Sfntul Ilie este ziua de celebrare a zeului solar, la data de 20 iulie, considerat a fi mijlocul sezonului pastoral. Sunt-Ilie, ca si Sn-George si Snmedru, este o divinitate popular care a preluat numele si data celebrrii de la un sfnt crestin – Sfntul Mare Prooroc Ilie. El este de departe patronul suprem al verii, al arsitei si frmntrilor atmosferice. n Panteonul romnesc, el este o divinitate a Soarelui si a focului, identificat cu Helios, din mitologia greac, si cu Gebeleizis, din mitologia geto-dac.
Lupttor nencetat cu fortele rului, el este si un adversar de temut al oamenilor, dac acestia nu i respect ziua, prin incendiile si grindina pe care le poate trimite asupra recoltelor. Totodat, acum ncepe si sptmna Prlelelor. Se spune c, n timpul nasterii Sfntului Ilie, tatl lui a vzut niste brbati mbrcati n haine albe, vorbind cu pruncul si nvelindu-l pe el cu foc si hrnindu-l cu vpaie de foc. Vznd aceast vedenie tatl su si nspimntndu-se, s-a dus la Ierusalim si a povestit-o preotilor. Unul din acei preoti, vztor cu duhul, i-a zis: Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul tu; dar s stii c pruncul acela va fi locas al luminii, Darului lui Dumnezeu si cuvntul lui va fi ca focul de puternic si de lucrtor. Rvna lui ctre Domnul si viata lui fiind bine plcut lui Dumnezeu, va judeca poporul Israil cu sabie si cu foc. Vznd pe mpratul Ahab c nu ascult sftuirile lui, sfntul prooroc Ilie a adugat si fapte pe lng cuvinte, pedepsind pe protivnicul lui Dumnezeu si pe popoarele lui, si a zis: Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, dinaintea cruia eu stau, c nu va fi n anii acestia rou si ploaie din cer pe pmnt, dect numai prin cuvntul gurii mele!. ndat cu cuvntul proorocului cerul s-a nchis si s-a fcut secet; aci dup cuvntul lui nici o pictur de ploaie sau de rou n-a czut pe pmnt. Apoi, a urmat nerodirea pmntului, lipsa de hran si foamete n tot poporul, nct sufereau si oamenii, dar si dobitoacele. Ahab l-a amenintat pe Ilie cu moartea. Din aceast cauz, proorocul Ilie a fost nevoit s stea ascuns pn au trecut anii de secet. Ascunztoarea sa a fost mai nti aproape de un pru. Acolo a fost hrnit de corbii care-i aduceau zilnic pine. A stat si n casa unei vduve, din Tara Feniciei. Si acolo a fost hrnit minunat, cci bruma de fin si ulei ce avea acea vduv, s-a ajuns tot timpul ct a fost gzduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a nviat si copilul care-i murise. Ilie a prezis regelui Ahab si sotiei sale c vor muri de moarte nfricostoare, ceea ce s-a si ntmplat. Cnd s-a apropiat vremea n care voia Domnul s ia pe Ilie la sine viu cu trupul, Ilie si Elisei mergeau la cetatea Betel. Cnd amndoi sfintii prooroci au mers la Iordan, Ilie a luat cojocul su si, nvrtindu-l, a lovit apa cu dnsul si s-a desprtit n dou, apoi au trecut amndoi ca pe uscat. Pe cnd mergeau ei si griau, deodat s-a artat ntre amndoi un car de foc si Ilie a fost luat spre cer. Atunci a czut de sus cojocul lui Ilie, lsat de dnsul si, lundu-l, a ajuns pe trmurile Iordanului desprtind cu el apa ca si Ilie, a trecut pe uscat si astfel s-a fcut mostenitorul darului care lucra n nvttorul lui. Se spune c Sf. Ilie ar mai avea trei frati: o sor mai mare, Marina, un frate mai mare Ilie Plie si un frate mai mic, Pantelimon sau Sfntul Ilie cel schiop. Sf. Ilie Plie e surugiul lui Sf. Ilie si mn o crut cu doi sau patru cai de scot foc pe nri si sunt potcoviti cu potcoave de argint si, cnd i goneste, bat din copite si scapr, si de aceea se vd fulgerele. Unii cred c n aceast zi se deschide cerul si se arat Dumnezeu cu Sf. Ilie. Sf. Ilie a fost un biat srac, drept, milostiv, dar foarte aprins la mnie. Dumnezeu l-a suit la cer cu crut cu cai cu tot, cci, cnd a fost chirigiu, mult bine a fcut oamenilor si multe minuni. Sf. Ilie a primit de la Dumnezeu sapte tunuri cu care ornduieste toate pentru oameni: de ploaie, de secet, de foamete, de holer, de boli, de moarte si de btlie; acestea au fost date spre pstrare sfntului Ilie Plie. Tot Ilie Plie se ngrijeste s nu se pleasc fulgere poamele, mai cu seam prunele, zarzrele, si astfel s cad pe jos nainte de vreme. Cnd vor face oamenii bine, s le dea bine, cnd ru, s-i pedepseasc, s nu le dea pine, s-i sperie si s-i omoare. Dumnezeu i-a dat lui Sf. Ilie, biciul n mn, ca Sf. Ilie cu el s ornduiasc norodul. Se spune c biciul lui Sf. Ilie e cu dou sfichiuri, unul de aur si cu unul de argint. Cnd loveste cu cel de aur d man, cnd cu cellalt, d piatr. Carul lui Sunt-Ilie e lucru sfnt, dumnezeiesc, ascuns de ochii lumii, si de aceea, cnd iese, acoper cerul cu nori. Acest car, spre a nu aluneca n mersul su, are pe talpa rotii cuie mari ce-i slujesc la ntepenire. Aceste cuie, gurind bolta cereasc, las s curg ploaia sau grindina dup faptele oamenilor. Dumnezeu i-a dat Sf. Ilie tunetul, trsnetul si fulgerul s trsneasc dup diavoli. Si Ilie, cnd a nceput s tune si s trsneasc, credeai c se prpdeste lumea. De aceea Dumnezeu, vznd c Ilie este prea puternic si pentru a-l mai domoli i-a luat mna dreapt si piciorul drept. Astfel, ciung si schiop, este si acum; de aceea nu poate umbla singur de acea porneste n goan dup draci, numai n cruta sa. Cnd dracii nemultumiti se rscoal, urc din iad si rscolesc norii, atunci Sf. Ilie nham caii la crut, pleac prin cer si ncepe s trsneasc dup ei. Ei cnd l aud pe Sf. Ilie cu cruta, fug de se prpdesc, si se ascund pe unde pot. Si cnd alearg cruta prin cer, face mare hrmlaie, la noi pe pmnt se aude atunci tunnd. Cnd fulger, poporul zice c Sf. Ilie a mai trsnit un drac. Cnd trsneste, d cu sgeata n form de fulger, ce despic copacii si intr n pmnt de nou stnjeni dup dracii nspimntati ce se ascund sub pmnt n gaur de sarpe, n scorburile arborilor, pe sub streasina caselor, n turlele bisericilor si chiar n trupul unor animale, Sunt-Ilie trsneste nprasnic pentru a nu-i scpa nici unul dintre ei. Ferestrele si usile caselor s nu fie lsate deschise n vreme de furtun, c poate ascunde vreo spurcciune de drac n cas si se poate s trsneasc casa. Dracul se ascunde mai mult la carpen si de aceea e bine s nu se pun la cas lemn de carpen ori s se adposteasc sub carpen n vreme de furtun. Traditia popular spune c moartea lui Sunt- Ilie va aduce pe pmnt urgia apocalipsului: dracul va reusi, n final, s-i taie capul, iar din sngele scurs s-ar aprinde pmntul, care va arde nou stnjeni n adncime. Dup purificarea prin foc a pmntului, va aprea o generatie de oameni, mai mici dect cei de astzi, asemntori cu blajinii, care ar fi trit naintea uriasilor. Aurul este ochiul dracului, pe care i l-a scos Sf. Ilie din pmnt trsnind dup draci si de atunci a rmas pe pmnt. Strigoaicele de multe ori ncearc s opreasc ploaia, spre a face ru oamenilor, dar Dumnezeu si cu Sf. Ilie dau atunci grindina, pe care strigoaicele n-o pot opri. n schimb dup grindin, vine apoi ploaia curat. Pe cer sunt nori de ploaie curat si de grindin; norii de ploaie curat se spune c ar fi trasi de Sf. Ilie cu doi boi, ca s dea ap printre piatr. Cteodat acesti boi trag att de greu, nct se aude icnetul si opintelile lor pn la noi pe pmnt. Norii de grindin se spune c se opintesc dracii la el. Sfntul Ilie este foarte btrn si, c orice btrn, motie mai mereu. Stiind c se apropie ziua lui si c trebuie s le aminteasc oamenilor de tunetul su nfricostor, cnd se trezeste l ntreab pe Dumnezeu ct mai este. Dumnezeu, cunoscndu-i planurile si dorinta de a-i pedepsi aspru pe oameni pentru nelegiuirile lor, l sftuieste s doarm fr grij c mai este timp mult pn la ziua lui. Sfntul trimite spre pmnt ceva ploi cu tunete, fulgere si trsnete ca pe un semnal a ceea ce urmeaz s se ntmple de ziua lui, si adoarme iar. Cnd se trezeste, din nou l ntreab pe Dumnezeu ct mai este pn la ziua lui si afl surprins si cu mare suprare c… a fost. Furios c i-a trecut ziua si diavolii si oamenii ri au scpat din nou nepedepsiti de biciul lui de foc, Ilie se nfurie si trimite spre pmnt fulgere, trsnete si ploi care bag frica n tot ce sufl. Atunci ncep vestitele ploi de dup Sf. Ilie. naintea acestei srbtori se ncheie obiceiurile de invocare a ploilor. La Sf. Ilie se spune c mortii trec pe la casele lor. Femeile cheam copii strini de prin sat si adunndu-i sub un mr nescuturat, l scutur pentru ntia dat, ca s mnnce copiii mere, iar mortii s se veseleasc. Se spune ca dac nu se duc poame la biseric pentru a fi sfintite n ziua de Sf. Ilie, copacii nu mai rodesc anul viitor. n aceasta zi femeile duc mai nti mere si coliv din gru nou la biseric, fructe unse cu miere, porumb fiert sau copt si dovleci din recolta nou, faguri cu miere, farfurii cu mncare si cni cu ap mpodobite cu flori de var legate cu at rosie spre a fi sfintite ca apoi s le dea de poman pentru sufletul rposatilor. Pn n aceast zi nu se taie merele cu cutitul si nu se arunc n sus, pentru c e pericol de ploaie cu piatr. Traditia popular spune c numai pn la Sf. Ilie poate s bat piatra. Prin unele zone ale trii de Sunt-Ilie, n revrsatul zorilor se culege busuioc dar si tot felul de plante de cmp bune de leac. Busuiocul adunat cu acest prilej este pus la uscat sub stresini, n cmri sau poduri, pus printre haine si-n zestre, ca s le fereasc de molii. Aceste plante dup ce au fost duse la biseric spre a fi sfintite si asezate la icoane si utilizate mai apoi pentru scalda celor betegi si care nu mai au alt leac spre a fi vindecati sau pentru a lecui copiii de bubele rele aprute n gur. n aceast zi, se ncepe retezatul stupilor sau recoltarea mierii de albine. Cei ce au stupi cheam vecinii si neamurile la ei si le cinstesc cu rachiu si miere. Brbatul, care trebuie s se pstreze curat, se scoal ct se poate mai de dimineat, se primeneste si, lundu-si uneltele necesare pentru retezat si vasele pentru pus faguri, merge n grdin la stupin si ncepe retezatul stupilor sau recoltarea mierii. Fagurii cei mai frumosi si mai plini cu miere sunt alesi si pusi pe talere curate si se dau celor chemati, ca s mnnce. Se spune c nu este bine ns a chema n aceast zi pe cei ce stiu a face vrji si farmece, cci acestia vor cuta s fure mcar un pic de miere, cu care mai trziu vor vrji sau fermeca, si atunci stupii se vor prpdi toti, cci Dumnezeu nu va rbda s se ntrebuinteze miere la astfel de blestemtii. Si vrjitorii stiu c tocmai mierea furat la aceste zile mari e mai cu putere la vrjile si farmecele lor. De nu se recolteaz fagurii de miere n ziua de Sf. Ilie, se spune c ploile ce vor urma vor distruge stupii sau vor neca albinele. Cine nu tine srbtoare Sf. Ilie nu are noroc la albine, cci, cnd roiesc, matca nou dimpreun cu albinele zboar n pdure sau se rtcesc. Pe Sunt-Ilie l cinstesc n mod deosebit si cojocarii, ca s le mearg bine. n ziua de Sf. Ilie nimnui nu-i ngduit s lucreze, cci e ca n ziua de Pasti si c e ru de foc, de arsit si de boli arztoare si din pricina pietrei si a focului iscat de trsnet si de boli arztoare. Se spune c cei ce nu tin srbtoarea sfntul i schilodeste ca pe el de mn, ochi sau picior. Se spune c dac e timp frumos n ziua de Sf. Ilie, e bine pentru restul verii iar dac tun n ziua de Sf. Ilie, alunele si nucile vor fi seci sau viermnoase. Sunt-Ilie marcheaz miezul verii pastorale, srbtoare cu data fix, 20 iulie, n fiecare an, marcheaz miezul verii pastorale, cnd ciobanii separ oile de berbeci, si apoi s coboare n sate, pentru prima dat dup urcarea oilor la stn. Peste 110.000 de romni si srb- toresc n fiecare an onomastica, cu ocazia srbtorii Sfntului Prooroc Ilie Tesviteanul.
Un sincer LA MULTI ANI tuturor celor care poart numele sfntului!
Dan Horgan
Bibliografie: Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; Arthur Gorovei – Credinti si superstitii ale poporului romn, Editura Grai si Suflet – Cultur National, Bucuresti, 1995; B Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Editura Paideia, 2001; Elena Niculita Voronca – Datinile si credintele poporului romn, Editura Polirom, Iasi, 1998; Gh. F. Ciausanu – Superstitiile poporului romn, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005; Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002; Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997; Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001; Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti, Editura Humanitas, 1998; Narcisa Stiuc – Srbtoarea noastr cea de toate zilele, Editura Cartea de Buzunar, 2006; Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni, Editura Grai si Suflet – Cultur National, 2001; Tudor Pamfile – Srbtorile la romni, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997; Tudor Pamfile – Mitologie romneasc, Editura Grai si Suflet – Cultur National, Buc., 2000; Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
Interesant sfant si traditie la acest sarbatoare!