Administrativ, satul Oprisita are o evolutie oscilant intre comunele Laza (din 1865), Oprisita (din 1925), Harsoveni (din 1929), Laza (din 1931), Oprisita (din 1932) si Poienesti (din 1939), realitate care explic intr-un fel omisiunea din lucrarea ‘Comuna Laza, judetul Vaslui’, semnat de pr. Andrei Cretu si Vasile Ilie (Iasi, Editura PIM, 2015), istorici cu ‘pretentii’, dar si din proaspta ‘Comuna Poienesti, Judetul Vaslui – file de monografie’ de Ion Badea (Iasi, Editura PIM, 2017), lucru curios pentru iubitorii muzei Clio (semnalm bibliografia deficitar folosit de autor). Nu au fost mai darnici in informatii privitoare la trecutul scolii din satul Oprisita nici autorii lucrrii ‘nvtmantul vasluian. File de istorie (secolul XVIII-2014)’, Iasi, Editura PIM, 2014, unde este indicat sec anul infiintrii: 1891 (p. 594), care lipseste in ‘Marele dictionar geografic’. nvttorul Vasile Petrea las in manuscris lucrarea de grad, sustinut in anul scolar 1941 / 1942, intitulat ‘Monografia scoalei primare din satul Oprisita, comuna Poienesti, jud. Vaslui’ (1942), pe care o consider ‘expunerea cronologic a vietii’ scolare din localitatea care l-a adoptat si din care ne-am folosit in redactarea articolului de fat, unul de popularizare.
nfiintarea scolii
Scoala din satul Oprisita, situat ‘pe o vale de o pitoreasc frumusete, la 2 km de la soseaua Vaslui-Pungesti, spre stanga, la poalele frumoasei pduri de fagi si de tei a Ocolului silvic Floresti’, a fost infiintat la 1 septembrie 1897, dat pan la care copiii isi efectuau studiile la Poienesti. Primul invttor a fost Mihail C. Mandru care conducea un efectiv de 26 de elevi inscrisi si organizati in trei clase. Frecventa scolar este asigurat in primul an de 20 de elevi, dintre care au promovat 18.
Localul scolii
Scoala functioneaz de la infiintarea sa din 1 septembrie 1897 intr-o cas inchiriat ‘sau poate numai o odaie a unui locuitor’. Bugetul scolii era de 397, 50 de lei anual. nvttorul Vasile Petrea gseste in 1934 scoala intr-o ‘situatie deplorabil’, cu localul neterminat, ‘pe punctul de a deveni o ruin; peretii nelipiti si nevruiti, ferestrele cu multe ochiuri de geam lips, prin acoperis ploua prin mai multe locuri. Mobilierul ca inexistent. Closet nu exista, iar de gard nici pomeneal. Am artat oamenilor din sat cam cum ar trebui s fie o scoal si m-au inteles. Am apelat la bunvointa lor si, desi in mare parte sraci, au rspuns mai presus de asteptrile mele. Cu banul si munca lor, cu ajutorul Prefecturei judetului, am izbutit s refac si s termin localul. mprejmuirea localului am fcut-o cu bani proprii, cari mi sau restituit. Desi loc putin, nu am lsat curtea neimpodobit, ci am plantat si altoit pomi fructiferi, existenti’. Organizeaz in fata scolii o grdinit cu flori, dintre care trandafirii sunt vzuti drept o ‘podoab’. Amplasarea stupilor sistematici a fost imitat si de locuitorii satului Oprisita. Cu mijloace financiare proprii ridic si o ‘dependint’, rscumprat ulterior de comitetul scolar. Prin preluarea unui lot de pmant in arend reusete si amenajarea unei grdini cu zarzavat, unde elevii capt deprinderile si cunostintele necesare. Doteaz scoala cu mobilier nou, ridic grilajul de la prisp cu sprijinul premilitarilor, consolideaz localul. Constructia localului scolar incepe in anul scolar 1922 / 1923, prin grija invttorului suplinitor Stefan Gospodin, fiind finalizat abia in 1938. Alturi de acesta au fost ‘oamenii de bine’, pdurarul Gheorghe Luca, om al satului, Prefectura Judetului Vaslui, prin asigurarea de fonduri, condus de invttorul Gheorghe Riscanu, Vasile Mardare, proprietar din Fundul Vii, judetul Tutova, administrator de plas la acea vreme. Lucrrile au fost inaugurate printr-o piatr ‘infipt’, ‘in jurul creia se va statornici pe viitor farul luminos a satului Oprisita’, pe un teren amplasat in mijlocul satului in apropiere de biseric, unde in trecut ar fi existat un han al clugrilor greci de la Mnstirea Floresti, ‘avand in fat o piat destul de larg’. Dup secularizarea din decembrie 1863, hanul trece in proprietatea unor ‘boieri’ si va fi arendat de evrei, ultimul dintre acestia fiind Moise Nistor. ‘Spun oamenii, c hanului i s-a dat foc, arzand totul, iar jidanii (termen peiorativ si injurios utilizat pentru evrei – N.A.), cu mare greutate, au scpat cu viat’. n timpul plantrii pomilor fructiferi s-au gsit urme de cenus. Terenul respectiv rmane in proprietatea satului. Desele schimbri de invttori, reaua credint a locuitorilor si diverse interese particulare sau politice vor ingreuna construirea localului de scoal, pan in 1934 fiind ridicati peretii si va fi acoperit o parte a cldirii, dotat o sal cu usi si ferestre, dar fr geamurile de sticl. nvttorul Vasile Petrea ‘cu mult tragere de inim, cu mai mult suflet decat cei din urm, se inham la o munc titanic si paralel cu activitatea scolar se strduieste s-si vad localul de scoal terminat’.
Localul scolii n 1936
Localul, construit din lemn si vltuci, acoperit cu tabl, era format din dou sli de clas si locuinta directorului. mprejmuirea scolii, croirea aleilor si inceperea plantrii pomilor frucitiferi se vor desfsura la inceputul anului scolar 1938-1939, urmand dependinta, gospodria, prispele, plantarea pomilor si florilor, amenajarea stupinei si altele. Ferma Laza, prin inginerul Nechifor, administratorul, doneaz in 1938 o parte a mobilierului scolar Cutremurul din 9 / 10 noiembrie 1940 are efecte devastatoare asupra localului de scoal, care ‘are nevoie de mult munc pan s fie temeinic’ consolidat. ‘Cat s-a cheltuit cu constructia scoalei nu se poate stabili, din cauz c scriptele nu spun totul. / Din cauza vremurilor de astzi, nici suma necesar pentru consolidare nu se poate fixa. Dar poate, Dumnezeu va schimba vremurile si dac va fi sntate, nu peste mult vreme localul de scoal iar va fi mandru si chemtor de copii cat mai multi, chiar toti, pentru a se face din ei adevrati Romani si crestini cu dragoste de sat, Patrie si Neam’. nvttorul Vasile Petrea nu avea cum s intuiasc finalul rzboiului si sovietizarea Romaniei.
Biblioteca
nvttorul Al. Dumbrav, odat cu reinvierea seztorilor, dezvolt gustul pentru lectur, organizeaz biblioteca scolar pe care doreste s o imbogteasc cu operele scriitorilor Ion Creang, Vasile Alecsandri, George Cosbuc, Alexandru Vlahut si Anton Pann, asa cum reiese si din raportul cu nr. 42 din 1 aprilie 1914: ‘Aceast scoal nu are decat cateva crti de citit, ceea ce m face s nu am de unde da, cand rar de tot se cer. Prerea mea e c s-ar putea dezvolta mult gustul de cetit la steni mai ales iarna, cu conditia ins, ca biblioteca scoalei s aibe mai multe volume si un cuprins mai variat. Cu chipul acesta am avea dou foloase mijlocitoare spre scopul ce urmresc bibliotecile populare. / a) S-ar svoni din cititor in cititor vestea c scoala are foarte multe crti, si / b) ntr-un material variat am avea bucti cu cuprins distractiv, printre care s-ar putea strecura usor si de acelea cu pilde si sfaturi de gospodrie, cinste, drepturi si datorii cettenesti si a.! / Pentru scopul urmrit, cred c n-ar trebui s lipseasc din nicio bibliotec scrieri ca: ‘Povestea vorbei’ de A. Pann, Amintiri din copilrie de I. Creang si Basme de P. Ispirescu. Asemenea scrierile literare ale autorilor intelesi de popor: Alecsandri, Cosbuc, Vlahut, Caragiale etc. Un mare folos ar aduce revistele, intre care ‘Albina’ si altele. / Se luase dispozitia ca toate scoalele s fie abonate in comptul comune la revista ‘Albina’ si cu toate interventiile ce am fcut n-am avut mcar cinstea unui rspuns. Am ajuns fireste, s m gandesc cum trebuie s fi fost indeplinite sarcinile comunii, cand aceasta era datoare de-a dreptul cu local, servitor, material, combustibil, etc !!!’. Biblioteca scolii fuzioneaz cu cea a cminului cultural infiintat la 1937, iar in 1941 inventarul inregistra un numr de 400 de volume, iar numrul cititorilor se ridica la peste 200.
– continuare in numrul viitor –
* Costin Clit
