Sfintii mprati Constantin si Elena este o srbtoare n calendarul bizantin folosit de Bisericile Ortodoxe, dar si de Bisericile Unite cu Roma, fixat pe data de 21 mai. Srbtoarea i evoc pe mpratul Constantin cel Mare si pe mama sa, Elena Augusta, sfinti mprati care au fost socotiti „ntocmai c apostolii”.
mprteasa Elena – Flavia Iulia Helena (c. 248 – 329) a fost cstorit cu generalul roman Constantinius Chlorus, fiind mama mpratului Sfntului Constantin cel Mare. A fost o femeie deosebit de credincioas si cunoscut pentru piosenia ei. A nfptuit pelerinajul n Palestina si n provinciile rsritene, fiindu-i atribuite gsirea moastelor Sfintei Cruci a lui Hristos si aflarea rmsitelor celor trei magi. Se spune c, n timp ce era n pelerinaj, a vzut niste oameni ce duceau un mort pe o colin unde erau trei cruci. Acestia l apropiau de fiecare dintre ele. Ajungnd la ultima, cnd mortul a atins crucea, a nviat. Asa a fost descoperit crucea pe care a fost rstignit Hristos.
mpratul Constantin – Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, fiul generalului Constantin Chlorus si al sotiei sale, Elena, s-a nscut la Naissus n jurul anului 274 si a decedat n mai 337. Mai este cunoscut sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare si a fost mprat roman ntre 306 si 337, devenind conductor al ntregului Imperiu Roman dup nfrngerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Legenda spune c, n toamna anului 312, n ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a zrit pe cer, n plin zi, o cruce strlucitoare, deasupra soarelui, ce avea inscriptia: „In hoc signo vinces” – „prin acest semn vei birui”; iar pe timpul noptii i s-a artat n vis nsusi Iisus Hristos, cu semnul crucii, cerndu-i s pun acest semn sfnt pe steagurile soldatilor si, urmnd s fie protector n focurile btliei. El pune crucea pe steagurile armatei sale si, cu numai 20.000 de soldati, i nvinge pe cei 150.000 ai lui Maxentiu, care se neac n Tibru. Sfntul Constantin intr triumftor n Roma si, n 313, mpreun cu Liciniu, emite „Edictul de la Milano”, prin care se va pune capt persecutiilor, garantnd libertatea credintei si a cultului.
Liciniu ns dezlntuie din nou prigoana si este nvins de Constantin la Chrysopolis, la 18 septembrie 324. Rmnnd singur la conducerea Imperiului Roman, Constantin declanseaz o serie de reforme sociale, administrative si juridice bazate pe principii crestine. Alturi de mama sa, ridic numeroase locasuri de cult si, la 11 mai 330, inaugureaz orasul Constantinopol, noua capital a Imperiului.
mpratul Constantin i-a scutit pe clericii crestini de tribunalele civile, ngduindu-le n acelasi timp laicilor s-si supun conflictele arbitrajului episcopal; a scutit Biserica de dri, napoindu-i tot ceea ce i fusese confiscat si i-a acordat dreptul de a primi legate si donatii; le-a acordat ajutor episcopilor, sprijinindu-i n actul de construire a lcasurilor de cult si de ntretinere a clerului; a abrogat dispozitiile si legile contrare spiritului crestinismului; a ordonat restrictionarea luptelor de gladiatori si trimiterea condamnatilor la mine; a ordonat ngreunarea divorturilor, pedepsirea adulterului si a siluirii, a violului; a interzis aruncarea copiilor si vinderea lor, acordnd ajutoare printilor sraci; a luat msuri de protejare si ajutorare a sracilor, orfanilor, vduvelor si bolnavilor.
Prin legea dat n anul 321, Constantin a generalizat repausul duminical n tot Imperiul Roman. Din anul 317, n Imperiul Roman, monedele au avut inscriptionat pe ele monograma crestin.
mpratul Constantin, cunoscnd puterea lui Hristos, cel ce s-a rstignit pe cruce, a crezut n Hristos adevratul Dumnezeu. Supunndu-se vointei lui Dumnezeu, a zidit n Vizantia o cetate mare si slvit, a nfrumusetat-o cu toate podoabele si a numit-o dup numele su, Constantinopol. Apoi a mutat acolo scaunul su de la Roma cea veche, poruncind ca acea cetate s se numeasc Roma cea nou, ncredintnd-o aprrii lui Dumnezeu si a Prea Curatei Maicii Lui.
Particip, n anul 325, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea si este botezat mpreun cu maic-sa Elena, cea vrednic de laud, de episcopul de Nicomidia, n anul 337 la 21 mai. mpratul Constantin este ngropat n Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol alturi de mama sa.
n calendarul popular, srbtoarea Sfintilor Constantin si Elena este o srbtoare a psrilor de pdure, numit Constantin Graur sau Constantinul Puilor.
n traditia popular se spune c vara ncepe la Sf. Constantin si Elena. Totodat este limita calendaristic pentru semnatul porumbului, al ovzului si meiului. n popor, se spune c tot ce se seamn dup aceast zi, se usuc.
n ziua de 21 mai, la pomenirea Sfintilor mprati Constantin si Elena, n calendarul popular ntlnim o srbtoare adresat psrilor de pdure, numit Constandinu Puilor. Traditia spune c n aceast zi psrile de pdure si nvat puii s zboare. Srbtoarea se tine ca s nu mnnce uliul psrile din curte.
Tinnd seama c o nou generatie ameninta recoltele, era interzis s se munceasc n aceast zi. Cine lucreaz n aceast zi, se spune c i se usuc bucatele pe cmp. Prin odihna de la muncile se prentmpin distrugerea holdelor si a strugurilor de ctre psrile cerului.
Este ziua n care pstorii hotrsc cine le va fi baci, unde se vor face stnele si pe cine vor angaja s le pzeasc pe timpul psunatului.
Totodat se msoar si se nseamn pe rboj laptele de la oile fiecruia.
Pentru aprarea de fortele malefice, tranii se adun n jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute si oile pentru a fi ferite de rele, pe timpul ct vor sta singure la stn. Tot acum femeile, pentru a alunga duhurile rele si necurate, tmie si stropesc cu agheasm.
Un sincer „LA MULTI ANI!” tuturor ce-si serbeaz ziua numelui.
<strong> Dan Horgan
Bibliografie:
Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea”, Editura Minerva, Bucuresti, 1976;
Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului romn”, Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, Bucuresti, 1995;
Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului romn”, Editura „Paideia”, 2001;
Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului romn”, Editura „Polirom”, Iasi, 1998;
Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului romn”, Editura „Saeculum”, Bucuresti, 2005;
Ion Ghinoiu – „Srbtori si obiceiuri romnesti”, Editura „Elion”, Bucuresti, 2002;
Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997;
Ion Talos – „Gndirea magico-religioas la romni” – Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001;
Irina Nicolau – „Ghidul Srbtorilor Romnesti”, Editura „Humanitas”, 1998;
Narcisa Stiuc – „Srbtoarea noastr cea de toate zilele”, Editura „Cartea de Buzunar”, 2006;
Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romni”, Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, 2001;
Tudor Pamfile – „Srbtorile la romni”, Editura „Saeculum I.O.”, Bucuresti, 1997;
„Vietile Sfintilor”, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
