SF�NTUL HARALAMBIE AP�R�TOR DE BOLI

�n traditia popular� rom�neasc�, �n fiecare an, pe 10 februarie, este s�rb�torit Sf. Haralambie, Haralampie sau Haralampie de Cium�, ori Aralam, dup� cum �i mai spunea poporul. Este considerat si p�n� azi patronul ciumei, p�zitor de foamete si izgonitor de duhuri necurate, f�c�tor de minuni, p�zitor al mortii, st�p�nul si purt�torul tuturor bolilor, ziua sa fiind p�zit� ca oricare alt� mare s�rb�toare si tinut� cu mare str�snicie prin post si f�r� munc�.

Sf�ntul este vestit pentru puterea credint ei sale si entuziasmul cu care �mp�rt�- sea sfintele �nv�t�turi crestine si cinstit pentru faptele m�rete ce le-a s�v�rsit at�t pentru oameni c�t si pentru animale. B�tr�n cu trupul (avea 113 ani), dar nu cu sufletul, Sf�ntul Haralambie s-a �nvrednicit de �mp�r�tia lui Dumnezeu prin moarte muceniceasc�, �n vremea �mp�ratului Septimius Sever. Crez�nd c� un om b�tr�n este usor de �nduplecat s� se lepede de Hristos si s� se �nchine la idoli, a fost supus unor chinuri groaznice, ca apoi s� fie jupuit de viu pentru credinta �n Hristos. Sf�ntul le-a spus prigonitorilor s�i: �V� multumesc vou�, fratilor, c�, jupuind trupul meu cel vechi si b�tr�n, mi-ati �nnoit sufletul cu haina cea nou� a suferintei pentru M�ntuitor si pentru biserica sa�. Fidel p�n� la cap�t credintei sale, Haralambie a murit �n �nchisoare, decapitat si t�iat �n buc�ti, nu �nainte �ns� ca Dumnezeu s�-i fi �ndeplinit ultima si unica sa dorint�, formulat� chiar de c�tre sf�nt: �Cel ce va tine ziua mea si va posti-o, de acela s� nu se apropie nici o boal�. �n Europa, ciuma a fost adus� din Orient �n primele veacuri dup� Hristos, �n vremea Sf�ntul Haralambie. Ea ap�rea �n iconografia de la jum�tatea sec. al XIX-lea si �n imaginatia t�ranilor asemeni unui schelet, un personaj malefic, cu mari aripi negre si o sabie lat� �n m�n�, sau o creatur� cu un picior de vac� si unul de om, �ncornorat� si �nzestrat� cu o coas� ucig�toare cu care reteza vietile celor neascult�tori de r�nduielile stabilite si care, din fericire, era tinut� �n lant de c�tre puternicul sf�nt. Se spunea c�, fiindc� ciuma era c�t pe ce s� nimiceasc� toti oamenii de pe p�m�nt, �nsusi Dumnezeu iar fi dat-o lui Haralambie �n grij�. Potrivit mentalit�tii arhaice, spiritul ciumei se �ntrupa �ntr-o �ur�ciune de bab� numit� uneori �Mama Musa�. Potrivit unei legende, baba �n miniatur� ar fi fost b�gat� �ntr-o nuc�, Sf�ntul Haralambie purt�nd tot timpul aceast� nuc� �n s�n; uneori, sf�ntul �i d�dea drumul pentru a m�nca r�d�cini, ghind� sau p�dure t�n�r�, iar c�nd vedea c� r�utatea �n lume e prea mult�, o mai sc�pa si printre oameni. Oamenii au avut diverse forme de a se ap�ra de cium� pe parcursul veacurilor: organizau ospete copioase �n mijlocul drumului, crez�nd astfel c� ciuma se va s�tura si va pleca; confectionau o asa-numit� �c�mas� a ciumei�, aceasta se f�cea �ntr-o singur� noapte de nou� babe si dintr-un singur caier de c�nep�, cu care �mbr�cau pe cel bolnav. Femeile �n mediul rural f�ceau un col�cel, �l coceau �nainte de r�s�ritul soarelui, �l rupeau �n patru buc�ti, arunc�ndu- le �n cele patru v�nturi. Se mai zice c� Sf�ntul ar fi l�sat cu limb� de moarte c�, unde se va g�si o buc�tic� din trupul lui, locul acela va fi �n veci ferit de cium�. Oamenii duceau colaci la biseric�, ca s� fie sfintiti si m�ncau din ei c�nd erau bolnavi sau �i �mp�rteau ca s� se �ndure sf�ntul s� nu dea drumul ciumei din lant. Totodat�, se fac pomeni pentru cei care au avut o moarte grea si se dau de poman� coliv�, covrigi, lum�n�ri de sufletele mor- tilor dar si pentru paza vietii si a gospodriei. De Sf�ntul Haralambie se obisnuia s� se fac� agheasm� la biseric�, care era apoi b�ut� (pentru s�n�tate), folosit� pentru sp�lat duminic� de dimineat�, dar si pentru a stropi grajdurile, vitele si pomii pe tulpin� pentru a-i ap�ra de usc�ciune pe perioada verii. La sate, Sf�ntul Haralambie este cunoscut ca un ap�r�tor �mpotriva bolilor ce cuprind animalele, drept pentru care oamenii obisnuiesc s� aduc� la biseric� hrana animalelor (cereale si sare) pentru a fi binecuv�ntate de preoti. Tot la biseric�, oamenii duceau t�r�t�, sare, cartofi, mere, coliv� si colaci, pentru a fi sfintite, fiind destinate celor bolnavii din cas�. Se p�streaz� �ns� o parte din aceast� hran� a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora. Cu coliv� sfintit� se ungeau pomii la tulpini, ca s� nu se usuce �n timpul verii. Sf�ntul Haralambie mai este considerat si sf�ntul care ia sufletul omului. De aceea, celui care lucreaz� de ziua lui si pentru cei p�c�tosi vor fi bolnavi tot timpul anului iar sufletul iese cu chinuri iar pentru cei smeriti si cu fric� de Dumnezeu, cu mult� bl�ndete. Sf�ntul Haralambie, ca fost p�stor, este considerat protector pentru p�s�ri (ca s� nu s� se �mboln�veasc�, s� nu moar� sau s� fie furate de ulii), pentru vite si cai (s� aib� s�n�tate si s� nu cad� prad� lupilor), pentru c�mp si sem�naturi (ca s� nu apar� g�ndaci, viermi, t�ciuni sau m�lur�). Totodat� nu se �njug� nici un animal de povar�. Se spune c� dac� plou� �n ziua de Sf. Haralambie, va mai ploua alte patruzeci de zile la r�nd. �n perioada crestin�, erau oficiate anumite slujbe si rug�ciuni c�tre icoana Sf�ntului Haralambie, care treptat, au �nlocuit majoritatea practicilor si superstitiilor. Desi ciuma nu mai face ast�zi ravagii ca alt�dat�, e bine ca Sf�ntului Haralambie sau Ziua Ciumei s� fie tinut� pentru mult prea multele boli care ne afecteaz� s�n�tatea. De aceea, s� ne rug�m ca Sf�ntul Haralambie s� ne aib� mereu �n paza sa. Tuturor ce poart� numele sf�ntului, un sincer �LA MULTI ANI!�.

Dan Horgan

Bibliografie

� Adrian Fochi – �Datini si eresuri populare de la sf�rsitul secolului al XIX-lea�, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; � Antoaneta Olteanu – �Calendarele poporului rom�n�, Editura Paideia, 2001; � Elena Niculita Voronca – �Datinile si credintele poporului rom�n�, Editura Polirom, Iasi, 1998; � Gh. F. Ciausanu – �Superstitiile poporului rom�n�, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005; � Ion Ghinoiu – �S�rb�tori si obiceiuri rom�nesti�, Editura Elion, Bucuresti, 2002; � Ion Ghinoiu – �Zile si mituri. Calendarul t�ranului rom�n 2000�, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999; � Ion Ghinoiu – �Obiceiuri populare de peste an�, Editura Fundatiei Culturale Rom�ne, 1997; � Ion Talos – �G�ndirea magico-religioas� la rom�ni�, Dictionar, Editura Enciclopedic�, Bucuresti, 2001; � Irina Nicolau – �Ghidul S�rb�torilor Rom�nesti�, Editura Humanitas, 1998; � Simion FIorea Marian – �S�rb�torile la rom�ni�, Editura �Grai si Suflet – Cultur� National�, 2001; � Tudor Pamfile – �S�rb�torile la rom�ni�, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997; � �Vietile Sfintilor�, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.