n evolutia milenar a poporului roman, evenimentele de la 9 mai 1877 si 9 mai 1945, precum si Ziua Europei, se inscriu ca momente glorioase ale luptei romanilor pentru libertate, unitate si independent. Srbtorirea zilei de 9 mai este pentru poporul roman un prilej de indreptare a gandurilor pline de recunostint ctre generatiile de lupttori si eroi pentru dreptate social, libertate, unitate si independent.
9 Mai 1877 – moment de cotitur n istoria poporului romn
Anul acesta se implinesc 140 de ani de la proclamarea independentei de stat a Romaniei. Aprarea independentei si a liberttii trii a reprezentat din totdeauna o valoare suprem pentru poporul roman. ncepand din epoca veche si continuand cu epocile medie, modern si contemporan, inaintasii nostri au purtat grele btlii impotriva nvlitorilor strini, a regatelor si imperiilor vremii. Inaugurand epoca modern, secolul revolutiilor (1784-1878) a desctusat energiile poporului roman, asigurand depsirea tuturor obstacolelor ridicate de cercurile ultraconservatoare externe. naintand pe calea deschis de rscoalele si revolutiile din anii 1784, 1821 si 1848-1849, natiunea roman a realizat, prin actul energic din ianuarie 1859, Unirea Moldovei cu Tara Romaneasc (Muntenia si Oltenia) si a pus bazele statului modern, Romania, sub domnia lui Alexandru (dup unele izvoare istorice, Alecsandru sau Alessadru) Ioan Cuza. Urmrind cu atentie ridicarea la lupt impotriva Imperiului Otoman a popoarelor balcanice (Serbia, Muntenegru, Bosnia, Hertegovina si Bulgaria), precum si dorintele revansarde ale Rusiei tariste, reprezentanti ai guvernului Romaniei au avut o intrevedere cu reprezentanti ai guvernului Rusiei tariste, la data de 29 septembrie / 11 octombrie 1876, la Livadia, in Crimeea. Partea roman a acceptat, in principiu, pe baza unei conventii care s-a semnat la data de 4/16 aprilie 1877, trecerea armatei ruse prin teritoriul Romaniei, spre Balcani, in cazul unui rzboi ruso-otoman. Guvernul Rusiei se angaja s apere integritatea teritorial a trii noastre si s respecte drepturile si randuielile politice ale Statului Roman. Guvernul Romaniei a declarat mobilizarea general, la data de 6/18 aprilie 1877, aducand sub arme 120.000 de oameni, dintre care 58.700 fceau parte din armata de operatii. Conform intelegerii, trupele romane au ocupat pozitii de aprare pe Dunre. La data de 10/22 aprilie 1877 relatiile diplomatice dintre Romania si Imperiului Otoman s-au intrerupt. n ziua de 11/23 aprilie 1877 armata tarist a trecut frontiera Romaniei si, la data de 12/24 aprilie 1877, Rusia a declarat rzboi Imperiului Otoman. Armata turc a ripostat, la 21 aprilie / 3 mai, bombardand cu artileria orasul Brila, si apoi, la 26 aprilie / 8 mai, localittile Calafat, Bechet, Oltenita si Clrasi. Concomitent, artileria roman a rspuns agresiunii otomane, bombardand fortreata Vidin. n zilele de 28/29 aprilie / 10/11 mai, Parlamentul Romaniei a adoptat o motiune prin care s-a declarat starea de rzboi cu Imperiul Otoman. Dup numeroase initiative economice, diplomatice si de aprare, menite a consolida statul modern, Sesiunea extraordinar a Adunrii Deputatilor a proclamat, la data de 9/21 mai 1877, printr-un act legitim de voint si autodeterminare national, independenta de stat a Romaniei. Ministrul de externe, Mihail Koglniceanu, interpelat de deputatul Nicolae Merfe, a declarat in fata adunrii: Suntem independenti, suntem natiune de sine stttoare…, suntem o natiune liber si independent. O interpelare asemntoare a venit si de la Senat, in ziua de 10/22 mai, din partea senatorului Alexandru Orscu, la care Mihail Koglniceanu a dat un rspuns asemntor celui de la Camera Deputatilor: Declarm dar, c de aici incolo ne asteptm la o viat independent, la o viat de sine stttoare…. Proclamarea independentei a fost salutat cu entuziasm de toti locuitorii trii, dar si de romanii din provinciile istorice aflate inc sub dominatie strin. Adeziunea larg, de mas, la actul din 9/21 mai 1877, care insemna realizarea unuia dintre idealurile urmrite prin secole de inaintasi, a stat la temelia sprijinului neprecupetit acordat de intreaga noastr natiune ostirii romane, angajate in rzboiul menit s consacre independenta deplin a trii. Din prima si pan in ultima zi a confruntrilor, populatia a contribuit masiv, cu bani, alimente, obiecte de imbrcminte, medicamente, furaje si alte bunuri, la inzestrarea, echiparea si intretinerea unittilor operationale. Numerosi locuitori s-au oferit s participe, ca voluntari, la marile btlii desfsurate in sudul Dunrii. Toate aceste aspecte au conferit rzboiului din 1877-1878 un caracter popular si national, asigurand ostirii, pe lang sprijinul material, un insufletitor suport moral. Dup insuccesele armatei ruse, in cele dou btlii de la Plevna, din datele de 8/20 si 18/30 iulie 1877, Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusesti, a adresat o telegram principelui Carol I, care se afla la Cartierul General al Armatei Romane, stabilit in localitatea Poiana Mare, judetul Dolj, cerandu-i cu insistent s treac armata roman peste Dunre, in Bulgaria. La data de 19/31 iulie 1877, primele unitti ale armatei romane au trecut Dunrea si au luat in primire podul de vase de la Zimnicea- Sistov. n ziua de 10/22 august 1877, unitti ale armatei romane din Divizia a 4-a roman au primit botezul focului in fata Plevnei. La data de 27 august / 8 septembrie 1877 s-a desfsurat primul atac romanesc al Regimentului 13 Dorobanti Iasi/Vaslui, in directia redutei Grivita din sistemul de aprare al Plevnei, cucerindu-se o pozitie intrit in fata redutei. n ziua de 30 august / 11 septembrie 1877 s-a desfsurat a treia btlie de la Plevna, una dintre cele mai mari din timpul rzboiului, in care au participat si prahovenii din Regimentul 7 Dorobanti, Brigada 4 Clrasi, Regimentul 4 Clrasi si Batalionul 2 Vantori (Infanterie de elit). Dup o eroic inclestare, trupele romane au ocupat puternica redut Grivita 1. n timpul confruntrilor au pierit aproape 800 de lupttori, in frunte cu maiorul Gheorghe Sontu, din Regimentul 10 Dorobanti Putna/Vrancea, si cpitanul Valter Mrcineanu, din Bucuresti. Nereusindu-se ocuparea cettii Plevna, s-a hotrat prelungirea asediului ei. Dou detasamente din armata roman si armata rus au luptat pentru ocuparea Cettii Rahova, in zilele de 7/19-9/21 noiembrie 1877, intrerupandu-se legturile cu cettile Plevna si Vidin. Detasamentul format din ostasi rusi si romani era comandat de generalul rus Meyndorf si detasamentul format din ostasi romani a fost comandat de colonelul Slniceanu. Dintre ofiterii czuti in lupte trebuie evidentiati maiorii Constantin Ene, din Bacu, si Dimitrie Giurscu, din Pitesti. n ziua de 28 noiembrie / 10 decembrie 1877 trupele romane au cucerit puternicele redute de la Opanez, obligandu-l pe generalul Osman-pasa s capituleze, impreun cu cei 45.000 de ostasi pe care i-a condus in luptele de la Plevna. De la data de 1/13 decembrie 1877 trupele romane s-au indreptat spre cetatea medieval Vidin, cucerind, rand pe rand, avanposturile sale Smardan, Tatargic, Inova, Novoselce, Belogradcic si, in final, Vidinul. n ziua de 23 ianuarie / 4 februarie 1878 s-a semnat armistitiul in rzboiul ruso-romanoturc. Generalul Izet-pasa s-a predat trupelor romane, impreun cu cei 10.000 de ostasi turci, care s-au aflat in cetatea Vidin. Tratatul de pace ruso-turc, din 19 februarie / 3 martie 1878, de la San Stefano, stipula recunoasterea independentei Romaniei, alturi de acelea ale Serbiei si Muntenegrului, precum si autonomia Bulgariei. Dobrogea era cedat Rusiei, care-si rezerva dreptul s-o schimbe cu partea Basarabiei cedat Romaniei prin Tratatul de pace de la Paris, din 1856, dup rzboiul rus si coalitia european din anii 1853-1856. n perioada 1/12 iunie – 1/12 iulie 1878 s-a desfsurat Congresul international de la Berlin. Aici s-a recunoscut independenta de stat a Romaniei si drepturile ei asupra Dobrogei, iar judetele Bolgrad, Cahul si Ismail, din sudul Basarabiei, retrocedate Moldovei prin Tratatul de la Paris din 1856, au fost in – corporate din nou in cadrul Imperiului tarist. Armata Roman a pierdut pe teritoriul Bulgariei 10.000 de oameni, care au semnat cu viata si sangele lor actul independentei de stat a Romaniei. n ziua de 8/20 octombrie 1878, armata roman si-a fcut intrarea triumfal in Bucuresti, pe Podul Mogosoaiei, care, de la acel moment, poart numele de Calea Victoriei. Moment de cotitur in istoria poporului roman, proclamarea independentei, consa – cra t pe campurile de btlie si apoi recunoscut pe plan international, a deschis perspective favorabile dezvoltrii in ritm sustinut a societtii romanesti. Cucerirea independentei a pregtit conditiile pentru intregirea trii, prin actul istoric al Marii Uniri din anul 1918.
– continuare in numrul viitor –
Col. (rtr.) Constantin CHIPER
