Intrarea n zilele Babei, Baba Dochia, cap de primvar, Mrtisorul.
E inceput de martie iar, primele zile reprezint vremea „babelor” ce marcheaz iesirea treptat din iarn si instalarea primverii. Mitul Babei Dochia este unul dintre cele mai vechi si importante mituri romanesti, acest mit fiind gsit in mai multe variante. Pozitia „babelor” din folclorul Romanesc este una mult mai privilegiat decat cea din traditiile Evului Mediu Apusean. n afar de sensul de „femeie btran”, in limba si credintele romanilor, cuvantul „bab” are o multime de alte conotatii, care duc spre o mitologie ancestral daco-getic unde babelor si mosilor le era rezervat un loc extrem de important ca printi, strmosi si initiatori. n unele sate de la noi, unele babe inc mai sunt privite ca „fiintele cele mai de-a dracului”, de unde probabil termenul de bab era insotit in povestile copilriei aproape intotdeauna de atribute peiorative de genul: cloant, cotoroant, harc, talpa iadului. Zilele babei din preajma inceputului primverii constituie un scenariu de innoire a anului agrar insotit de aprinderea ritual a focurilor, afumarea anexelor gospodresti, prepararea alimentelor rituale. De traditia Dochiei se leag semnificatia celui mai frumos obicei de primvar – Mrtisorul – adevrat funie a anului care adun laolalt zilele, sptmanile si lunile in dou anotimpuri (iarna si vara), simbolizate de snurul bicolor fcut cadou la inceputul anului agrar. n mare, mitul Dochiei circumscrie in mod strlucit celor dou aspecte ale Principiului Feminin: Primul este acela al preafrumoasei fecioare, pstorit neprihnit, fata regelui Decebal, de care se indrgosteste insusi impratul Traian. Hituit de soldatii romani, Dochia cade istovit in sanctuarul natural al muntilor si il implor pe Zamolxe (sau pe Maica Domnului, in variantele de dup crestinarea romanilor) s o salveze de soarta umilitoare de a ajunge trofeu de rzboi. Zeul milos o transform, alturi de oitele ei, in stanele de piatr de pe Muntele Ceahlu care pot fi admirate si astzi. Al doilea aspect legendar este dat de Baba Dochia, deja btran, sub form de cloant si zgripturoaic. Fiul Babei, celebrul Dragobete, se cstoreste impotriva dorintei ei, iar pentru a-si teroriza nora, Baba Dochia o trimite cu un ghem de lan neagr, in miez de iarn, la rau, s-l spele pan cand se albeste. Disperat, fata incepe s plang, iar atunci apare un tanr frumos pe nume Mrtisor, care-i druieste o floare rosie magic ce albeste lana neagr. ntoars acas, fata este acuzat de Baba Dochia c Mrtisor ar fi ibovnicul ei. Apoi, Baba Dochia, se imbrac cu cele 9 cojoace ale ei si porneste cu oile la munte. Pe parcursul zilei, Baba se dezbrac de toate cele 9 cojoace, care aveau s simbolizeze Babele calendaristice de la inceput de Mrtisor, dar iarna nu trecuse, iar vremea se face nemiloas, pedepsind Baba pentru rutatea ei. ncepe s ning, iar Baba si oile sale ingheat pe munte, transformandu-se in stane de piatr. Asemenea oameni de piatr” se pot vedea in diferite locuri din Carpatii Orientali si Meridionali dar trecutul isi pstreaz misterul legendelor de o frumusete inestimabil. Vechimea cultului „babelor” pe teritoriul Daciei este atestat si de venerarea unor monumente megalitice de forma unor pietre antropomorfe naturale, care se numesc in mod curent Babe. Si in Ceahlu se gseste astfel de monument inalt de cinci coti inconjurat de aproximativ 20 de pietre cu simbolistic de oaie. Din aceast statuie de bab curge un izvor nesecat de sute de ani. Statuia nu e asezat pe nici un soclu. Este dificil de spus dac natura si-a artat in acest monument fantezia ei sau dac mana iscusit a unui artist a plsmuit-o asa. Este probabil c ea a folosit cultului vreunor idoli pgani, ai crui slujitori aveau obiceiul s fac ceva prin mijloace fie naturale, fie magice, prin care s poat sluji uimirea gloatei lesne creztoare, sau credinta in divinitate. Si cum inceputul de an agricol era si o perioad incrcat de energii nefaste de care se fcea vinovat” soarele vtmtor al primverii, antichitatea a oferit si o solutie: mrtisorul care are ca efect contracararea actiunii soarelui alb intrupat prin bnutul de argint. Denumit popular si mrtigus sau mart, vestitorul primverii, oferit acum mamelor si iubitelor, este o reminiscent a cultului soarelui, care s-a pstrat in Romania pan acum sub forma a numeroase superstitii, datini, credinte si traditii populare. Mrtisorul care este un obicei vechi specific teritoriului trii noastre, pe care nu il regsim in trecut la alte popoare. n timp, traditia mrtisorului a fost preluat si de alte populatii de la sud de Dunre. Obiceiul druirii mrtisorului este mostenit de la daci si romani si isi are originea in credintele si practicile agrare. Mrtisor, numele popular al lunii martie, este de origine latin Martius. Dup vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, in care se celebra srbtoarea Matronalia. n aceast zi aveau loc serbrile lui Marte zeul fortelor naturii, al primverii si agriculturii, ocrotitor al campului si turmelor. La vechii traci, aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul flautului, al crui cult este dedicat fertilittii si al vegetatiei si stau la originea simbolului cu numele de Mrtisor. Acestui zeu ii erau inchinate srbtorile primverii, ale florilor si fecundittii naturii. Se pare c srbtoarea roman a matronaliilor s-a suprapus in spatiul romanesc peste echivalentul local al acesteia, personajul traditional Baba Dochia. Traditia romaneasc spune c primele 9 zile ale lunii martie sunt considerate zilele babelor si c fiecare dintre noi in aceast perioad trebuie s isi aleag o bab, numindo „baba mea” si urmresc cu atentie vremea, incercand s-si prevesteasc viitorul an in functie de aspectul zilei: o „bab” insorit si senin anunt un an bun si linistit. Dimpotriv, o „bab” mohorat si ploioas sau cu zpad inseamn c urmeaz un an plin de necazuri si de suprri. Flcii isi aleg, din februarie, o zi a babei si, cum va fi ziua, asa va fi si nevasta lui: urat, frumoas etc. n aceast perioad, vremea este la fel de instabil, precum firea babelor. Bineinteles c fiecare dintre noi ne dorim o bab frumoas si insorit dar poate mai sunt si cei care prefer o bab urat, zpcit si nelinistit? O veche legend spune c Baba Dochia, umbland cu oile prin pdure, torcea lana din furc si, gsind un bnut de argint, i-a fcut gaur, legand-o cu un fir de at. Asta a fost de 1 martie si de atunci a luat fiint obiceiul. De altfel, in credinta popular, Soarele este asemnat cu un ban de argint. Purtat la gat, la piept sau la man, acest mrtisor (adic banul de argint cu snur alb si rosu) semnific in traditia popular prietenia cu Soarele de la care primim cldur, veselie, sntate, voie bun, frumusete, curtenie. Spturile din siturile arheologice au scos la iveal mrtisoare cu o vechime de peste 2.000 ani. Aceste descoperiri denot c pe vremea dacilor simbolurile primverii erau confectionate din timpul iernii, urmand s se poarte dup ziua de 1 Martie. Pe atunci mrtisoarele erau fie niste pietricele colorate insirate pe o at, fie o moned sau mai multe, legate cu fire subtiri de lan albe si negre (in unele locuri alb cu rosu). Culoarea rosie era dat de foc, sange si soare – insemnand nasterea si viata, adic femeia. Iar albul era limpezimea apelor, culoarea norilor, zpada rece si pur – semnificand intelepciunea brbatului. De altfel snurul mrtisorului exprima impletirea inseparabil a celor dou principii ca o permanent miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii. Atunci cand vine pe lume un copil, prima sa hran, dup nastere, este laptele mamei sale. Ea l-a hrnit, mai intai cu sangele ei, si apoi cu laptele ei. Culorile alb si rosu au rmas din antichitate si pan in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regsite si la bradul de nunt si inmormantare. Aceste mrtisoare erau purtate la incheietura mainii sau prinse in piept cu un ac, iar fetele credeau despre ele c le vor aduce noroc, frumusete si le vor feri de razele arztoare ale soarelui verii si nu vor avea pistrui tot anul. Mrtisorul, care este de fapt, pan la urm, o fram de soare, se poart de la 1Martie si pan cand vin berzele sau randunelele, ori infloresc ciresii. La lun plin snururile se scot si se leag de crengile pomilor pentru c este aductor de noroc si rod bogat, iar cu moneda respectiv cumprau cas si vin rosu, pentru c tot restul anului pielea lor s fie alb si moale iar obrajii rosii. Se mai obisnuia s se pun sub closc sau s se pstreze la icoan pentru caracterul lor de talisman solar. Se credea c purttorii mrtisorului nu vor fi parliti de soare pe timpul verii, c vor fi sntosi si frumosi ca florile, plcuti, drgstosi si norocosi, feriti de boli si de deochi. Pe vremuri, fetele ieseau in grdin de cum se desprimvra, luau mrtisorul si-l aruncau in sus, spre soare, zicand: „Sfinte Soare, sfinte Soare, /druiescu-ti mrtisoare, /in locul lor m fereste / de pistrui ce m-negreste. /Ia-mi te rog negretile/si d-mi albetele, /f-mi fata ca o floare/sfinte Soare, sfinte Soare”. Si astfel, 1 martie, Mrtisorul, devine o zi in care fiecare femeie primeste acest dar ca simbol al primverii, al dragostei sau prieteniei dar de fapt in trecut, mrtisoarele erau druite de femei, brbatilor. Pe la mijlocul sec. XIX, bnutul cu snur care apra de boli, deochi si friguri si aducea noroc, sntate si bunstare a fost adoptat si de orseni. Datina devine astfel una dintre cele mai indrgite traditii neaos romanesti. n locul banului gurit, s-au fcut in ani tot felul de mici figurine simbolizand norocul: clasica potcoav, trifoiul cu patru foi, cosarul, buburuza sau figurina care simbolizeaz primvara: ghiocelul. ntre timp, asa zisul elan” al mesterilor a transformat mrtisorul in tot felul de figurine care nu mai au nicio legtur cu semnificatia initial. Snurul de arnici si gitan” este inlocuit cu fir de mtase, pstranduse doar culorile rosu/alb cu inteles simbolic. Dincolo de obiceiuri si simboluri legate de mrtisor, el rmane ca o intrupare a bucuriei de a tri, a dragostei de viat, un semn prin care noi, oamenii salutm renasterea naturii odat cu venirea primverii. Mrtisorul rmane, peste timp, simbolul soarelui atotputernic si al purittii sufletesti. S pstrm magia acestei srbtori si s ne bucurm de primvar!
Dan Horgan
Biblografie:
– Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976
– Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001.
– Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998.
– Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Liter, Chisinu, 1998
– Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului roman” Editura Saeculum Bucuresti 2005
– Ion Ghinoiu – „Srbtori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – Zile si mituri. Calendarul tranului roman 2000, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999
– Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an” Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Talos – „Gandirea magico-religioas la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romanesti Editura Humanitas 1998
– Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romani” Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, 2001.
– Tudor Pamfile, „Srbtorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
Felicitari pentru articol. Cand o carte?