Sfntul Ilie este ziua de celebrare a astrului solar dttor de viat si lumin, marcnd miezul verii pastorale, srbtoare cu data fix, 20 iulie, n fiecare an, cnd ciobanii separ oile de berbeci, ca apoi s coboare n sate, pentru prima dat dup urcarea oilor la stn la Sn-Georz.
Sfant-Ilie, ca si San-George si San- Medru, este o divinitate popular care a preluat numele si data celebrrii de la un sfant crestin – Sfantul Mare Prooroc Ilie. El este de departe patronul suprem al verii, al arsitei si frmantrilor atmosferice. n Panteonul romanesc el este o divinitate a Soarelui si a focului, identificat cu Helios din mitologia greac si cu Gebeleizis din mitologia geto-dac. Neincetat lupttor cu fortele rului, el este si un adversar de temut al oamenilor, in sptmana Parlelelor, dac acestia nu ii respect ziua, prin incendiile si grindina pe care le poate trimite asupra recoltelor’. Se povesteste c, in timpul nasterii Sfantului Ilie, Sovac, tatl lui, preot al Legii vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad, a vzut niste brbati imbrcati in haine albe vorbind cu pruncul si invelindu-l pe el cu foc si hrnindu-l cu vpaie de foc. Vzand aceast vedenie tatl su si inspimantandu-se, s-a dus la Ierusalim si a povestit-o preotilor. Unul din acei preoti, vztor cu duhul, i-a zis: Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul tu; dar s stii c pruncul acela va fi locas al luminii, Darului lui Dumnezeu si cuvantul lui va fi ca focul de puternic si de lucrtor. Ravna lui ctre Domnul si viata lui fiind bine plcut lui Dumnezeu, va judeca poporul Israil cu sabie si cu foc’. Regele Ahab, la indemnul sotiei sale, introduce in regatul israelitean cultul zeului Baal. Vzand acestea, sfantul prooroc Ilie a adugat si fapte pe lang cuvinte, pedepsind pe protivnicul lui Dumnezeu si pe popoarele lui, si a zis: Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, dinaintea cruia eu stau, c nu va fi in anii acestia rou si ploaie din cer pe pmant, decat numai prin cuvantul gurii mele!’ ndat cu cuvantul proorocului cerul s-a inchis si s-a fcut secet; aci dup cuvantul lui nici o pictur de ploaie sau de rou n-a czut pe pmant. Apoi, a urmat nerodirea pmantului, lipsa de hran si foamete in tot poporul, incat sufereau si oamenii, dar si dobitoacele. Ahab l-a amenintat pe Ilie cu moartea. Din aceast cauz, proorocul Ilie a fost nevoit s stea ascuns pan au trecut anii de secet. Ascunztoarea sa a fost mai intai aproape de paraul Cherit. Acolo a fost hrnit de corbii care-i aduceau zilnic paine. A stat si in casa unei vduve, din Sarepta Sidonului, unde si acolo a fost hrnit minunat, cci bruma de fin si ulei ce avea acea vduv a ajuns tot timpul cat a fost gzduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a inviat si copilul care-i murise. La finalul anilor de secet si pentru cunoasterea adevratului Dumnezeu, Sfantul Ilie ii propune impratului s ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel si s se roage mai intai prorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul in care Ilie a inlturat cultul zeului Baal. El a reusit s coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoti ai lui Baal nu au reusit s fac. Ilie a prezis regelui Ahab si sotiei sale c vor muri de moarte infricostoare, ceea ce s-a si intamplat. Cand s-a apropiat vremea in care voia Domnul s ia pe Ilie la sine viu cu trupul, Ilie si Elisei mergeau ctre cetatea Betel. Cand amandoi sfintii prooroci au mers la Iordan, Ilie a luat cojocul su si, invartindu-l, a lovit apa cu dansul si s-a desprtit in dou, apoi au trecut amandoi ca pe uscat. Pe cand mergeau ei si griau, deodat s-a artat intre amandoi un car de foc si Ilie a fost luat spre cer. Atunci a czut de sus cojocul lui Ilie, lsat de dansul si, luandu-l, a ajuns pe trmurile Iordanului desprtind cu el apa ca si Ilie, a trecut pe uscat si astfel s-a fcut mostenitorul darului care lucra in invttorul lui. n credinta popular, se crede c Sf. Ilie ar mai avea trei frati: o sor mai mare, Marina, un frate mai mare, Ilie Plie, si un frate mai mic, Pantelimon sau Sfantul Ilie cel schiop. Sf. Ilie Plie e surugiul lui Sf. Ilie si man o crut cu doi sau patru cai de scot foc pe nri si sunt potcoviti cu potcoave de argint si, atunci cand ii goneste, bat din copite si scapr, si de aceea se vd fulgerele. Carul lui Sunt-Ilie e lucru sfant, dumnezeiesc, ascuns de ochii lumii, si de aceea, cand iese, acoper cerul cu nori. Acest car, spre a nu aluneca in mersul su, are pe talpa rotii cuie mari ce-i slujesc la intepenire. Aceste cuie, gurind bolta cereasc, las s curg ploaia sau grindina dup faptele oamenilor. Sf. Ilie a primit de la Dumnezeu si sapte tunuri cu care oranduieste toate pentru oameni: de ploaie, de secet, de foamete, de holer, de boli, de moarte si de btlie date spre pstrare fratelui mai mic, sfantului Ilie Plie. Dumnezeu i-a dat lui Sf. Ilie si un bici in man, pentru a orandui norodul. n credinta popular se vehiculeaz ideea c biciul lui Sf. Ilie ar avea dou sfichiuri, unul de aur cu care imprstie man cand oamenii fac bine iar cellalt din argint cu care pedepseste cu piatr oamenii ce fac ru. Se ingrijeste totodat s nu pleasc fulgere poamele, mai cu seam prunele, zarzrele, si astfel s cad pe jos inainte de vreme. Dumnezeu i-a dat Sf. Ilie si tunetul, s trsneasc dup diavol. Si Ilie, cand a inceput s tune si s trsneasc, credeai c se prpdeste lumea. De aceea Dumnezeu, vzand c Ilie este prea puternic si pentru a-l mai domoli ia luat mana dreapt si piciorul drept. Astfel, ciung si schiop, este si acum; de aceea nu poate umbla singur de acea porneste in goan dup draci, numai in cruta sa. Cand dracii nemultumiti se rscoal, urc din iad si rscolesc norii, atunci, Sf. Ilie inham caii la crut, pleac prin cer si incepe s trsneasc dup ei. Ei cand il aud pe Sf. Ilie cu cruta, fug de se prpdesc, si se ascund pe unde pot. Si cand alearg cruta prin cer, face mare hrmlaie, la noi pe pmant se aude atunci tunand. Cand fulger, poporul zice c Sf. Ilie a mai trsnit un drac. Cand trsneste, d cu sgeata in form de fulger, ce despic copacii si intr in pmant de nou stanjeni dup dracii inspimantati ce se ascund sub pmant in gaur de sarpe, in scorburile arborilor, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in trupul unor animale, Sunt-Ilie trsneste nprasnic pentru a nu-i scpa nici unul dintre ei. Ferestrele si usile caselor nu se las deschise in vreme de furtun, c poate ascunde vreo spurcciune de drac in cas si se poate s trsneasc casa. Dracul se ascunde mai mult la carpen si de aceea e bine s nu se pun la cas lemn de carpen ori s se adposteasc sub carpen in vreme de furtun. Reminiscente din traditia popular spune c moartea lui Sunt-Ilie va aduce pe pmant urgia apocalipsului: dracul va reusi, in final, s-i taie capul, iar din sangele scurs s-ar aprinde pmantul, care va arde nou stanjeni in adancime. Dup purificarea prin foc a pmantului, va aprea o generatie de oameni, mai mici decat cei de astzi, asemntori cu blajinii, care ar fi trit inaintea uriasilor. Aurul este ochiul dracului, pe care i l-a scos Sf. Ilie din pmant trsnind dup draci si de atunci a rmas pe pmant. Strigoaicele de multe ori incearc s opreasc ploaia, spre a face ru oamenilor, dar Dumnezeu si cu Sf. Ilie dau atunci grindina, pe care strigoaicele n-o pot opri. n schimb dup grindin, vine apoi ploaia curat. Pe cer sunt nori de ploaie curat si de grindin; norii de ploaie curat se spune c ar fi trasi de Sf. Ilie cu doi boi, ca s dea ap printre piatr. Cateodat acesti boi trag atat de greu, incat se aude icnetul si opintelile lor pan la noi pe pmant. Norii de grindin se spune c s-ar opinti dracii la el. Tot poporul roman a creat ideea c Sfantul Ilie este foarte btran si, ca orice btran, motie mai mereu. Stiind c se apropie ziua lui si c trebuie s le aminteasc oamenilor de tunetul su infricostor, cand se trezeste il intreab pe Dumnezeu cat mai este. Dumnezeu, cunoscandu-i planurile si dorinta de a-i pedepsi aspru pe oameni pentru nelegiuirile lor, il sftuieste s doarm fr grij c mai este timp mult pan la ziua lui. Sfantul trimite spre pmant ceva ploi cu tunete, fulgere si trsnete ca pe un semnal a ceea ce urmeaz s se intample de ziua lui, si adoarme iar. Cand se trezeste, din nou il intreab pe Dumnezeu cat mai este pan la ziua lui si afl surprins si cu mare suprare c… a fost. Furios c i-a trecut ziua si diavolii si oamenii ri au scpat din nou nepedepsiti de biciul lui de foc, Ilie se infurie si trimite spre pmant fulgere, trsnete si ploi care bag frica in tot ce sufl. Atunci incep vestitele ploi de dup Sf. Ilie. naintea acestei srbtori se incheie obiceiurile de invocare a ploilor. n aceasta zi femeile duc mai intai mere si coliv din grau nou la biseric, fructe unse cu miere, porumb fiert sau copt si dovleci din recolta nou, faguri cu miere, farfurii cu mancare si cni cu ap impodobite cu flori de var legate cu at rosie spre a fi sfintite si apoi date de poman pentru sufletul rposatilor care acum trec pe la casele lor. Femeile cheam copii strini de prin sat si adunandu-i sub un mr nescuturat, il scutur pentru intaia dat, ca s mnance copiii mere, iar mortii s se veseleasc. Se spune ca dac nu se duc poame la biseric pentru a fi sfintite in ziua de Sf. Ilie, copacii nu vor mai rodi anul viitor. Pan in aceast zi nu se taie merele cu cutitul si nu se arunc in sus, pentru c e pericol de ploaie cu piatr dar numai pan la Sf. Ilie. n medicina popular, de Sunt-Ilie, in revrsatul zorilor se culege busuioc dar si tot felul de plante de camp bune de leac. Aceste plante se duc la biseric spre a fi sfintite fiind mai apoi utilizate in scalda celor betegi si care nu mai au alt leac spre a fi vindecati. Busuiocul adunat cu acest prilej este pus la uscat sub stresini, in cmri sau poduri, pus printre haine si-n zestre, ca s le fereasc de molii ori este adus la biseric pentru a fi binecuvantat si asezat la icoane, dup care este ars. Cenusa busuiocului este pstrat in cas, pentru a lecui copiii de bubele rele aprute in gur. n aceast zi se incepe retezatul stupilor sau recoltarea mierii de albine. Cei ce au stupi cheam vecinii si neamurile la ei si le cinstesc cu rachiu si miere. Brbatul, care trebuie s se pstreze curat, se scoal cat se poate mai de dimineat, se primeneste si, luandu-si uneltele necesare pentru retezat si vasele pentru pus faguri, merge in grdin la stupin si incepe retezatul stupilor sau recoltarea mierii. Fagurii cei mai frumosi si mai plini cu miere sunt alesi si pusi pe talere curate si se dau celor chemati, ca s mnance. De nu se vor recolta fagurii de miere in ziua de Sf. Ilie, se spune c ploile ce vor urma vor distruge stupii sau vor ineca albinele. n aceast zi nu este bine ins a chema pe cei ce stiu a face vrji si farmece, cci acestia vor cuta s fure mcar un pic de miere, cu care mai tarziu vor vrji sau fermeca, si atunci stupii se vor prpdi toti, cci Dumnezeu nu va rbda s se intrebuinteze miere la astfel de blestemtii. Si vrjitorii stiu c tocmai mierea furat la aceste zile mari e mai cu putere la vrjile si farmecele lor. Stuparii ce nu respect srbtoare Sf. Ilie nu vor mai avea spor la albine, matca nou dimpreun cu albinele, roind, zboar in pdure sau se rtcesc. Pe Sunt-Ilie il cinstesc in mod deosebit si cojocarii, pentru a le merge bine in meserie. n ziua de Sf. Ilie nimnui nu-i ingduit s lucreze, cci e ca in ziua de Pasti, din pricina pietrei si a focului iscat de trsnet, de secet, de nebunie si de boli arztoare. Se spune c cei ce nu tin srbtoarea sfantul ii schilodeste ca pe el de man, ochi sau picior iar cine se imbolnveste nu mai are leac. De Sf. Ilie, dac e timp frumos, va fi frumos pentru restul verii iar dac tun in ziua de Sf. Ilie, alunele si nucile vor fi seci sau viermnoase iar vara ploioas iar viermii for strica pomii fructiferi. Peste 110.000 de romani isi srbtoresc in fiecare an onomastica, cu ocazia srbtorii Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul. Un sincer LA MULTI ANI, tuturor celor care poart numele sfantului.
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – ‘Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea’, Editura Minerva, Bucuresti, 1976. – Antoaneta Olteanu – ‘Calendarele poporului roman’, Editura Paideia, 2001. – Elena Niculita Voronca – ‘Datinile si credintele poporului roman’, Editura Polirom, Iasi, 1998. – Ion Ghinoiu – ‘Obiceiuri populare de peste an’, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997. – Ion Ghinoiu – ‘Srbtori si obiceiuri romanesti’, Editura Elion, Bucuresti, 2002. – Ion Talos – ‘Gandirea magico-religioas la romani’, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001. – Irina Nicolau – ‘Ghidul Srbtorilor Romanesti’, Editura Humanitas, 1998. – Narcisa Stiuc – ‘Srbtoarea noastr cea de toate zilele’, vol. II, Editura Cartea de Buzunar, 2006. – Romulus Vulcnescu – ‘Mitologie Roman’, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985. – Simion FIorea Marian – ‘Srbtorile la romani’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, 2001. – Tony Brill – ‘Legendele romanilor’, vol. I, ‘Legendele cosmosului’, Editura ‘Grai si suflet – Cultura national’, Bucuresti, 1994. – Tudor Pamfile – ‘Mitologia roman’, Editura ALL, Bucuresti, 1997. – ‘Vietile Sfintilor’, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
