Dac n 26-28 septembrie am srbtorit alti trei Filipi (Berbecari, pe 18 octombrie am srbtorit Lucinul sau Ziua Lupului, n luna noiembrie sunt mai multe zile nchinate lupului, care poart genericul nume de Filipii de Toamn si dureaz sapte zile. Astfel, trei dintre Filipi sunt celebrati nainte de postul Crciunului, iar ceilalti patru Filipi, n post. Acestea ncep cu a doua parte din „Ziua lupului” si Martinii de Toamn – ocrotitorii ursilor. Srbtoarea central a praznicului lupilor, situat chiar n ziua n care n calendarul ortodox este celebrat Sfntul Apostol Filip, este posibilul punct de plecare al acestor ceremonii specifice lunii noiembrie dar s nu dm uitrii si seara „urltoarei”, Sf. Andrei, 30 noiembrie). Legtura subtil cu ziua Sf. Andrei poate fi vzut si din referirile la limitarea puterii strigoilor, ncepnd cu jumtatea lunii noiembrie, limitare care cunos tea o suspendare n celebra noapte a Sf. Andrei. n preajma lunilor de iarn, avem un prim semnal al srb torilor consacrate divinittilor protectoare ale bolilor copiilor. n acest sens trebuie ntelese aceste prime ofrande aduse duhurilor vrsatului sau „bubatului”, care vor continua mai multe zile din luna decembrie. Despre Sf. Apostol Filip se spune c lng marea Galileii era o cetate ce se numea Vitsaida, aproape de Horazin si de Kapernaum; iar Vitsaida tradus n limba ebraic „casa vntorilor”, pentru c vie- tuiau acolo vntori de peste. ntracea cetate s-au nscut trei apostoli: Petru, Andrei si Filip. Petru si cu Andrei erau pescari si se ndeletniceau cu vnzarea pestelui, pn ce au fost chemati de Hristos la apostolat. Iar Filip n copilria lui a fost dat de printii si la nv- ttura de carte, si a ajuns iscusit n sfnta scriptur, ntelegnd bine toate proorociile despre Mesia cel asteptat. Iar el auzind chemarea Domnului, ndat l-a crezut a fi adevratul Mesia, si a mers dup dnsul, lund aminte la viata lui prea sfnt si urmnd srciei lui, apoi a nvtat de la dnsul dumnezeiasca ntelepciune, cu care avea s aduc la realitate nebunia neamurilor. Filipii se tin cu trei zile naintea fiecrei lsri de post. Trei se serbeaz toamna, n ultimele zile ale dulcelui dinaintea Postului Crciunului. Acestia sunt mai buni. Filipii au fost niste apostoli care, pe vremea Sf. Ap. Filip prigonirilor contra crestinilor, au fost dati ntro groap cu lupi, de unde au scpat nevinovati. Acesti Filipi au fost sase frati zdrentrosi, cari rtceau prin lume si aveau putere s schimonoseasc, s poceasc pe cei care nu tineau zilele lor. Unul din Filipi, fiind schiop, a rmas n urm, si de aceea se tine mai trziu, n ziua de 21 noiembrie. Toti Filipii te mai pot ierta, dar Filipul Schiop – niciodat. Filipii o tin si femeile, si brbatii, iar mocanii o tin attea zile cti cai au. De obicei se tin trei zile, 12, 13 si 14 noiembrie. Ca s mai scape de ele, le mai dau copiilor la cstorie cte o zi de tinut. Filipii se serbeaz patru-cinci zile, ns nu una dup alta, si fiecare nor e datoare s tin attea zile cte a tinut soacra sa. Filipii sunt ca niste zei ai casei (unu, doi, trei sau chiar sase), niste penati, n onoarea crora numai femeile mritate sau rmase vduve tin srbtoarea n intervalul 12- 17 noiembrie, nemuncind nimic. Cnd fata, mritndu-se, prseste casa printeasc, si mama ei rmne fr alt fat si moare fr nor, atunci tnra si ia si tine si Filipii mamei sale sau ai casei printesti, pe lng cei ai soacrei. n felul acesta ajung Filipii la un numr de sase. Dac a avut mai multe fete, mama rmne fr Filip. Filipii apr casa de rele, de primejdii, de foc, de lupi, de serpi. Prin unele prti se crede c Filipii sunt niste sfinti mai mari peste fiarele slbatice sau peste lupi (sau: Sf. Petru porunceste cinilor lui s mnnce vitele celui care nu va tine aceste zile). Uneori, ct dureaz Filipii, se tine atrnat de lemnul cosului o secure, pentru ca ntreaga familie s fie pzit de pagube. Filipii de Toamn, sau Dragostitele, i se mai zice asa, pentru c n acele zile se ndr- gostesc lupii, iepurii etc. pentru mpuiere. Despre aceste srbtori se povesteste c o femeie, neavnd alte vite dect o scroaf, a lucrat n aceste srbtori, zicnd c n-o s aib ce-i rpi lupii, cci scroafa o va tine-nchis tot anul. ntr-una din zile, din ntmplare, scpndu-i scroafa din cocin, a fost mncat de lupi prin pdure. De aici nainte a srbtorit si ea aceste zile. Se mai povesteste c o alt femeie, neavnd nici o vit, a lucrat n aceste srbtori, zicnd c n-o s-o m- nnce lupii pe ea, cci vite n-are. ntr-una din zile, trecnd printr-o pdure, a fost urmrit de lupi pn la marginea pdurii, unde a si mncat-o. n credinta popular se mai pstreaz obiceiul ca la Lsatul Secului de Postul Mare, si acum se fac petreceri, cu pusti, pistoale, cu mncare si butur, ntre rubedenii. ncep seztorile, unde fetele si nevestele torc pentru pnz. ncepe torsul pentru cmesi. Oamenii credeau c ferocitatea lupilor putea fi evitat prin diverse practici svrsite n special la nceputul ciclului Filipilor. n aceast zi se lipeste gura sobei, ca s se lege si gura lupului. Gospodina n-are voie s mture prin cas sau s dea gunoiul afar. Prin unele prti se mtur noaptea si gunoiul se tine strns dup us trei zile, dup care se ardeiaz si apoi se arunc afar. De asemenea, gospodina n-are voie s coas (mai ales cu rosu), s mpung n piele sau s ia acul ori alt lucru ascutit n mn, s nu macine, s nu toarc, s nu pieptene lna si s nu dea nimic cu mprumut, mai ales srturi si foc. Dac d cineva cenus cu crbuni n noaptea de Filipi, vine lupul si-i mnnc ceva de pe lng cas; dac n-are ce mnca, atunci l mnnc pe om. Astfel, gunoiul nu trebuie dat afar n timpul Filipilor, cci, dac ar fi dat afar, lupii ar 14 noiembrie scormoni prin el n cutarea crbunilor, pentru c lupii nu leag (nu pot prsi) pn cnd nu mnnc un crbune din vatr n zilele de Filipi. E obiceiul s se nclesteze doi piepteni, zicnd: „Asa s se nclesteze gura lupilor, s nu poat mnca vita lui…”. n perioada srbtorilor dedicate lupilor se evit pronuntarea cuvntului lup sau, dac este absolut necesar, i se spune gdinet. Se credea c numai la simpla pronun- tare a cuvntului lupul auzea si venea la oi. Se tine pentru aprarea vitelor de pduchi. Strigoii care umbl n aceast zi nu vor mai avea nici o putere asupra celor ce vor pzi aceste zile cu nelucru. Dup ce trece srbtoarea Filipilor, femeile se feresc s lase afar (pn la Sf. Andrei) limbile de melit cu care au melitat cnepa, pentru ca s nu se bat cu ele strigele, pn ce pmntul se cutremur. Femeile care trebuie s scoat clostile cu pui afar, pun cte o piatr prin cuptor si altele pe horn, ca s se mpietreasc gura uliului si s nu-i mnnce puii. Cine nu tine Filipii se poate mbolnvi. E chiar o expresiune din popor: „L-a lovit din Filipi”. n aceste zile nu se coase, cci, ntepnd cu acul, se „nteap” vrsatul. n aceste zile se fierbe porumb si se mparte prin vecini turt coapt n vatr. Copiii n-au voie s mnnce boabe de porumb, ca s nu se bubeze: „att se va face bubatul (vrsatul) de mare, ct de mari sunt boabele de porumb. Ultimul moment din viata omului la care mai particip lupul este trecerea sufletului din lumea aceasta n cealalt. Lupul particip si aici n calitatea sa de animal cluz, psihopomp: „C lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor / Si el te va scoate / La drumul de plai / La un fecior de crai / S te duci n rai / C-acolo-i de trai / n dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul”. Prima zi a Postului Crciunului dup lsatul de sec de Dulcele toamnei, 15 noiembrie – 25 decembrie, este marcat, ca si n cea a Postului Pastelui, de numeroase rituri de purificare si ofrandele rituale, ndreptate mai ales ctre psrile cerului. Acest post ar fost poruncit de Maica Domnului btrnului Crciun, pentru c a tiat minile btrnei Crciunoaie, nevasta sa, care mosise pe Maica Domnului. Acest post se tine n cinstea Preacuratei, care fugea si se ascundea de rusine c se simtea fr vin grea, cu Mntuitorul Hristos. n Calendarul Popular al romnilor, Postul Crciunului ncepe cu ngduint astfel Spolocania este numele primei zile de post si st sub semnul purificrii. n aceast zi, vasele n care s-a gtit si s-a mncat „de dulce” se curt si se urc n pod, iar n casa sunt coborte oalele si blidele speciale pentru perioadele de post. Avem de-a face, de fapt, cu o splare ritualic a tuturor urmelor ce ar putea spurca Postul Crciunului, respectat, n trecut, cu strictete n hotarul satelor noastre. Spolocania e una dintre zilele despre care se spune c „scurteaz postul”, deoarece ngduie petrecerile, desfsurndu- se ndeosebi sub patronajul femeilor. Acestea se aduna ntr-o cas si torc, ca s le creasc nalta cnep iar la ceas de sear petrec cu mult butur, ca s-si spele gura si stomacul, s fie curate n post. „Toat ziua se cinstesc si joac – pentru cnep, si aduc pe cineva nalt n cas, ca s fie cnep subtire si nalt”. Dup lsatul de sec se adun toate oasele si resturile de mncare, se pun ntr-o fat de mas si a doua zi se arunc afar spre rsrit, zicndu-se: „Psrile cerului! Eu v dau vou hran din masa mea, cu care s fiti ndestulate si de la holdele mele oprite!” Astfel se crede c vrbiile, mai ales, nu vor strica ogoarele. Tot acum se realizau si practici de magie premarital sau chiar practici oraculare. Dup lsatul secului, pn la 21 noiembrie, se strig tinerii rmasi nec- storiti. Un vechi obicei ne spune c se fac dou focuri din coceni de porumb, pe deal, un foc la un capt al satului si altul la cellalt capt al satului. n jurul focurilor se adun flci si strig cam o or, apoi, fiecare dintre ei, coboar din deal cu somoioage de foc pn acas, unde le sting. Fetele adun, n fiecare zi a Postului, cte o surcic, cu care, n ziua de Ajunul Crciunului, vor fierbe crupe fr sare. Aceste crupe le vor pune pe mas, pentru ca seara, venind umbra ursitorului lor, pe horn, s aib ce ospta. n credinta rural se vehiculeaz ideea c dac n Postul Crciunului e vreme moale, atunci primvara sunt asteptate ploi multe.
Dan Horgan
Bibliografie: – Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea”, Editura Minerva, Bucuresti, 1976. – Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului romn”, Editura Paideia 2001. – Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului romn” Editura „Grai si Suflet – Cultura National” Bucuresti, 1995. – Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului romn”, Editura Polirom Iasi 1998. – Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului romn” Editura Saeculum Bucuresti 2005. – Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997. – Ion Ghinoiu – „Panteonul romnesc” Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001. – Ion Ghinoiu – „Srbtori si obiceiuri romnesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002. – Ion Talos – „Gndirea magicoreligioas la romni”, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001. – Irina Nicolau – „Ghidul Srbtorilor Romnesti”, Editura Humanitas, 1998. – Narcisa Stiuc – „Srbtoarea noastr cea de toate zilele”, Editura Cartea de Buzunar, 2006. – Marcel Laptes – „Timpul si srbtorile tranului romn” , Editura Corvin, 2009. – Romulus Vulcnescu – „Mitologie Romn”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985. – Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romni” Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, 2001. – Tony Brill – „Legendele romnilor, Editura Grai si suflet – Cultura national, Bucuresti, 1994. – Tudor Pamfile – „Mitologia romn”, Editura ALL, Bucuresti, 1997. – Tudor Pamfile -„Srbtorile la romni”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997. – Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.
