Smbta Mosilor de Iarn, prima din cele sapte smbete ale mortilor din an, cade naintea lsatului sec de carne pentru Postul Mare, n care n toate bisericile ortodoxe sunt pomeniti toti cei care au trecut pragul lumii de dincolo. De astzi se ncep pregtirile pentru intrarea n Postul dinaintea nvierea Domnului.
Mai gsim, alturi de Mosii de Iarn, Mosii de Var, in sambta dinaintea Pogorarii Duhului Sfant, si Mosii de Toamn, in prima sambt a lunii noiembrie. Rudele decedatilor merg la cimitir, unde impodobesc mormintele cu flori, aprind lumanri si tmaie, impart coliv si pachete cu alimentele preferate de defunct, alimente ce au fost in prealabil sfintite la slujba de pomenire de la biseric. De Mosii de Iarn, de regul, se dau de poman sarmale, plcint, vin, coliv, colaci si fructe impreun cu dou lumanri, care au rolul de a lumina calea si de a inclzi sufletele rposatilor. n trecut, fiecare steanc cu fric de Dumnezeu, ducea si lsa la biseric un colac, o lumanare si o sticl de vin si lsa un vas plin cu fin alb de bun calitate, „cat pentru o prescur’, si sapte sau cinci ou, iar la ultima pomenire, colac, vin si lumanare. De „Mosi’ pot fi pomeniti doar cei care au trit in armonie cu randuielile bisericesti. Nu pot fi pomeniti sinucigasii, pentru c, prin fapta lor, au refuzat darul vietii primit de la Dumnezeu. Btranii satului isi amintesc ca Mosilor de iarn erau numiti Mosii de piftii sau sambta piftiilor. Este singura zi in care se mnanc rcitur sau piftie. Cele rmase pe a doua zi erau aruncate sau oferite ca hran porcilor pentru a nu se imbolnvi de friguri, pe timpul verii, toti cei din cas. n fiecare anotimp avem cate o srbtoare in care cinstim pe cei adormiti, pe lang „Mosii de iarn’ (sambta dinaintea Duminicii lsatului sec de carne), „Mosii de primvar’ (de Mcinici), „Mosii de var’ (sambta dinaintea Rusaliilor), „Mosii de toamn’ (in prima sambt din luna noiembrie). Pentru cei ce nu stiu inc, coliva, se prepar din grau fiert in amestec cu zahr, cu miere si cu arome. Ea simbolizeaz trupul celui trecut in nefiint, iar legnarea vasului cu coliv in sus si in jos pe brate pe timpul cantrii „Vesnic pomenire’ reprezint legtura sufleteasc a celor vii cu cel adormit. Bobul de grau din coliv este simbolul invierii mortilor, Asa cum graul este semnat si rodeste, la fel si trupul omului ingropat va invia „intru nestricciune’, cum propovduiesc Mantuitorul si Sfantul Apostol Pavel. Dulciurile si aromele adugate in prepararea colivei simbolizeaz virtutile celui adormit si ale sfintilor invocati in rugciune. Prescura sau colacul, aduse la slujba de parastas, fcute tot din grau ca si coliva, pstreaz, aceeasi simbolistic ritualic. n unele zone ale trii, colacul si prescura se numesc chiar „parastas’. Cu vinul dus la biseric si aflat pe mas, alturi de coliv si de colac, se stropeste in form de cruce coliva si mormantul. Acest obicei este preluat din vechile ritualuri romane de inmormantare, legate de cultul mortilor, numite „libatiuni’, adic stropire sau vrsare ritualic. ns, in practica noastr crestin, vinul este simbolul uleiului aromat cu care a fost uns trupul lui Hristos dup moarte de ctre femeile mironosite. Vinul si painea sunt elementele specifice Tainei Sfintei mprtsanii iar lumanrile care se infig in prescuri si in coliv simbolizeaz jertfa pentru cel adormit. S ne rugm la bunul Dumnezeu s nu dm uitrii aceste obiceiuri frumoase!
* Dan Horgan
Bibliografie: – Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea’, Editura Minerva, Bucuresti, 1976. – Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului roman’, Editura „Grai si Suflet – Cultura National’, Bucuresti, 1995. – Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului roman’, Editura Paideia, 2001. – Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului roman’, Editura Polirom, Iasi, 1998. – Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an’, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997. – Ion Ghinoiu – „Srbtori si obiceiuri romanesti’, Editura Elion, Bucuresti, 2002. – Ion Ghinoiu – „Zile si mituri. Calendarul tranului roman 2000′, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999. – Ion Talos – „Gandirea magico-religioas la romani’, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001. – Irina Nicolau – „Ghidul Srbtorilor Romanesti’, Editura Humanitas, 1998. – Narcisa Stiuc – „Srbtoarea noastr cea de toate zilele’, Editura „Cartea de Buzunar’, 2006. – Romulus Vulcnescu – „Mitologie Roman’, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985. – Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romani’, Editura ‘Grai si Suflet – Cultur National’, 2001. – Tudor Pamfile – „Mitologia roman’, Editura ALL, Bucuresti, 1997. – „Vietile Sfintilor’, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.
