Cea mai important srbtoare a lunii martie este considerat ziua de 9 martie, att conform calendarului crestin ortodox, ct si celui popular. n aceast zi sunt srbtoriti cei 40 de Sfinti Mucenici din Sevastia, numiti n traditia popular Mucenicii sau Mcinicii.
Ziua de 9 martie, cnd Biserica Ortodox srbtoreste pe cei 40 de Mucenici ucisi n Sevastia, are pentru spiritualitatea popular o conotatie aparte. Dup traditia geto-dacic au fost 44 de mucenici, attea fiind si zilele dintre 9 Martie si 23 Aprilie, ziua Sfntului Gheorghe. n traditia popular Sf. Gheorghe este strjer al timpului. Lui fiindu-i ncredintate cheile vremii. La porunca lui, se deschide ciclul vegetational, cnd iarba nverzeste, codrul nfrunzeste si pmntul se deschide marcnd intrarea n anotimpul cald si anul pastoral, care se va ncheia la Sf. Dumitru. Acum este marcat si sosirea psrilor si trezirea la viat a serpilor si a tuturor insectelor care este un nou semn al venirii primverii.
Acei 40 de Sfinti Mucenici au fost soldati crestini si au trit pe timpurile mpratului Licinius, unul dintre acei care prigonea crestinii. Sfintii fceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Acestia nu erau doar romani de origine, ci si greci, amestecati cu armeni. Se zice, c ei au refuzat s se nchine idolilor declarnd n fata guvernatorului Agricolae c l vor urma pe Iisus Hristos. Revoltat de cele auzite, generalul i ntemniteaz pe cei 40 pentru opt zile si ordon s fie torturati groaznic, timp n care se spune c Mntuitorul li s-a artat ntrindu-le astfel credinta si pregtindu-i pentru cele ce aveau s urmeze. Dup aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin nghetare n lacul Sevastiei fiind un ger cumplit si un vnt mare. Pe la miezul noptii ns, unul dintre cei 40 de mucenici, a iesit din ap din cauza gerului. Alergnd spre focul ce ardea pe mal, pus de cei ce slujeau idolilor, a murit.
Cei rmasi s ndure gerul au nceput s se roage si s-a petrecut o minune: n ceasul al treilea din noapte o lumin mare ca soarele a strlucit nclzind apa lacului, gheata s-a topit si 40 de cununi strlucitoare au pogort asupra mucenicilor. Unul dintre soldatii de paz, uimit c n miezul noptii o lumin din cer nclzeste apa si c o cunun din cele 40, pogorte peste mucenici, nu are peste cine s se aseze, s-a aruncat n ap, mrturisind c si el este crestin. Si pentru c au fost scosi vii din lac, trupurile lor au fost duse la mal unde li s-a sfrmat gleznele cu ciocane din fier si lsati apoi s moar, Corpurile au fost arse iar oasele au fost aruncate n lac. Dup trei zile, cei 40 s-au artat episcopului Petre, cerndu-i s-i scoat din ap. Crestinii le-au scos si le-au ngropat trupurile cu mare cinste.
Acum erau efectuate ritualuri, reminiscente a unor practici precrestine, specifice nceputului de an nou: aprinderea focurilor, purificarea spatiului, pregtirea alimentelor rituale, efectuarea unor practici de pomenire a mortilor, nceperea simbolic a celor mai importante activitti economice, prevederea vremii si belsugului n noul an.
n ajunul zilei de 40 de sfinti se aprind focuri ritualice din gunoaiele rezultate din curtirea terenului si anexelor gospodresti. Alturi de caracterul ritual, acest obicei avea si un rol practic. Cnd focul se ntetea, membrii gospodriei, n special tinerii, sreau peste flcri n asa fel nct fumul s ptrund printre haine.
Datorit focurilor aprinse prin curti si grdini, satele se confundau n dimineata zilei de 9 martie cu niste nori de fum. Considernd c fumul rezultat de la aprinderea focurilor nu ar fi fost suficient pentru alungarea serpilor care ieseau n aceast zi din ascunzisurile lor, se afumau cu o crp aprins cotloanele gospodriei.
n traditia popular se consider c n ziua de 9 martie sfintii mucenici se adun pentru a participa la un sobor de dezghetare a pmntului pentru sntatea si norocul oamenilor si de slobozire a cldurii, ei btnd, n acest scop, cu ciomegele n pmntul nghetat. Aceast practic a fost uzitata si de ctre stenii din comunittile bucovinene, care bteau cu btele n pmnt zicnd: „Intr frig si iesi cldur, / S ne fie vreme bun / Pentru plug si artur”.
Pe arii relativ extinse se credea c pmntul era btut cu maiurile, cu toiegele, mciucile sau botele de ctre Mosi, spirite ale strmosilor, identificate n Calendarul crestin ortodox cu cei 40 de Sfinti Mucenici, stenii din unele zone se ndemn strignd n cor: „Patruzeci de sfinti voinici, /Dati cu btele-n pmnt,/ Ca s ntre frigul, / Si s ias cldura!”.
n ziua de 9 martie, n toate comunittile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat, momentul fiind marcat de respectarea unor interdictii sau de oficierea unor practici cu caracter simbolic. Dup ce, n luna februarie (luna lui Faur), fierul plugului era trecut prin foc de ctre fierarul satului si reparat iar ntre plugari se ncheiau ntelegeri pentru ntovrsire la arat, n dimineata acestei zile plugul era scos n fata casei n mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul srbtorilor de primvar, presrat cu numeroase obiceiuri. n cadrul ceremonialului de scoatere a plugului, se njugau cte 4-6 boi la un plug de lemn n deplin curtenie trupeasc si sufleteasc. n dimineata zilei de 9 martie, zi de munc si de srbtoare, abundau practicile cu rol purificator, femeia din cas fiind principalul protagonist n desfsurarea practicilor. Dup aducerea plugului n fata casei, plugarii, de obicei doi la numr, stteau cu capetele descoperite naintea boilor, iar gospodina iesea din cas avnd ntr-o mn traista pentru plugari iar n cealalt tinnd un vas cu ap sfintit, tmie si un somoiog de busuioc. Femeia se apropia de plug si de carul n care se afla restul atelajelor specifice acestei lucrri agricole, le nconjura de trei ori, n sensul miscrii aparente a soarelui, femeia rostea, ntr-o solemnitate deplin, urmtoarele: „Ct de curat este tmia si agheasma, asa de curati s fiti si voi / Si s umblati nedesprtiti la arat / Si nici cnd s nu dati peste vre-un strigoi sau moroi care s v fac ru”. Urma apoi stropirea cu agheasm, afumarea cu tmie si asezarea unui ou cu rol fertilizator naintea carului. Dac acesta va rmne ntreg dup pornirea carului, atunci si plugarilor le va merge bine pe toat durata plugritului. Plugarii primeau traist cu mncare, dup care femeia vrsa agheasma rmas la picioarele animalelor. Totodat se obisnuia c n coamele plugului s se pun acum si un colac mpletit n opt, numit Crciun, pstrat n casa de la Crciunul trecut, ca simbol al fertilittii.
Dup acest moment plin de solemnitate, desfsurat n curtea casei, plugarii porneau plugul ctre cmp sau ctre grdina din apropiere, unde marcau o brazd simbolic, de pocinog, adic de bun nceput, dup care dejugau si hrneau animalele iar ei se osptau n mod ritualic pe brazd. Aici, sub prima brazd, ngropau un ou sau doar coaja lui pentru un an cu rod bogat. Semnificatia oului ngropat este de origine precrestin, oul fiind considerat msura tuturor lucrurilor de nceput, el avnd aici rol augural si protector n desfsurarea aratului.
Asemntor oricrui nceput de anotimp si de an, n ziua de 9 martie se fceau numeroase pronosticuri meteorologice ale noului an. Se consider c dac ngheat pmntul spre ziua de 40 de sfinti, toamna va fi lung si nu va fi brum iar porumbul se poate semna ct de trziu, c tot se vor coace foarte bine; iar dac nu ngheat, apoi toamna cade bruma devreme si din cauza aceasta oamenii trebuie primvara s semne ct de devreme. Se spune c dac plou n aceast zi, va ploua si de Pasti iar dac tun, vara va fi prielnic tuturor culturilor. Cum va fi timpul n ziua de Mcinici, asa va fi toat primvara.
Dar srbtoarea crestin suprapus cu cea de nceput de an agricol traditional a si generat o srbtoare traditional romneasc, Mucenicii sau Mcinicii. n credinta popular n aceast zi, 9 martie, ultima zi a Babei Dochia, se termin zilele babelor, zile capricioase ale ngemnrii iernii cu primvara, lsnd loc zilelor mosilor, zile mai calde si mai calme. Mosii nchipuind de fapt sufletele mortilor. Se credea c aceste suflete patronau viata pmntenilor, mai ales la pragurile de timp, la cumpenele dintre anotimpuri, adic n preajma echinoctiilor si solstitiilor, reveneau de unde plecaser acum cnd natura se trezeste la viat. Functia funerar a zilei de 9 martie, srbtoare a mortilor, iese si mai bine n evident n satele moldovene, unde se fceau praznice cu care ocazie se d celor adunati poman mucenici, fasole btut, nuci, poame, alune cu lumnare aprins si un pahar cu butur.
Obiceiurile si ritualurile descrise mai sus puteau fi ntlnite n satele noastre pn n preajma celui de-al doilea rzboi mondial. Odat cu instalarea comunismului, ele au disprut din obisnuint stenilor, n special dup ce aratul a nceput s fie executat mecanizat. Astzi, dintre toate practicile strvechi, mai persist obiceiul ca femeile s coac n ziua de 9 martie colcei din aluat dospit, numite „sfintisori” sau „mucenici”, reminiscente ale idolilor neolitici ai fertilittii.
Se mai pstreaz, timid ce este drept, prin unele sate prepararea unui colac mai deosebit din aluat dospit. O stilizare a formei umane, cu gur cu urechi si cu nas, dar orb, cu form antropomorf a cifrei opt, cifra echilibrului cosmic numit „Uitat”. Colacii sunt fierti n ap cu zahr, cu scortisoar si nuc, simboliznd lacul n care au fost aruncati Sfintii Mucenici, apoi copti. Dup ce sunt scosi din cuptor sunt unsi cu miere de albine si presrati cu nuc mcinat, dup care sunt mprtiti sacramental copiilor din vecini, pentru pomenirea tuturor mortilor care n timpul anului ar fi fost uitati sau nepomeniti.
Dan Horgan
Biblografie:
– Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Arthur Gorovei. – „Credinti si superstitii ale poporului romn” Editura, Grai si Suflet – Cultur National, Bucuresti, 1995.
– Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului romn”, Editura Paideia 2001.
– Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului romn”, Editura Polirom Iasi 1998.
– Gh. F. Ciausanu – Superstitiile poporului romn” Editura Saeculum Bucuresti 2005
– Ion Ghinoiu – „Srbtori si obiceiuri romnesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an” Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997.
– Ion Talos – „Gndirea magico-religioas la romni”, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti Editura Humanitas 1998
– Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni” Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, 2001.
– Tudor Pamfile, „Srbtorile la romni”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.
Frumos traditie si sarbatoare. Bine scris articol!
Bun articol, felicitari!