Emilian Garofa – sau mos Garoaf, cum i spun oamenii – cnt de cnd se stie la caval, fluier, cimpoi si trisc. Si tot de cnd se stie povesteste snoavele, legendele si povestile pe care le-a auzit de la bunicii si, de la printi si de la steni. Acestea sunt motivele pentru care Directia Judetean pentru Cultur si Patrimoniu National Vaslui a decis s i depun candidatura pentru unul din cele cinci titluri onorifice de tezaur uman viu, acordate anual de Ministerul Culturii.
Emilian Garofa s-a nscut n 1939, n Feresti. Dragostea l-a strmutat n alt sat, la Portari, n comuna Zpodeni, pe cnd avea doar 20 de ani, dar si aici s-a fcut repede cunoscut datorit talentului su. Asa se face c nu numai constenii, dar si familiile din alte comune l-au chemat la toate momentele importante din viata lor: botezuri, nunti, cumtrii, baluri si chiar nmormntri. Si-a transmis arta si copiilor si nepo- tilor, dar si pe vecini i-a nvtat s sufle n instrumente. La cei 76 de ani ai si, btrnul nc particip la evenimentele din comunitate si la concursurile si festivalurile de folclor, de unde nu pleac niciodat fr un premiu. Acestea sunt motivele pentru care echipa Directiei Judetene pentru Cultur si Patrimoniu National Vaslui a decis s-i depun candidatura pentru unul din cele cinci titluri de Tezaur uman viu, acordate anual de Ministerul Culturii. Desi doar onorific, acest titlu este o confirmare a performantei n pstrarea, promovarea si transmiterea mai departe a traditiilor populare. Emilian Garofa este reprezentativ pentru zona folcloric a Vasluiului si se bucur de o cuvenit pretuire n cadrul comunitt ii stesti a Zpodenilor. De zeci de ani a fost prezent la toate manifestrile culturale locale si judetene, dar, mai ales, a participat n permanent la srbtorile traditionale, la viata folcloric autentic a satului, inclusiv la celebrarea ritualic a Crciunului si Anului Nou. Aptitudinile sale artistice au fost cultivate ntr-un mediu caracterizat printr-o remarcabil prezent a valorilor etnografice si de art popular, elemente ale creatiei populare din Zpodeni fiind ntlnite si la Muzeul Satului din Bucuresti. Bun povestitor, nzestrat cu o memorie de invidiat, Emilian Garofa a conservat credinte, mituri, naratiuni, superstit ii, amintirea unor ntmplri deosebite petrecute n sat, fiind un cronicar oral al localittii. Ca interpret artistic, a dovedit calitti att ca instrumentist, ct si ca solist vocal. Preocuprile sale de aceast natur au avut mai nti n vedere instrumentele populare de suflat. El poate s cnte la fluier, trisc, cimpoi, dar instrumentul la care exceleaz este cavalul. Dac la cele dinti dovedeste virtuozitatea si siguranta executiei n acompanierea dansurilor populare, prin gravitatea si profunzimea sunetului cavalului d glas doinelor si baladelor. n repertoriul su instrumental vom remarca deci horele cntate moldovenesti, cu o oarecare lentoare, larg – cum se spune local, si melodiile mai rapide, de la srb, trneasc, ruseasc, frunza nucului, pdure- tul etc. Instrumentul preferat, cavalul, este asociat de obicei cu piesele interpretate vocal, pe care le precede melodic sau le puncteaz pe parcurs. Repertoriul bogat si autentic, particularittile locale ale acestuia si punerea sa n valoare prin calitti artistice de exceptie, i pot conferi lui Emilian Garofa meritoria titulatur de tezaur uman viu, a spus etnograful Dan Ravaru.
