SF�NTUL HARALAMBIE AP�R�TOR DE BOLI

�n fiecare an, pe 10 februarie, este s�rb�torit cu mare cinste de c�tre biseric�, dar si de traditia popular�, Sf�ntul Haralambie, Haralampie sau Haralampie de Cium�, chiar dac�, �n zilele noastre, gratie medicinii moderne, ciuma a fost aproape eradicat� �n toate t�rile civilizate.

Sfantul Aralam – in calendarul popular – este considerat si pan� azi patronul ciumei, p�zitor de foamete si izgonitor de duhuri necurate, f�c�tor de minuni, p�zitor al mortii, st�panul si purt�torul tuturor bolilor, ziua sa fiind p�zit� ca oricare alt� mare s�rb�toare si tinut� cu mare str�snicie prin post si f�r� de munc�. Sfantul este vestit pentru puterea credintei sale si entuziasmul cu care imp�rt�sea sfintele inv�t�turi crestine si cinstit pentru faptele m�rete ce le-a s�varsit atat pentru oameni cat si pentru animale. Sfantul Haralampie b�tran cu trupul, era in etate de 113 ani, dar nu cu sufletul, s-a invrednicit de Imp�r�tia lui Dumnezeu prin moarte muceniceasc�, in vremea imp�ratului Septimius Sever, crezand c� un om b�tran este usor de induplecat pentru a se lep�da de Hristos si s� se inchine la idoli, a fost supus unor chinuri groaznice, ca apoi s� fie jupuit de viu pentru credinta in Hristos, sfantul le-a spus prigonitorilor s�i: sV� multumesc vou�, fratilor, c�, jupuind trupul meu cel vechi si b�tran, mi-ati innoit sufletul cu haina cea nou� a suferintei pentru Mantuitor si pentru biserica sao. Fidel pan� la cap�t credintei sale, Haralambie a murit in inchisoare, decapitat si t�iat in buc�ti, nu inainte ins� ca Dumnezeu s�-i fi indeplinit ultima si unica sa dorint�, formulat� chiar de c�tre sfant: sCel ce va tine ziua mea si va posti-o, de acela s� nu se apropie nici o boal�o. Sfantul chiar si in timpul chinurilor a f�cut mari minuni si i-a adus pe multi la credinta cea adev�rat�. Ins�si Calina, unica fiic� a imp�ratului, a abandonat inchinarea la idolii tat�lui ei si s-a crestinat intru Hristos. In Europa, ciuma a fost adus� din Orient in primele veacuri dup� Hristos, in vremea Sfantul Haralambie. Ea era reprezentat� in iconografia de la jum�tatea sec. al XIX-lea si in imaginatia t�ranilor asemeni unui schelet, un personaj malefic, cu mari aripi negre si o sabie lat� in man�, sau o creatur� cu un picior de vac� si unul de om, incornorat� si inzestrat� cu o coas� ucig�toare cu care reteza vietile celor neascult�tori de randuielile stabilite si care, din fericire, era tinut� in lant de c�tre puternicul sfant. Se spunea c� fiindc� ciuma era cat pe ce s� nimiceasc� toti oamenii de pe p�mant, insusi Dumnezeu i-ar fi dat-o lui Haralambie in grij�. Potrivit mentalit�tii arhaice spiritul ciumei se intrupa intr-o suraciune de bab�o numit� deseori „Mama Musa”. Potrivit unei legende baba in miniatur� ar fi fost b�gat� intr-o nuc�, Sfantul Haralambie purtand tot timpul aceast� nuc� in san; uneori, sfantul ii d�dea drumul pentru a manca r�d�cini, ghind� sau p�dure tan�r�, iar cand vedea c� r�utatea in lume e prea mult�, o mai sc�pa si printre oameni. Oamenii au avut diverse forme de a se ap�ra de cium� pe parcursul veacurilor: organizau ospete copioase in mijlocul drumului, crezand astfel c� ciuma se va s�tura si va pleca; confectionau o asa-numit� sc�mes� a ciumeio, aceasta se f�cea intr-o singur� noapte de nou� babe si dintr-un singur caier de canep�, cu care imbr�cau pe cel bolnav. Femeile in mediul rural f�ceau un col�cel, il coceau inainte de r�s�ritul soarelui, il rupeau in patru buc�ti, aruncandu-le in cele patru vanturi pentru ca ciuma s� splece pe pustii locurio. Oamenii duceau colaci la biseric�, ca s� fie sfintiti si mancau din ei cand erau bolnavi sau ii imp�rteau ca s� se indure sfantul s� nu dea drumul ciumei din lant. La sate, Sfantul Haralambie este cunoscut ca un ap�r�tor impotriva bolilor ce cuprind animalele, drept pentru care oamenii obisnuiesc s� aduc� la biseric� t�rit�, sare, cartofi, mere, coliv� si colaci, pentru a fi sfintite, fiind destinate celor bolnavii din cas� dar si cereale si sare pentru hrana animalelor spre a fi binecuvantate de preoti. O parte din aceast� hran� a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora. Totodat� se fac pomeni pentru cei care au avut o moarte grea si se dau de poman� coliv�, covrigi, luman�ri de sufletele mortilor dar si pentru paza vietii si a gospod�riei. De Sfantul Haralambie se obisnuia s� se fac� agheasm� la biseric�, care era apoi b�ut� de c�tre cei din cas� pentru s�n�tate, folosit� pentru sp�lat duminic� de dimineat�, dar si pentru a stropi grajdurile, vitele si pomii pe tulpin� pentru a-i ap�ra de usc�ciune pe perioada verii. In credinta popular� se spune c� dac� plou� in ziua de Sf. Haralambie, va mai ploua alte patruzeci de zile la rand. Sfantul Haralambie mai este considerat prin unele zone si sfantul care strange sufletul omului. De aceea, celui care lucreaz� de ziua lui si pentru cei p�c�tosi vor fi bolnavi tot timpul anului iar sufletul iese cu chinuri iar pentru cei smeriti si cu fric� de Dumnezeu, cu mult� blandete. Sfantul Haralambie, este considerat in folclorul religios romanesc protector pentru p�s�ri si pentru toate animalele din b�t�tur� pentru a fi ferite de boli si de r�pitori dar si pentru camp si sem�naturi pentru prevenirea o recolt� bogat�. Ast�zi nu se injug� nici un animal de povar�. In perioada crestin� erau oficiate anumite slujbe si rug�ciuni c�tre icoana Sfantului Haralambie, care treptat, au inlocuit majoritatea practicilor si superstitiilor precrestine. Desi ciuma a fost eradicat� si nu mai face ast�zi ravagii ca alt�dat�, e bine ca Sfantului Haralambie sau Ziua Ciumei s� fie tinut� pentru mult prea multele boli care inc� ne afecteaz� s�n�tatea. De aceea, s� ne rug�m ca Sfantul Haralambie s� ne aib� mereu in paza sa. Tuturor ce poart� numele sfantului, un sincer „LA MULTI ANI!”

Dan Horgan