n calendarul crestin-ortodox, n data de 17 martie este srbtoarea Sfntului Alexie, omul lui Dumnezeu. n popor, ziua aceasta se mai numea Mos Alexa, Alexiile – Corn nflorit, Alexa cel Cald sau Ziua Sarpelui.
Acesta s-a nscut n cetatea Romei si a fost unicul copil al nobililor Eufimian si Aglaida. Era un copil linistit, care nu ndr- gea nimic din bucuriile desarte ale lumii n care tria. Cnd a mplinit vrsta cstoriei, tatl su l-a nsurat, n ciuda mpotrivirii sale, cu o tnr bogat, urmnd astfel s aib demnitti deosebite n cadrul Imperiului Roman. Dar n noaptea nuntii, cnd cei doi se aflau n odaie, Alexie si-a scos inelul din deget si, lundu-si rmas bun de la mireas, a prsit n tain casa printeasc si a plecat la Edesa, unde va vietui aproximativ 18 ani pe lng Biserica nchinat Maicii Domnului. Aici, a dus o viat auster, plin de umilinte, trind din mil enoria- silor. Cnd se face cunoscut celorlalti ca om al lui Dumnezeu, el se nspimnt de lauda oamenilor ca de o primejdie de moarte si, n tain, pleac spre Biserica Sfntului Pavel din Tarsul Ciliciei. ns, corabia cu care cltoreste naufragiaz, luat de vnturi si purtat pe ape pn la Roma, locul nasterii sale. Sfntul Alexie a vzut n aceast ntmplare mna lui Dumnezeu si, astfel, a hotrt s mearg la casa tatlui su si, acolo, sub chip de strin, s-si petreac n continuare cu pocint cealalt vreme a vietii sale. Ajuns n casa printilor, nemaifiind cunoscut de nimeni, a fost luat n derdere si batjocorit de servitori. I s-a permis totusi s si cldeasc o colib mai spre fundul curtii. Aici si-a petrecut restul zilelor, n rugciune, trind numai cu pine si ap. Cnd a simtit c i se apropie sfrsitul, el a alctuit o scrisoare pe un petic de hrtie, a strns-o n mn si, ntinzndu-se, si-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu n ziua de 17 martie a anului 411. mpratul Onoriu, printr-o viziune avut, a plecat, mpreun cu patriarhul, s- l ntlneasc pe preacuvios si, gsindu-l n mort n coliba lui, a citit n fata multimii biletul n care se arta cine era cel care trise atta vreme n umilint si batjocur. Atunci, multimea nspimntat si rusinat au luat trupul din care viata plecase si l-au ngropat cu cinste n biserica Sfntului Apostol Pavel. Moastele sale, acolo unde sau aflat, au vindecat multi oameni aflati n suferint. Asadar, datorit vietii sale deosebit de aspre, pline de umilint, credint, a lipsei dorintei de mrire, Sf. Alexie este cunoscut n rndul crestinilor ca Omul lui Dumnezeu.n calendarul popular, Cuviosul Alexie, serbat n ziua de 17 martie, este considerat a fi patronul tuturor vietuitoarelor care au hibernat n subteran sau au stat ascunse sub coaja copacilor, sub pietre, n scorburi si care se trezesc, acum, la viat. Srbtoarea cunoscut sub numele de Alexii face parte din acelasi ciclu ritualic de nnoire a timpului calendaristic, n prag de primvar. Astfel, la sase luni dup Ziua Crucii, srbtorit la 14 septembrie, cnd se spune c Sfntul Alexie ncuie Pmntul, pentru a-i feri pe oameni de pagubele pe care micile vietti le pot provoca, iar n ziua de 17 martie este momentul n care, potrivit traditiei, Cuviosul Alexie nclzeste si redeschide pmntul pentru a elibera viettile din hibernare si pentru a pregti pmntul de artur. O veche legend povesteste c, deoarece omul avea mult de suferit din cauza insectelor, Dumnezeu le-a adunat pe toate si le-a nchis ntr-o cutie si l-a chemat pe Alexie s-o arunce n apa mrii. Ajuns la destinat ie, Alexie nu a putut rezista curiozittii si a deschis cutia, astfel nct toate acestea s-au rspndit din nou pe pmnt. Pentru c nu a ascultat de Dumnezeu, Alexie a fost transformat n cocostrc si pedepsit s adune, ntre 17 martie si 14 septembrie, insectele mprstiate. Legenda contine si un smbure de adevr, cci n preajma acestei zile este perioada ntoarcerii berzelor si cocostrcilor. Alexa cel Cald era socotit stpnul serpilor, prin urmare ziua de 17 martie era cel mai des asociat cu sarpele si numit respectiv Ziua Sarpelui. Se zicea c, dac ntlnesti n ziua lui Alexie orice fel de sarpe, atunci acesta trebuia omort, altfel se spunea c el ti lua puterea. Sarpelui nu i se pronunta numele de ziua lui, pentru a-i putea fi cstigat bunvointa pe timpul verii. n cazul n care cineva rostea din greseal cuvntul sarpe, acesta trebuia s spun neaprat un descntec. n unele regiuni, se fcea un foc mare ntr-o groap, se punea ntr-o oal ap si o bucat de mmlig, ca s aib serpii ce bea si ce mnca, ca s nu ias din groapa aceea toat vara. Nu trebuia luat n mn nici un obiect ascutit, deoarece se credea c omul va vedea numai serpi pe tot parcursul anului. Srbtoarea mai este numit si Ziua Pestelui sau Retezatul Stupilor, pentru c pestii ncep s se zbat n ape, iar albinele ies din stupi. Pescarii sustin c Sfntul Alexie este cel care aduce pestii din adncurile, unde au iernat la suprafata apelor. Ei obisnuiau s tin post negru toat ziua sau s prind un singur pestisor, pe care, dup ce-l descntau, l mncau ritualic, crud, n speranta unui an spornic la pescuit. n ziua de Alexii, oamenii de la sate obisnuiau s aprind focurile prin livezi, acestea simboliznd curtenia ritual a gospodriilor pentru a ajuta soarele s depseasc momentul echinoctiului de primvar. n zorii zilei se mturau si se greblau curtile, livezile si grdinile, iar gunoaielor li se da foc. Tinerii sreau, alt dat, peste focurile fcute din frunzele strnse cu o zi nainte si cocenii adunati de prin grdini, unde sunt puse s ard fructele sfintite la Ziua Crucii (14 septembrie), n credinta c vor fi feriti de boli pe ntreg parcursul anului si, de asemenea, c vor fi feriti de pureci. Focurile aprinse n zorii acestei zile prin livezi sau prin grdinile caselor aveau si o semnificatie fertilizatoare, ziua fiind un important moment n calendarul pomicol traditional. Astfel, se credea c ograda va fi pzit de insecte, iar oamenii si vitele de boli si muscturi de sarpe. Tot n aceast zi se legau tulpinile pomilor fructiferi cu paie ca s nu dea omizile pe crengi. Femeile obisnuiau s afume gospodria cu crbuni aprinsi peste care puneau petice de testuri, busuioc sau tmie, nconjurnd livada si gospodria de trei ori. De asemenea, se considera c spiritele malefice din natur, precum si toate jivinele (insecte, reptile, roztoare) cuibrite n jurul casei n timpul iernii, puteau s fie ndeprtate cu ajutorul zgomotelor fcute btnd n fiare vechi sau sunnd din clopotei pentru a speria trtoarele. Pentru ndeprtarea viettilor duntoare, femeile fceau un amestec din fin de porumb si ap pe care l puneau la cele patru colturi ale hotarului propriettii fiecrei gospodrii. Aceast credint impunea interdictii specifice de munc. n mod special, femeile nu aveau voie s toarc, sa tese, s depene sau s foloseasc foarfecele, acul sau furca de tors, s nu le vin gngnii n cas. Era interzis, de asemenea, s se aduc n cas lut si surcele, iar dac lutul era adus din timp, acum se nmuia cu ap si se astupau cu el toate gurile si fisurile de la sob, crezndu-se c, n felul acesta, se astupau si ochii sarpelui iar oamenii erau feriti de musctura lui. Din aceast zi le era permis oamenilor s ucid sarpele, atunci cnd acesta le iesea n cale. Tot acum se fceau si previziuni meteorologice. Se zicea c, de Alexii, ncep s cnte broastele. Dac broastele cnt nainte de 17 martie, atunci e semn c primvara va fi lung si rea; dac ncep s cnte de Alexii, atunci e semn c vor urma zile clduroase. Se mai credea n popor c Sfntul Alexie mai avea si o alt putere, n momentul cnd se stura de iarn, lua un tciune aprins si l afunda n zpad si ncepnd cu acel moment zpada se topea si ncepea cu adevrat vremea de primvar. Mai sunt si astzi sate n care traditiile populare de Sf. Alexie nc se mai pstreaz, mbinndu-se armonios cu substratul religios al srbtorii.
Dan Horgan
Biblografie
Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; Arthur Gorovei – Credinti si superstitii ale poporului romn, Editura Grai si Suflet – Cultur National, Bucuresti, 1995; Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Editura Paideia, 2001; Elena Niculita Voronca – Datinile si credintele poporului romn, Editura Polirom, Iasi, 1998; Gh. F. Ciausanu – Superstitiile poporului romn, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005; Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002; Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997; Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001; Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti, Editura Humanitas, 1998; Narcisa Stiuc – Srbtoarea noastr cea de toate zilele, Ed. Cartea de Buzunar, 2006; Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni, Editura Grai si Suflet – Cultur National, 2001; Tudor Pamfile – Srbtorile la romni, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997; Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
Eu invat mereu nou si frumos lucru de la dv. dl. Horgan. Multumesc!