – Tony Brill – Legendele romnilor, vol. I, Legendele cosmosului, Editura Grai si suflet – Cultura national, Bucuresti, 1994 – Tudor Pamfile, Mitologia romn, Editura ALL, Bucuresti, 1997 – Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.
