Simbolul Oului reprezint mai mult dect ar putea reda orice limbaj si mai mult dect ne-ar putea reda ratiunea. Cu forma s rotund-oval care inspir, n acelasi timp, liniste si mister, oul nu avea cum s fie trecut cu vederea de oameni. Si aceasta nc din cele mai vechi timpuri: n dogmatica tranului romn, Pmntul e n chipul unui ou; fundul oului este Pmntul, iar vrful e Cerul; el st pe ap.
Se spune c atunci cnd oamenii n-ar mai nrosi ou de Pasti, atunci lumea se va potopi. Desi astzi asociem oule rosii srbtorii pascale, cea mai mare si mai important srbtoare a tuturor crestinilor, traditia oulor vopsite n culori este mult mai veche dect crestinismul. Oule rosii sunt alimente sfinte de care nu ai voie s ti bati joc sau se le iei n derdere. De fapt, oul rosu este cel mai sacru aliment al crestinului. El aduce aminte de cosul cu ou asezat sub crucea pe care Mntuitorul ptimea pentru pcatele noastre, devenind rosii n urma sngelui care picura din rnile Lui. Ciocnirea oulor vopsite este un ritual mostenit de la primii crestini, care si druiau ou rosii de Pasti, se srutau pe obraji si spuneau salutul sfnt „Hristos a nviat!” urmat de „Adevrat a nviat!”. Traditia spune c oule rosii sfintite la Biserica Crestin sunt un antidot redutabil contra farmecelor si magiei negre. Tranul romn le punea n brazd pentru a spori astfel recoltele sau le ngropa n vie, pentru a feri viile de grindin. n afara oulor vopsite, la romni exist o adevrat art a ncondeierii oulor, nemaintlnit nicieri n lume. Dac geto-dacii vopseau oule cu galben, semnificnd culoarea Soarelui pe bolta cereasc, sau n portocaliu – culoarea discului solar la rsrit si apus, odat cu ptrunderea crestinismului, oule au nceput s fie vopsite n rosu. Conform izvoarelor istorice, vecinii nostri slavii au mprumutat obiceiul ncondeierii de la comunittile daco-romane cu care au intrat n contact n perioada migrrii lor n Europa de est si Balcani. n Bucovina si Maramures, spre exemplu, exist peste 70 de desene diferite. Oul ncondeiat trieste si n credintele poporului nostru si este pzitor de duhuri necurate, oul rosu se ntrebuinta ca amulet, obicei practicat, n zilele noastre, la rusii din prtile Uralului, unde se fceau ou din pietre semi-pretioase, de diferite culori, ntre care si rosii, mici de tot, si se purtau ca fetisuri la ceas, cum se poart mrtisoarele, dup cum fetis trebuie s fi fost oule de piatr vopsite cu rosu, din mormintele preistorice, ngropate cu mortul, ca s-l apere de Duhul Rului. Culoarea rosie fiind simbolul vietii, deci al puterii, se explic pentru ce popoarele rzboinice au adoptat-o pe steagurile lor, pentru ce la popoarele indo-germanice culoarea rosie era semnul mririi si al cinstei, culoare cu care se nfsurau si mpratii purpur, semnul fortei, al stpnirii. Odinioar, numai la curtile domnesti era ngduit ntrebuintarea unor anumite obiecte de culoare rosie. Pentru daco-geti, oule vopsite erau o ofrand ritual destinat divinittilor htoniene si strmosilor. Ca o rmsit a acelor vremi, folclorul romnesc retine c de Pasti, daco-romanii ddeau pe ap cojile oulor rosii, spre a se duce n „Tara Blajinilor”. Acelasi obicei dinuie astzi si n Bucovina, cojile oulor de Pasti, sunt aruncate n ru, pentru ca apa s le poarte la „Blajini” (fiinte imaginare, ncarnri ale copiilor morti nebotezati, al cror loc de vietuire se afla la „captul lumii”, aproape de Apa Smbetei). n felul acesta, si Blajinii stiu c pentru toti crestinii a venit Pastele. Legendele crestine leag simbolul oulor rosii de patimile lui Iisus. Se spune c atunci cnd Iisus a fost btut cu pietre, cnd acestea l-au atins, s-au transformat n ou rosii. Si se mai spune c Sf. Maria, venind s-si vad Fiul rstignit, a adus niste ou ntr-un cos spre a le drui soldatilor s-i permit sa-si vad fiul, dar care s-au nrosit de sngele mntuitorului stnd sub cruce. Rstignirea si nvierea reprezint eterna legtur dintre moarte si viat, asa precum renaste natura n fiecare primvar, cnd se reia ciclul vietii. Oul, el nsusi purttor de viat, devine un simbol al regenerrii, al purificrii, al vesniciei. La noi, oule nu se vopsesc doar n rosu, ci si n alte culori, realiznd desene deosebit de inspirate si frumos lucrate, n motive geometrice sau reprezentnd plante, animale ori diferite simboluri. Bucovina este recunoscut pentru traditia – pstrat si n zilele noastre – de a „ncondeia” sau „nchistri” ou. Armonia culorilor, delicatet ea modelelor transmise din generatie n generatie si miestria executiei, au transformat acest mestesug n art. Oule sunt ncondeiate n trei-patru sau mai multe culori, de obicei, tinnd cont si de simbolul fiecrei culori n parte. Tehnica mpistririi oulor este cea mai complex, mai artistic si totodat cel mai greu de realizat ntruct, folosind baia integral de culoare si uznd de tehnica crutrii succesive a fondului, rezult c munca de elaborare artistic este ndelungat si dificil. Oule s-au muncit si cu pana de gsc, captul de lumnare nmuiat n foc, cu care se scria pe coaja oului, dup care era vopsit ntr-o singur culoare, de obicei rosie. De asemenea, s-a mai practicat tehnica ornrii oulor si cu penita cu tus, de fapt desenarea cu tus de diferite culori a suprafetei oului, astfel iesind la lumin adevrate opere de art, ou care se mai pstreaz nc n muzeele de specialitate. Unealta de baz, chisita, este format dintr-un betisor de mrimea unui creion avnd la unul din capete fixat perpendicular o mic buctic de tabl foarte subtire de alam, aram sau tinichea, transformat n teav prin nfsurarea tblitei pe un ac de cusut foarte subtire, avnd n interior un orificiu foarte fin. Ceara se punea de regul undeva pe marginea plitei de gtit s stea n felul acesta fierbinte, n care se aduga un praf de crbune foarte fin, pentru a colora ceara, si, astfel, pentru a lsa urme vizibile pe suprafata oului, chiar cnd este desenat pe un cmp de culoare. Prin mpistritul arhaic se realizeaz ornamente n dou nuante cromatice, prin simpla crutare a fondului. Deci, mpistritul comport minimum dou nuante n afara culorii de baz, de obicei albul, vernilul n mai multe nuante, pentru oule de rat, si, n rare cazuri, galbenul, rezultat dintr-o baie prealabil peste care se aplic ceara de albine, crutnd succesiv celelalte straturi de culoare. Vorbind de mpistritul actual, ne referim la betia cromatic ce reuseste s unifice plenar, n cazuri exceptionale, pn la 12 culori, parte rezultnd din baia de culoare, parte fiind obtinute dup aplicarea primei scriituri n cear. Motivele decorative sunt numeroase si fiecare motiv se prezint n mai multe variante, care se diferentiaz n functie de localitate. Variaz chiar si n acelasi sat sau oras si diferit iese acelasi motiv din mna aceleiasi persoane care ncondeiaz. Cele mai utilizate motive sunt cele arhetipale. Soarele apare n numeroase reprezentri, ca simbol al primverii, dragostei de lumin si bucuriei de a tri, luna, crucea, steaua cu patru sau opt brate, apoi motivele zoomorfe: albina, broasca, racul, porumbita, greierele, zmeul, rata, gsca, sarpele, melcul, rdasca, creasta cocosului, coarnele berbecului, pestele, apoi cele fitomorfe: frunza bradului, frunza stejarului, frunza de mesteacn, frunza de salcie, vscul, floarea mrului, florile de pr, frunza trifoiului, garoafa, ghiocelul, mrgritarul, ciubotica cucului, frunza de fragi, cpsunile, miezul de nuc, pstile, spicul grului, al orzului, crengute. Urmeaz cele scheomorfe: grebla, lopata, hrletul, sapa, secera, roata carului, roata morii, degetele, scara, butoiasul sau fedelesul, furculita, vrtelnita, furca de tors, fierul plugului, crja ciobanului, desagii si brul popii, calea sau crarea rtcit, inelul si fluierul ciobanului, crucea Pastelui, crucea romneasc, crucea ruseasc sau crucea moldoveneasc, steaua, numit uneori si steaua ciobanului sau floarea strchinii, mnstirea. Motivele geometrice sunt cele mai vechi si mai rspndite. n privinta motivelor scrise, motivul tipic al oului mpistrit este cel geometric, n diferite forme. Rareori mbinat ici-coto cu motivul floral, acest geometrism este un mod de expresie artistic. Unele motive reprezint forme din lumea nconjurtoare, simboluri abstracte si elemente astrale. n ornamentarea geometric se folosesc ca elemente, liniile si desenele sau combinatiile cu linii.
Liniile folosite mbrac diverse aspecte cu anumite semnificatii:
La linia vertical si cea orizontal, traiectul vertical simbolizeaz, forta activ si o elevatie spiritual sau material; linia vertical reprezint viata, cea orizontal, moartea. Linia dreapt, utilizat ca linie de separare sau unificare, simbolizeaz, destinul. Linia dubl, dreapt, panglic central, drum, un ornament primitiv universal, simboliznd eternitatea. Aceste linii sunt folosite ca linii de separatie ntre diverse planuri. Linia formnd o suit de dreptunghiuri reprezint gndirea, cunoasterea. Linia n semicercuri simbolizeaz protectia. Linia frnt orizontal n dinti de fierstru, cu alternanta directiilor n sus si n jos, semnific binele si rul, coexistenta lor n timp. Linia frnt vertical simbolizeaz dominatia. Linia usor ondulat reprezint apa, purificarea. Meandrul este o linie sinuoas, fr sfrsit. Meandrul cu volute si spirale este caracteristic ceramicii din neolitic. Grecii si romanii l-au folosit mereu n decorarea ceramicii. El reprezint sarpele si simbolizeaz nemurirea, eternitatea. Spiral care pleac dintr-un punct, pentru a se desfsura la infinit simbolizeaz timpul, eternitatea. Voluta, spiral dubl, regsit si pe ceramica veche, simbolizeaz legtura dintre viat si moarte. n afar de linii, se folosesc n ornamentarea geometric si diverse combinatii de linii formnd simboluri: Motivul n „X”, un simbol foarte vechi, reprezint unirea, prietenia. Plasa sau reteaua, simbol folosit mai mult la oule ncondeiate reprezint separarea binelui de ru. Plasa oblic ntr-un triunghi simbolizeaz sentimentele omenesti. Ptratul reprezint semnul grafic al inteligentei. Ptratul cu retea semnific ntelepciunea. Triunghiul simplu sau cu franjuri simbolizeaz stpnirea asupra sentimentelor. Rombul reprezint ntelepciunea. Punctele si „pictelele” sunt semne primitive strvechi, bogtia, fericirea, de asemenea stelele, semintele, albinele.
Dintre motivele individuale, remarcm:
Cercul, foarte rspndit n ornamentic, simbolizeaz diverse elemente ca universul, infinitul, aspectul ciclic al naturii. n afar de forma simpl a cercului, mai ntlnim forme de cerc cu punct interior, dou cercuri concentrice si cercul mprtit n dou sau patru prin linii verticale si orizontale. Crucea, venerat ca fetis n comuna primitiv, a devenit semn distinctiv al crestinttii, fiind reprezentat adesea pe oule decorate, bratele sale semnificnd, n acelasi timp, cele patru puncte cardinale sau cele patru anotimpuri.
Despre simbolistica unor culorii se poate spune:
Rosu este simbol al sngelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viat. Negru – absolutism, statornicie, eternitate. Galben – lumin, tinerete, fericire, recolt, ospitalitate. Verde – rennoirea naturii, prospetime, rodnicie, sperant. Albastru – cer, sntate, vitalitate. Violet – stpnire de sine, rbdare, ncrederea n dreptate. Albul – inocent, puritate. Vechimea obiceiului ncondeierii oulor poate fi doar bnuit. Exist btrni care si amintesc c strbunii lor vorbeau de practici de fertilizare svrsite de tinere perechi care ngropau „ou desenate” la marginea cmpului, n noaptea de nviere, ceea ce plaseaz obiceiul n vremuri precrestine. Aceeasi vechime pare a fi demonstrat si de perpetuarea unui model numit „ciresic”, ce este aproape identic cu „vrtelnita” ntlnit pe ceramica de tip Cucuteni sau a motivului numit „crarea rtcit”, cel mai greu de realizat. Ou cu calea rtcit mai primeau si mamele a cror copii au murit nebotezati. Dar oule ncondeiate se foloseau nu numai la srbtorile Pastelui, ci si n diferite alte srbtori ale romnilor, cum ar fi nunta. Mirii primeau fiecare cte un ou rosu ncondeiat cu motivele, coarnele berbecului care nsemna spiritul de conducere n cas, berbecul ntotdeauna conduce turma ca mascul dominant, apoi o inim care nseamn casa, si de fapt dragostea din cas, si care inim era, la rndul ei, plin de puncte albe, ceea ce nseamn stelele care la rndul lor reprezint imensitatea dragostei din casa mirilor. La fiece cruce sunt cte un numr de patru ciresele, ceea ce nseamn rodul casei si anume reusita din cas si, binenteles, neaprat copiii. La nceputul aratului, plugarul primea un ou ncondeiat cu fierul plugului, ca s aib plugarul un an mbelsugat si mnos. Tot la fel si cu celelalte simboluri scheomorfe n diferitele sezoane de agricultur. Dar oule ncondeiate nu au fost prezente doar n zilele de Paste, ci se ornau cu ele mpreun cu nucile, alunele mbrcate n staniol bradul de Crciun, bradul de nunt si cel de nmormntare. Oule nchistrite ncepeau a fi „muncite” de pe la mijlocul Postului Mare. De regul, ele nu se mncau. Dup ce erau sfintite n noaptea de nviere, erau druite rudelor si celor dragi si erau pstrate n apropierea icoanelor pn la Pastele urmtor sau druite ulterior n functie de necesitti. Oule ncondeiate sunt apreciate nu numai n zi de Pasti, ci mereu, pentru c, n acest mod, noi ca popor putem duce mai departe traditia noastr veche de secole. ncondeiatul oulor a pstrat un loc special n traditia poporului romn. La prima vedere, putem spune c are o important minor sau c apartine trecutului, ns a rmas vie n diferitele regiuni din Romnia si foarte cutat n orasele mari ale trii.
Bibliografie:
Arthur Gorovei – „Oule de Pasti – Studiu de folclor”, Editura Paideea, 2005; Maria Zahacinschi – „Oule de Pasti la romni”, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1992; Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997; Ion H. Ciubotaru – „Oule de Pasti la romni. Vechime, semnificatii, implicatii ritual-ceremoniale”, Editura Presa Bun, Iasi, 2012; Ion Ghinoiu – „Srbtori si obiceiuri romnesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002; Irina Nicolau – „Ghidul Srbtorilor Romnesti”, Editura Humanitas, 1998; Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului romn”, Editura Polirom, Iasi, 1998; Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romni”, Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, 2001; Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului romn”, Editura Paideia, 2001; Ion Talos – „Gndirea magico-religioas la romni. Dictionar”, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001.
Dan Horgan
Ca de fiecare data domnule Horgan nu ne-ati dezamagit . In saptamana luminata ne-ati ,,luminat ” despre simbolistica oului incondeiat. Un articol, mai mult decat edificator. Felicitari!