Dac pe 18 octombrie am srbtorit Lucinul sau Ziua Lupului, n luna noiembrie sunt mai multe zile nchinate lupului, care poart genericul nume de Filipii de Toamn, care dureaz sapte zile. Astfel, trei dintre Filipi sunt celebrati nainte de postul Crciunului, iar ceilalti patru Filipi, n post. Acestea ncep cu a doua parte din Ziua lupului si Martinii de Toamn – ocrotitorii ursilor (14 noiembrie). Ca si Martinii de iarn, Martinii de toamn sunt patroni ai ursilor si se spune c protejeaz vitele mpotriva lupilor, continu cu Gadinetii, zilele slbtciunilor, (12-16 noiembrie), cu Filipul cel Schiop (21 noiembrie celebrat de Vovidenii, ce are renumele de fiint rzbuntoare si neierttoare) si se termin cu Sf. Andrei (30 noiembrie) care este considerat stpn al oilor si patronul lupilor. Acesti Filipi au fost sapte frati rtcitori ce umblau prin lume si care aveau puterea de a-i poci sau schimonosi pe cei ce nu i cinsteau.
Srbtoarea Filipilor de toamn o tin att femeile, ct si brbatii. De obicei Filipii se tin trei zile: 12, 13 si 14 noiembrie. Filipii erau imaginati n societatea traditional carpatic a fi niste divinitti nprasnice, patroni ocrotitori ai slbticiunilor, n special ai lupilor. Cu trup uman si cap de lup, simboliznd de fapt spiritul anotimpului friguros, lupta dintre iarn si var, lupt ce se derula pn n primvar, la nceputul Postului Mare. Simbolistica lor dateaz tocmai din timpurile ancestrale, cnd lupul ca personaj mitologic se confrunta cu puterile altor zeitti carpatice. Conform traditiei, Filipii au fost apostoli aruncati ntr-o groap plin cu lupi. Ca printr-o minune, ei au scpat nevtmati, dovedindu-si astfel nevinovt ia si tria credintei. Martinii sunt cei care opresc lupii s mnnce vitele. nainte, fiecare tnr primea n ziua nuntii drept mostenire spiritual, de la mam sau de la soacr, un anumit numr de Filipi (ntre 6 si 9 Filipi), pentru ca s-i srbtoreasc n fiecare an. Pentru anotimpul rece, ciclul lor ncepea n majoritatea localittilor la 14 noiembrie si se termina la 21 noiembrie. Zilele Filipilor, calendaristic, ncepea s se deruleze sub semnul mitologic al lupului. Participarea animalului sacru al dacilor la viata anului este tot att de important ca si implicarea sa n destinul individual al fiecruia. Astfel iese n evident numrul mare de srbtori nchinate lupului. Nici un alt animal nu posed attea zile de srbtoare cte are acesta. Zilele lupului, atunci cnd ele se mai tineau, au ajuns la cifra de 35, dintre care 18 sunt cu dat fix, iar celelalte sunt mobile. Principalele srbtori ale lupului sunt la 16 ianuarie, cnd avem Sf. Petru de iarn si la 29 iunie cu ocazia Sf. Petru de var. Prima srb toare este numit si „lantul lui Sf. Petru”. Cu aceast ocazie Sf. Petru, patronul lupilor, i dezleag si le d voie s mnnce din vitele si din oile oamenilor. Lupul este implicat nu numai cu numele n viata oamenilor, ci particip mult mai angajat n diverse etape ale vietii acestora. La nastere, copiii slabi vor lua numele de lup pentru a fi tari, precum acesta. Mai mult, pe Platforma Luncanilor (jud. Hunedoara), unii copii erau alptati prin tetina uscat a unei lupoaice pentru a lua magic o parte din puterile acesteia. Apoi, tot la nastere era posibil s fie cunoscuti copiii-lupi, „dac chita pruncului era rosie”. Lupul este prezent si n riturile de initiere alturi de viteji. Animalul initiatic se ofer ntotdeauna s-l ajute pe eroul aflat la ananghie, dar cu o singur conditie: protagonistul nu trebuie s se nsoare niciodat. Ultimul moment din viata omului la care mai particip lupul este trecerea sufletului din lumea aceasta n cealalt. Lupul particip si aici n calitatea sa de animal cluz, psihopomp: „C lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor / Si el te va scoate / La drumul de plai / La un fecior de crai / S te duci n rai / C-acolo-i de trai / n dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul”. Capul de lup alturat trupului de sarpe din stindardul dacic nsemna al doilea grad de initiere al lupttorilor. Primul era iesirea din perioada copilriei, simbolizata prin „uciderea sarpelui”. Cel care ucidea simbolic sarpele destinului era capabil s-si controleze propria soarta. Numai dup ce iesea din vrsta sarpelui si nu se mai tra asemenea lui putea intra n etapa de foc proprie lupului. n vreme ce sarpele se trste, musc si trieste retras asemenea unui copil, lupul alearg, atacnd organizat si trieste n grupuri. Acest din urm comportament era adoptat de toti ostenii daci care erau tutelati de emblema militar cu cap de lup. Desi romanii au trit si ei sub „zodia lupului”, mostenirile romane sunt destul de putine n obiceiurile si credintele romnes ti. De fapt, Filipii de toamn prefigurau mperecherea lupilor, care imediat dup 14 noiembrie ncep s se adune n haite, umblnd asa pn n februarie anul viitor, urmnd ca dup perioada de gestatie, de 60-65 de zile, lupoaicele s dea nastere puilor. Lupul sugereaz mitologic si prin aceste manifestri ceremoniale ale Filipilor ideea strveche a legturii dintre fertilitate si sterilitate, dintre nastere si moarte, cult arhaic practicat din plin si n arealul etnocultural romnesc. Oamenii credeau c ferocitatea lupilor putea fi evitat prin diverse practici s- vrsite n special la nceputul ciclului Filipilor, adic la 14 noiembrie Filipii de toamn se mai numesc si Drgostite pentru c n aceste zile se crede c drgostesc animalele. Filipii apr casa de rele, iar pe copii i feresc de primejdii. n aceste zile se obisnuieste ca gunoiul s nu fie dat afar din cas si nici nu trebuie s se arunce crbunii n curte pentru c lupii nu pot avea pui pn nu mnnc un crbune din vatr. n Banat, oile nu sunt scoase la psunat, nu se mtur, nu se d gunoiul afar, nu se toarce si nu se macin. Gospodina n-are voie s coas, mai ales cu ata rosie, s foloseasc acul sau alt obiect ascutit. Se spune c nu e bine s deschizi ferestrele fiindc se deschide gura lupului. Nu se d nimic cu mprumut. Strigoii care umbl n aceast zi nu vor mai avea nicio putere asupra celor care vor pzi aceste zile. n ziua lui Filip cel Mare sau Sf. Filip, n calendarul ortodox, la 14 noiembrie, femeile nu aveau voie s scoat gunoiul din cas, s coas cu at rosie, s toarc, s rsneasc sau s pieptene lna pentru c vin lupii. Filipii au puterea de a apra casele de foc, de lupi, de serpi si de primejdii n general. n unele zone se crede c Filipilor li se supun lupii si alte fiare slbatice. Atunci cnd cineva nu le cinsteste ziua asa cum se cuvine, Sfntul Andrei patronul lupilor le d voie lupilor s le atace gospod riile. Odat cu iarna, lupii se apropie tot mai mult de sate, iar oamenii respect si acum vechile ritualuri magice, care au rolul de a apra gospodriile. Astfel de stlpul hornului se agat o secure sau un topor cu scop apotropaic (de aprare) pentru ocrotirea ntregii familii de pericole si pentru a tine lupii la distant. O alt practic magic, este aceea de a marca lipirea simbolic a ochilor lupului prin astuparea cu lut a gurilor si fisurilor din vatr sobei sau de la peretii casei si de a lega gura sobei pentru ca tot asa s stea nchis si gura lupului. Brbatilor le era ngduit s lucreze orice, numai s nu fac guri cu burghiul, pentru ca lupii s nu sfsie oile din gospod rie, conform principiului antropologic al analogiei. n aceste zile, ale Filipilor de toamn, se obisnuieste, la sate, s se mpart prin vecini porumb fiert dulce si turt coapt n vatr. Copiii nu trebuie s mnnce boabe de porumb ca s nu se mbolnveasc de vrsat. „Att se va face bubatul de mare, ct de mari sunt boabele de porumb.” La lsatul secului, la 13 noiembrie, se strig tinerii rmasi necstoriti. Un vechi obicei ne spune c se fac dou focuri din coceni de porumb, pe deal, un foc la un capt al satului si altul la cellalt capt al satului. n jurul focurilor se adun flci si strig cam o or, apoi, fiecare dintre ei, coboar din deal cu somoioage de foc pn acas, unde le sting. n traditia popular, Lsatul sau Lsata Secului este si prilej de petrecere. nc mai exist obiceiul, pstrat mai ales n lumea satului, ca rudele s se ntlneasc si s petreac n seara dinaintea primei zile de post. Toti mesenii beau si mnnc pe sturate. n prima zi de post se strng toate resturile de mncare de la petrecerea din ajun si se arunc afar, drept ofrand pentru psrile cerului, rostindu-se urmtoarea formul magic: „Psrile cerului! Eu v dau vou hran din masa mea, cu care s fiti ndestulate si de la holdele mele oprite!” Lsatul Secului este si prilej pentru unele practici magice: dac fetele btrne reusesc s tin n aceast zi post negru , se spune c imediat dup Paste se vor mrita. n aceast zi, vrjitoarele taie nuiele de aluni, pe care le vor folosi n descntecele de dragoste. Totodat se obisnuieste ca n aceast perioad, a Filipilor, s se formeze seztorile, unde, dup ce pericolul srbtorilor a trecut, fetele si nevestele vor toarce pentru pnz.
Dan Horgan
Bibliografie: – Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976. – Arthur Gorovei. – „Credinti si superstitii ale poporului romn” Editura, Grai si Suflet – Cultur National, Bucuresti, 1995. – Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului romn”, Editura Paideia 2001. – Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului romn”, Editura Polirom Iasi 1998. – Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului romn” Editura Saeculum Bucuresti 2005 – Ion Ghinoiu – „Srbtori si obiceiuri romnesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002. – Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an” Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997. – Ion Talos – „Gndirea magico-religioas la romni”, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001. – Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti Editura Humanitas 1998 – Narcisa Stiuc – Srbtoarea noastr cea de toate zilele, editura Cartea de Buzunar, 2006. – Romulus Vulcnescu – „Mitologie Romn”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985 – Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romni” Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, 2001. – Tudor Pamfile, „Srbtorile la romni”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997. – Tudor Pamfile „Mitologie romneasc”, Editura Grai si Suflet, Bucuresti, 2000. – Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.
