MUNTI SI TRECATORI
Anul 1916 a insemnat o adevrat crestere si descrestere a fortelor militare romanesti in lupt cu cele germane, austro-ungare, bulgare si turcesti, avand sprijinul, deseori problematic, al aliatilor rusi. Dup retragerea din Transilvania, cercurile alarmiste, uneori manevrate prin diferite canale de inamici, prooroceau o prbusire a Romaniei, la aceste atitudini adugandu-se si defetismul aliatilor rusi, reprezentati de generalul Alekseev, care insista ca romanii s se retrag imediat pe linia Siretului, fr s sustin cea mai mic rezistent. Din contra, seful misiunii franceze, proaspt sosit in Romania, generalul Berthelot, sustinea cercurile patriotice, care preconizau o rezistent cat mai darz a armatei si a poporului roman, in general. O expresie major a profundului patriotism romanesc o constituie apelul regelui Ferdinand ctre cel mai important element al rezistentei nationale, soldatul roman.
„OSTASI”
Dup 7 sptmani de rzboi, cat timp ati tinut piept ostasului cu brbtie, astzi se incinge lupta aprig la granita trii, contra armatelor inamice, care vor s ne cotropeasc. n aceste momente, simt ca o datorie s v reamintesc c pmantul sfant al trii noastre a fost aprat totdeauna cu cinste si vitejie sub Marii nostrii Voievozi, si stropit cu sangele strmosilor nostrii, care au btut pe nvlitori. Astept de la toate gradele, ca si acum s-si fac cu sfintenie datoria, aprand cu orice pret, pan la ultima suflare, patria amenintat. Nici o unitate s nu dea inapoi, ci s-si pstreze cu orice pret pozitiile de lupt; oriunde inamicul e slab, s fie atacat si respins. Opozitiunea ce a fost pierdut, s fie imediat atacat si reluat. Muntii nostri, care de mii de ani au fost leagnul si pavza neamului, s fie zidul nebiruit, unde valurile de otel ale vrjmasului s se sframe inaintea vitejiei aprtorilor. Cinstea ostirii si salvarea patriei o cer. nainte, deci, cu Dumnezeu si biruinta va fi a voastr.’ Dup cum am vzut, regele Ferdinand accentueaz ideea c muntele a avut un rol important in existenta romanului, intotdeauna legat de aceast form impresionant de relief. Tache Papahagi, in ‘Dictionar al folclorului romanesc’, ne prezint o legend semnificativ a romanilor din Balcani, cunoscuti, in general, sub denumirile de macedo-romani sau aromani: ‘Dup ce a fcut lumea, Dumnezeu a chemat toate popoarele spre a le imprti pmantul dup alegere. Grecul a cerut marea; bulgarul, pmant de arat; albanezul, rapile. ntr-un tarziu, dup ce s-a fcut imprteala, soseste si romanul, care cere muntii. Dumnezeu: – Tocmai muntii ai ales? De ce nu ceri si tu un loc bun? -Da-mi, doamne, muntii, cci in munti e tot ce e mai bun; psuni pentru oi, vant si ap rece pentru noi si, totdeauna, noi suntem aproape de tine.’ Si, intr-adevr, pentru romani, incepand cu strmosii daci, muntii au fost apropiati de sufletul lor, constituind adevrate temple, cum au fost cei de la Grdistea Muncelului, sau Ceahlul, unde se afl monumentul megalitic al Dochiei. La fel si alti munti, considerati resedinte ale unor zei, legendarul Cogainon, slas al lui Zamolxis, sau Godeanul, Retezatul, Bucegii, etc. Dar aceast linie a muntilor nu era, din pcate, bine pregtit din punct de vedere militar. Dup Rzboiul de Independent, Romania, pe de o parte, a fost victorioas, dar pe de alta s-a aflat in mare pericol, datorit intentiei aliatilor rusi de a ocupa unele teritorii romanesti. Ceea ce se stie mai putin acum, regele si o parte a armatei s-au refugiat, in 1878, peste Olt. n consecint, in 1883 s-a incheiat o conventie secret cu Austro-Ungaria, datorat permanentului pericol rusesc. n structura armatei romane s-a avut in vedere, de aici inainte, posibilitatea unui rzboi cu Rusia si, astfel, s-a acordat o atentie deosebit infanteriei si cavaleriei, considerat arm de elit, si care se putea desfsura in largile stepe rusesti. Totodat, s-a trecut la construirea unor fortificatii care s acopere spatiul dintre curbura Carpatilor si Dunre, ‘Poarta Focsanilor’, in eventualitatea unei invazii rusesti. Una dintre consecintele acestei strategii a fost c noi, in 1916, nu aveam trupe de munte, desi ar fi trebuit s aprm peste 800 de kilometri. n ultimul moment s-au fcut unele lucrri de fortificare; timpul nu a permis consolidarea acestora. S adugm faptul c existau 15 trectori care trebuiau aprate, in conditiile in care inamicii posedau asa-numitele ‘Trupe Alpine’, antrenate pentru luptele in munti, in orice conditii. Abia in 1917, la Targu-Neamt, va fi organizat primul batalion de vantori de munte, inceputul unei arme redutabile din cadrul armatei romane, care s-a acoperit de glorie in al doilea rzboi mondial. Una dintre cele mai importante trectori, vizat in primul rand de armata german, a fost cea a Oituzului. Planul strategic german prevedea un atac in aceast zon, avand ca efect o ptrundere adanc in sudul Moldovei, care s duc la o fragmentare a armatei romane, trupele din Muntenia fiind izolate de cele din Moldova. Trectoarea aceasta nu a fost aleas in mod intmpltor, ea permitea deplasarea unui mare numr de trupe. Conditiile de ordin geografic favorizau actiunile militare si orice categorie de transport in zon. Btliile din aceast trectoare au fost prezentate cu deosebit competent, dar si cu un cald patriotism, de Colonel Dr. Vasile Mocanu, in cartea ‘Anotimpurile de foc ale Oituzului. August 1916 – August 1917’ (Editura Militar, Bucuresti, 1984). Citm: ‘Valea Oituzului, fiind perpendicular pe creasta muntilor, larg, bogat in resurse, prezenta un interes si o atractie special pentru cotropitor, ea forma cel mai avantajos si mai scurt traiect (mai putin de 3 zile de mars cu mijloacele anului 1916), de ptrundere din depresiunea Brasovului in Valea Siretului, unde trupele puteau s izoleze Moldova de Muntenia sau s cad in flancul unor coloane care s-ar fi scurs de la nord pe Valea Siretului. (Op. cit., pagina 11). La considerentele de mai sus se adaug cele de ordin istoric, autorul oprindu-se cu acribie asupra lor, apeland la descoperiri arheologice si mrturii scrise. Rezultatele cercetrilor de aceast natur au demonstrat c Valea Oituzului era o punte de legtur intre geto-dacii de pe o parte si alta a Carpatilor. n timpul stpanirii romane, trectoarea a cptat o important si mai mare. Pe aici se putea face legtura intre Caput Bovis (Brbosi), Piro Boli Dava (Poiana) si, de aici, pe Valea Oituzului, in zonele de ocupatie roman din actuala Transilvania. De altfel, la iesirea trectorii inspre aceast provincie, romanii au construit, pe locul actualei localitti Brecscu, un castru denumit Angustia. Pe parcursul timpului, Valea Oituzului s-a transformat intr-o cale comercial foart frecventat, pe care produsele oraselor transilvnene ptrundeau in Moldova, de unde se importau produse agricole sau pstoresti. Trebuie s facem si legtura cu acea Episcopie a cumanilor din sudul Moldovei si, mai ales, cu ipotetica dorint a maghiarilor de a realiza un coridor care s le permit accesul spre Dunre si Marea Neagr. A intervenit, ins, marea invazie a ttarilor, care au ptruns in Transilvania tot prin pasul Oituz, la 1241. Sub semnul probabilittii ar fi si relatiile, de mai tarziu, pe Valea Oituzului, care au dus la personalizarea Trii de Jos a Moldovei. S mai amintim c tot pe aici a trecut, in 1467, Regele Ungariei, Matei Corvin, care a invadat Moldova, locul fiind semi-fortificat de Stefan cel Mare, iar, mai tarziu, Petru Rares a trecut pe Valea Oituzului spre Transilvania. Istoria atat de bogat a Vii Oituzului se va intregi, in anii 1916-1917, cu 3 mari btlii de cea mai mare important pentru soarta Romaniei.
Dan Ravaru
