Traditii de 40 de mucenici

Cea mai important srbtoare a lunii martie este considerat ziua de 9 martie, att conform calendarului crestin ortodox, ct si celui popular. n aceast zi, sunt srbtoriti cei 40 de Sfinti Mucenici din Sevastia, numiti n traditia popular Mucenicii sau Mcinicii.

Ziua de 9 martie, cnd Biserica Ortodox srbtoreste pe cei 40 de Mucenici ucisi n Sevastia, are pentru spiritualitatea popular o conotatie aparte. Dup traditia geto-dacic au fost 44 de mucenici, attea fiind si zilele dintre 9 Martie si 23 Aprilie. ns, n unele zone, exist pn astzi credinta c acesti sfinti au fost 44. Exist si o legend, din Moldova, unde se vorbeste de ziua celor 44 de Sfinti, ns, traditia crestin afirm c au fost 40 de mucenici. Acei 40 de Sfinti Mucenici au fost soldati crestini si au trit pe timpurile mpratului Licinius, unul dintre acei care prigonea crestinii. Sfintii fceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Acestia nu erau doar romani de origine, ci si greci, amestecati cu armeni. Se zice c ei au refuzat s se nchine idolilor, declarnd n fata guvernatorului Agricolae c l vor urma pe Iisus Hristos. Revoltat de cele auzite, generalul i ntemniteaz pe cei 40 pentru opt zile si ordon s fie btuti cu pietre, timp n care se spune c Mntuitorul li s-a artat, ntrindu-le astfel credinta si pregtindu-i pentru cele ce aveau s urmeze. Dup aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin nghetare n lacul Sevastiei. Pe la miezul noptii ns, unul dintre cei 40 de mucenici a iesit din ap, din cauza gerului. Alergnd spre baia cald, pus de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei rmasi s ndure gerul au nceput s se roage si s-a petrecut o minune: apa lacului s-a nclzit, gheata s-a topit si 40 de cununi strlucitoare au pogort asupra mucenicilor. Unul dintre soldatii de paz, uimit c n miezul noptii o lumin din cer nclzeste apa si c o cunun din cele 40, pogorte peste mucenici, nu are peste cine s se aseze, s-a aruncat n ap, mrturisind c si el este crestin. Si pentru c au fost scosi vii din lac, trupurile lor au fost arse, iar oasele aruncate n lac. Dup trei zile, cei 40 s-au artat episcopului Petre, cerndu-i s-i scoat din ap. Crestinii le-au scos si le-au ngropat trupurile cu mare cinste. Srbtoarea crestin s-a suprapus cu cea de nceput a anului agricol traditional si a generat o srbtoare traditional romneasc, Mucenicii sau Mcinicii. n credinta popular, n aceast zi, 9 martie, ultima zi a Babei Dochia, se termin zilele babelor, zile capricioase ale ngemnrii iernii cu primvara, lsnd loc zilelor mosilor, zile mai calde si mai calme. Mosii nchipuind n fapt sufletele mortilor, se credea c aceste suflete patronau viata pmntenilor, mai ales la pragurile de timp (la cumpenele dintre anotimpuri, adic n preajma echinoctiilor si solstitiilor), reveneau de unde plecaser acum cnd ncepea noul an vegetational. Acum erau efectuate ritualuri, reminiscente a unor practici precrestine, specifice nceputului de an nou: aprinderea focurilor, purificarea spatiului, pregtirea alimentelor rituale, efectuarea unor practici de pomenire a mortilor, nceperea simbolic a celor mai importante activitti economice, prevederea vremii si belsugului n noul an. Obiceiul este consemnat si n Transilvania, unde „n ajunul zilei de 40 de sfinti se aprind grmezi de paie si stenii sar unul dup altul peste flcri”, sau n Banat, unde se jeruieste focul si se bate cu botele n el pentru nclzirea mai rapid a timpului. Considernd c fumul rezultat de la aprinderea focurilor nu era suficient pentru alungarea serpilor care ieseau n aceast zi din ascunzisurile lor, se afumau cu o crp aprins cotloanele gospodriei. Datorit focurilor aprinse prin curti si grdini, satele din sudul trii se confundau n dimineata zilei de 9 martie cu niste nori de fum. Focurile care se aprindeau cu gunoaiele rezultate din curtirea terenului si anexelor gospodresti aveau, alturi de caracterul ritual, si un rol practic. Cnd focul se ntetea, membrii gospodriei, n special tinerii, sreau peste flcri n asa fel nct fumul s ptrund printre haine. n traditia popular se consider c n ziua de 9 martie sfintii mucenici se adun pentru a participa la un sobor de dezghetare a pmntului pentru sntatea si norocul oamenilor si de slobozire a cldurii, ei btnd, n acest scop, cu ciomegele n pmntul nghetat. Aceast practic a fost uzitata si de ctre stenii din comunittile bucovinene, care bteau cu btele n pmnt, zicnd: „Intr frig si iesi cldur,/ S ne fie vreme bun/ Pentru plug si artur”. Pe arii relativ extinse, se credea c pmntul era btut cu maiurile, cu toiegele, mciucile sau botele de ctre Mosi, spirite ale strmosilor, identificate n Calendarul crestin ortodox cu cei 40 de Sfinti Mucenici din cetatea Sevastiei. n timp ce lovesc pmntul, stenii din Moldova se ndemn strignd n cor: „Patruzeci de sfinti voinici,/ Dati cu botele-n pmnt,/ Ca s ntre frigul, / S ias cldura!”. Functia funerar a zilei de 9 martie, srbtoare a mortilor, iese si mai bine n evident n satele moldovene, unde se fceau praznice cu care ocazie se d celor adunati poman mucenici, fasole btut, nuci, poame, alune cu lumnare aprins si un pahar cu butur. n unele sate din Muntenia se fcea un mucenic mai mare, n form de om, cu gur cu urechi si cu nas, dar orb, si-l numesc „Uitat”. Acesta se face ntru pomenirea tuturor mortilor care n timpul anului ar fi fost uitati, adic nepomeniti. n ziua de 9 martie, n toate comunittile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat, momentul fiind marcat de respectarea unor interdictii sau de oficierea unor practici cu caracter simbolic. Dup ce, n luna februarie (luna lui Faur), fierul plugului era trecut prin foc de ctre fierarul (faurul) satului, era reparat iar ntre plugari se ncheiau ntelegeri pentru ntovrsire la arat, n dimineata acestei zile plugul era scos n fata casei n mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul srbtorilor de primvar, presrat cu numeroase obiceiuri. n cadrul ceremonialului de scoatere a plugului, se njugau cte 4-6 boi la un plug de lemn, se astepta momentul n deplin curtenie trupeasc si sufleteasc. n dimineata zilei de 9 martie, zi de munc si de srbtoare, abundau practicile cu rol purificator, femeia din cas fiind principalul protagonist n desfsurarea practicilor. Dup aducerea plugului n fata casei, plugarii, de obicei doi la numr, stteau cu capetele descoperite naintea boilor sau a cailor, dup caz, iar femeia iesea din casa avnd ntr-o mn traista pentru plugari iar n cealalt tinnd un vas cu ap sfintit, tmie si un somoiog de busuioc. Femeia se apropia de plug si de carul n care se afla restul atelajelor specifice acestei lucrri agricole, le nconjura de trei ori, n sensul miscrii aparente a soarelui, femeia rostea, ntr-o solemnitate deplin, urmtoarele: „Ct de curat este tmia si agheasma, asa de curati s fiti si voi/ Si s umblati nedesprtiti la arat/ Si nici cnd s nu dati peste vre-un strigoi sau moroi care s v fac ru”. Urma apoi stropirea cu agheasm, afumarea cu tmie si aruncarea unui ou naintea plugului de ctre gospodin cu rol fertilizator. Se mai aseza n fata animalelor de munc un ou, n credinta c dac acesta va rmne ntreg dup pornirea carului, atunci si plugarilor le va merge bine pe toat durata plugritului. Plugarii primeau traist cu mncare, dup care femeia vrsa agheasma rmas n cof la picioarele animalelor. Se obisnuia c n coamele plugului s se pun acum si un colac mpletit n opt, numit Crciun, pstrat n casa de la Crciunul trecut, ca simbol al fertilittii. Semnificatia oului aruncat este de sorginte precrestin, oul fiind considerat msura tuturor lucrurilor de nceput, el avnd aici rol augural si protector n desfsurarea aratului. Dup acest moment plin de solemnitate, desfsurat n curtea casei, plugarii porneau plugul ctre cmp sau ctre grdina din apropiere, unde marcau o brazd simbolic, de pocinog (nceput) dup care dejugau si hrneau animalele iar ei se osptau n mod ritual pe brazd. Aici sub prima brazda ngropau un ou ca s fie un rod bogat. Asemntor oricrui nceput de anotimp si de an, n ziua de 9 martie se fceau numeroase pronosticuri meteorologice ale noului an. se consider c dac ngheat pmntul spre ziua de 40 de sfinti, toamna va fi lung si nu va fi brum, si oamenii pot semna porumbul ct de trziu, c tot se vor coace foarte bine; iar dac nu ngheat, apoi toamna cade bruma devreme, si din cauza aceasta oamenii trebuie primvara s semne ct de devreme. Se spune c dac plou n aceast zi, va ploua si de Pasti iar dac tun, vara va fi prielnic tuturor culturilor. Cum va fi timpul n ziua de Mcinici, asa va fi toat primvara. Obiceiurile si practicile descrise mai sus puteau fi ntlnite n satele Moldovei pn n preajma Celui de-al Doilea Rzboi Rondial. Odat cu instalarea comunismului, ele au disprut din obisnuint stenilor, n special dup ce aratul a nceput s fie executat cu tractorul pe pmntul devenit proprietate colectiv. Astzi, dintre toate practicile strvechi, mai persist obiceiul ca femeile s coac n ziua de 9 martie 40 de figurine din aluat, numite „sfintisori” sau „mucenici”, reminiscente ale idolilor neolitici ai fertilittii. n Moldova, o stilizare a formei umane, din aluat dospit si au forma antropomorf a cifrei opt, cifra echilibrului cosmic, sunt fierti n ap cu zahr, cu scortisoar si nuc, simboliznd lacul n care au fost aruncati Sfintii Mucenici, apoi copti. Proaspt scosi din cuptor, ei se ung cu miere de albine si se presar cu nuc mcinat, dup care este mncat sacramental mprtit pentru sufletul mortilor, mai ales copiilor din vecini. Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin n ziua de 9 martie, nceput de An agrar, celebrat la echinoctiul de primvar, este betia ritual, o reminiscent a srbtorilor bahice ale antichittii. Oamenii credeau c vinul but la Mcinici se transform de-a lungul anului n snge si putere de munc. Dac cineva din satele n care se practic obiceiul nu putea bea attea pahare pline cu vin, trebuia s guste sau cel putin s fie stropit cu vin. Numrul paharelor de vin bute ar corespunde cu numrul Sfintilor Mucenici din Sevastia care poart diferite nume zonale: Mosi, Sfinti, Sfintisori, Mcinici si altele.

Dan Horgan

Biblografie:

Vietile Sfintilor”, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998;
Revista Memoria Ethnologic, CJCPCT Maramures;
Tudor Pamfile – „Srbtorile la romni”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997;
Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997;
Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului romn”, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005;
Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului romn”, Editura Paideia, 2001;
Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului romn”, Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, Bucuresti, 1995;
Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului romn”, Editura Polirom, Iasi, 1998;
Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romni”, Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, 2001;
Ion Talos – „Gndirea magicoreligioas la romni”, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001;
Irina Nicolau – „Ghidul Srbtorilor Romnesti”, Editura Humanitas, 1998.

1 COMENTARIU

  1. Inca o sarbatoare traditionala romaneasca a carei semnificatie domnul Dan Horgan ne-o dezvaluie prin amanunte inedite si interesante. Felicitari!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.