Ajunul Crciunului este o srbtoare de sfrsit de an, patronat de Mos, (Mos Ajun), stpnul anului ce pleac, al timpului, dar si detintorul puterii anului ce vine. Sub influenta crestinismului, a deczut ca important, odat cu aparitia lui Mos Crciun, care, de altfel, este identificat mai mult cu srbtoarea religioas. Mos Ajun dispune de bogtii specifice mediului agricol, cu care i druieste att pe copii, acum cu functia de colindtori, ct si pe cei mari, prin intermediul practicilor simbolice ale Semanatului.
Este bine cunoscut c n popor zilele spt- mnii s-a personificat n Sfnta Luni, Sfnta Vineri, Sfnta Smbt, ba, mai mult, chiar si submp rtirile zilei si noptii, Miaznoapte, Miazzi, Zoril, Murgil sau Negril, care sunt fiinte reale pentru popor, cu puteri de netgduit. Tot asa, a fcut din zilele nsemnate, Ajunul si Crciunul, dou persoane, Mos Ajun si Mos Crciun. Ei sunt cunoscuti drept mosi, deoarece s-au artat totdeauna cu brbile albe de zpad. Si apoi sunt si btrni, tare btrni, pentru c ei exist din vremuri demult uitate, din veacuri de mult apuse; sunt de cnd Soarele si Luna. Ei se aseamn unul cu altul ca doi frati gemeni, ca dou picturi de ap: btrni, cu brbile lungi pn la pmnt, stufoase si albe ca zpada, amndoi sunt buni si darnici, amndoi cutreier lumea de la un capt la altul, rspndind veselia n jurul lor, prin darurile bogate si mbelsugate. Darurile sunt n special pentru copii, pentru care scot totdeauna din marii si n veci interminabilii lor saci, amndoi umbl pe acelasi drum si n veci nedesprtiti unul de altul, cum Dumnezeu si Sfntul Petru de asemenea umblau amndoi pe un loc, tot asa de buni si btrni amndoi. Deosebirea dintre ei este la darurile mprtite. Mos Ajun druieste nuci, pere, covrigi, colaci, colindete, plcinte, prjituri, bomboane si alte dulciuri si mncruri plcute lor. Iar Mos Crciun le aduce haine, ncltminte, jucrii, crnati, caltabosi si sorici de purcel. Traditia spune c Maica Domnului, fiind cuprins de durerile facerii, a cerut adpost lui Mos Ajun. Acesta, motivnd c este om srac, o refuz, ndrumnd-o spre fratele su mai mare si mai bogat, Mos Crciun. Crciun era stpnul staulului unde au gzduit Iosif si Maria. Mos Ajun era credincios de noapte la paza vitelor. Mos Ajun i-a spus lui Mos Crciun c Maria sttea s nasc si Crciun si-a trimis nevasta s-o moseasc. Dup nastere, el l-a asezat pe Iisus sub un mr si, culegnd fructe, le azvrlea de bucurie, ca semn de drnicie, la toti copiii ce treceau pe acolo. Mos Ajun a murit curnd dup aceea si Crciun l-a ngropat sub pomul unde fusese pus nti Iisus. n traditia popular se spune c Mos Crciun ar fi fost tatl Mariei si sotul Elisavetei. Noaptea nu-i este nimnui ngduit s doarm prin fn sau pe paie n grajdul vitelor, cci n aceea noapte boii vorbesc ntre dnsii despre domnul Hristos care s-a nscut ntre ei si pe care dnsii l-au nclzit cu suflarea lor. O dat cu boii, se crede c vorbesc si celelalte vite, destinuind ntre altele si locurile unde se afl comorile ascunse n pmnt, care ard n aceast noapte. nspre Crciun, cerurile se deschid, dar minunea aceasta n-o pot vedea dect cei buni la Dumnezeu: atunci se aud corurile de ngeri cntnd, dar numai cei fr de pcate le pot auzi. Cei care vor, stau toat noaptea treji si pzesc clipa cnd se deschide cerul. Atunci se aude o toac din cer btnd, iar cocosii se pornesc a cnta. Se crede c la miezul noptii, nspre Crciun, apa se preface n vin. La toate ajunurile srbtorilor de iarn se pun pe mas dou pini, sare, peste, gru si un pahar cu ap, si se crede c noaptea vin rudele decedate din familie si mnnc din acele bucate. La ajunul Crciunului nu se pune rachiul pe mas, nici nu se bea, el fiind inventat de diavolul, ce apoi si bate joc de cel ce-l bea, zicnd c rachiul are ntietate naintea tuturor bucatelor. n ziua de ajunul Crciunului, pn a nu rsri soarele, se ncepe a lucra cte putin din toate treburile si se lucreaz cte putin cu uneltele cu care se doreste s se lucreze cu drag si cu mult spor peste an. Se posteste total n ziua de Ajun pentru spor n anul ce vine. n ziua de Ajun, cine iese cel dinti afar de dimineat, la napoiere este obiceiul s ia cteva surcele de la tietor n mn si, cnd se intr n cas, mprstiind una cte una surcelele prin cas se rosteste: Bun dimineata lui Ajun,/ C-i mai bun a lui Crciun!/ Pui, vaci, cai, oi, bani, purcei,/ Bogtie, sn- tate,/ C-i mai bun dect toate! – asa se rosteste si cnd si intr ntr-alt cas. Surcelele acelea se numesc pui. Din celelalte note caracteristice sfr- sitului de an se poate aminti deschiderea cerurilor, practicile oraculare, acte din categoria magiei primei zile n vederea obtinerii sporului, a norocului, a puterii de munc necesare n anul ce vine, precum si numeroase practici apotropaice, pentru a evita nenorociri sau boli. Primul care se trezea din somn iesea n curte, rupea o ramur dintr-un pom si ncepea s vrjeasc la gura sobei, scormonind jarul din sob, ori de unul singur, ori cu ntreaga familie. Cnd dai ceva din cas n ziua de Ajun, nu-i bine. Cei ce cresc albine nu dau nimic din cas n ziua ajunului Crciunului, ca albinelor s le mearg bine si s nu le scape pe vremea roitului. Gospodina fierbe pentru masa Ajunului din toate felurile de bucate, ca s rodeasc peste an. Bobul se mnnc pentru sat, cci dup bob omului ndat i vine sete si se simte stul. Prunele uscate sunt bune, cci ndulcesc pe om si-l potolesc la sfad si la mnii. Sarmalele s las mai pe urm, cci ele-s precum neamurile. Ele-s sfduse; ct fierb n oal, tot una clocotesc si huiesc; si altul nimeni nu ocreste mai bine si mai temeinic dect neamul. Strinii sunt ca pinea si ca zahrul, sunt dulci, nu te batjocoresc. Dar mai nti s gusti din peste, ca s nu se mbolnveasc nimeni din cas de friguri peste an. n ajunul Crciunului, nainte de a se gusta din grul pregtit cu miere, se ia din el o lingur si se arunc pe podea, creznduse c apoi norocul se va tine de cas; dup altii – ca albinele, cnd vor roi, s se prind bine. La ajunul Crciunului se pune putin otav pe mas, care dup srbtori se d de mncat la vaci, ca ele s fie cu man. Cnd vine popa cu Crciunul, trebuie neaprat s se aseze pe pat, ca s stea clostile pe ou si s scoat pui. Pe patul unde sede popa la Ajun se pun sub asternut grunte, pe care le d la closti, ca s nu nbuse puii. n Ajunul Crciunului ginilor li se d de mncare din sit, ca s se ou mult; n grunte se pune cte putin din bucatele ce se mnnc n ziua de Ajun, crezndu-se c, dup cum grul curge cu spor din ciur, asa vor curge si oule de la gini. La mncare, ginile nu se strig, cci, chemndule, se poate ntmpla ca vecina s aud, si s zic si ea: Ginile ale tale, oule ale mele. La Ajunul Crciunului, cine se trezeste mai din noapte ia un brat de paie, cu ochii nchisi, si s le aduc n cas, apoi se va aseza pe ele pentru a avea multe closti n timpul verii. Nu se d nimic de mprumut n aceast zi, cci cei ce caut s cear sau s mprumute fac aceasta numai ca peste an s aib noroc la furtisaguri, ca s nu fie prinsi. Afar de aceasta, se crede c cel ce d, si d din cas tot norocul. Strinul care intr n curtea unui om nu trebuie s-i nchid poarta, ci gazda singur s si-o nchid, ca s nu i se nchid norocul, iar la fete de mritat s nu i se taie calea petitorilor. Ca s vie petitorii la cas de la ajunul Crciunului pn la Iordan, se mtur casa de la prag spre rsrit, spre icoane, ca s se strng, s se adune; nu din fundul casei nspre prag, ca s-i alungi. n acele dou sptmni de srbtori nu se arunc gunoiul afar si nu se mnnc afara din cas pentru belsug pe cmp. n ajunul Crciunului se d copiilor s mnnce bostan, ca s fie dolofani si rumeni peste an. n ziua de ajun se mtur casa, ca s nu fie jivine tot anul. n ajunurile Crciunului si Bobotezei dis-de-dimineat, femeile strng cenusa din vatr, pn a nu mnca nimic, si gunoiul de prin cas, si primvara, cnd fac straturile, presur cenus amestecat cu gunoi, zicnd: Cum n-am mncat eu diminetile ajunurilor, asa s nu mnnce nici o lighioaie roadele. n ajunul Crciunului se tiau copacii ce nu rodeau. Femeia gospodarului, arunc cu piatra n ei sau punea cenusa din vatr la rdcina lor pentru a-i nspimnta si astfel creznd c vor mbuntti rodul lor pentru anul viitor. n aceast zi postesc mai ales stenii, care vor ncuia ploaia cu piatr. Se aseaz pe mas din toate bucatele de pe ogor. nainte de a se aseza la mas, se pun n genunchi si cheam s vin ploaia cu piatr, c, de nu va veni atunci cnd o cheam ei, la var n-are dreptul s vin ea. Zic astfel de trei ori si apoi nnoad noduri pe at de cnep lsat uitat pe ogor. Astfel s-a legat piatra. Aceste noduri sunt bune peste var pentru alungat piatra de pe ogoare. n zilele ajunurilor Crciunului si Bobotezei nu se cerne fin, ca s nu se fac purici n cas. n ziua de Crciun nu se loveste cu pumnul ori cu palma, c pe urm cti pumni se mparte, attea furuncule va face persoana peste an, si cte palme va da, attea rni va face. La ajunuri, cnd se pregteste grul cu mac, nu se gust din el nainte de cin, cci se crede c la din contra acela ar fi mncat de purici prin ntreg anul. n ziua de ajunul Crciunului, nainte de a se pune la mas, se ia din fiecare fel de mncare cte o buctic si se pune n fnul asternut pe mas, sub prostire, care apoi se dau cu fnul de mncat la vaci, si se crede c apoi nimeni nu le poate lua mana. Dac n ajunul Crciunului si Bobotezei intr mai nti un brbat n casa cuiva, apoi vacile aceluia vor fi bouti; dac intr mai nti o femeie, atunci vacile vor fta vitele. Spre Crciun, fetele de mritat, aseaz cte putin din toat mncarea gtit n ziua aceea ntr-o strachin pe prisp, sub fereastr, dar fr a gusta din ea. Se spune c n acea noapte vine ursitorul si gust si-atunci l va putea vedea pe fereastr. n ajunul Crciunului fiecare membru din familie taie n dou cte un mr. Dac mrul e viermnos, atunci cel ce a tiat mrul are s fie bolnvicios tot anul, iar dac-i teafr, atunci are s fie sntos tot anul. Se pot face si pronosticuri meteorologice citite n mruntaiele porcului tiat. Dac partea subtire a splinei este ndreptat spre miazzi, nseamn c iarna vine de la miaznoapte. Dac splina este umflat ctre coad, nseamn c sfrsitul iernii va fi greu. Dac splina este lung si subtire, iarna va fi lung, dar gerurile nu vor fi aspre.
Dan Horgan
Bibliografie – Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; – Arthur Gorovei – Credinti si superstitii ale poporului romn, Editura Grai si Suflet – Cultura National, Bucuresti, 1995; – Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Editura Paideia, 2001; – Elena Niculita Voronca – Datinile si credintele poporului romn, Editura Polirom, Iasi, 1998; – Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002; – Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001; – Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni, Editura Grai si Suflet – Cultur National, 2001; – Tudor Pamfile – Srbtorile la romni, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997; – Vietile Sfintilor – Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
Apreciez foarte mult articolele dumneavoastra si efortul de a face cunoscuta traditia romaneasca, pastrand-o vie in cunoasterea noastra si a copiilor nostri !