Anul acesta, se implinesc 99 de ani de la unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu patria mam, Romania. Prin unirea acestor provincii s-a incheiat procesul de eliberare a romanilor care s-au aflat sub stpaniri strine. Armata roman a sprijinit ferm actiunile politico-diplomatice si militare ale guvernului Romaniei, din perioada anilor 1914-1916, pentru desvarsirea procesului de furire a statului national unitar roman. n acesti ani s-a intensificat procesul de instruire a tinerilor recruti si a rezervistilor, prin desfsurarea unor exercitii, aplicatii si manevre militare pe terenurile de instructie din unitti si in zonele viitoarelor actiuni de lupt probabile. n perioada celor doi ani de neutralitate, 1914-1916, guvernul Romaniei si-a intensificat activitatea politic, diplomatic si cultural, studiind posibilittile pentru intrarea trii in rzboi, alturi de alianta care-i garanta eliberarea romanilor aflati sub stpaniri strine: Tripla Aliant, format din Germania si Austro- Ungaria, si Tripla ntelegere (Antanta), format din Anglia, Franta si Rusia. La data de 4/17 august 1916, guvernul Romaniei a semnat Tratatul de aliant si Conventia militar cu Antanta, prin reprezentantul su, Rusia, incununand efortul struitor de aprare a independentei de stat si de pregtire a cadrului luptei armate de eliberare national si intregire statal. n baza intelegerii militare, Franta si Anglia s-au angajat fat de Romania s furnizeze armatei romane mitraliere, tunuri, avioane si alte mijloace de lupt, precum si s deschid un nou front de lupt la Salonic. Rusia s-a angajat s trimit pe teritoriul trii noastre Armatele a 4-a si a 6-a Ruse si un corp de armat in Dobrogea (200.000) de ostasi, precum si inlesnirea transportului armamentului din Franta si Anglia, prin Extremul Orient, pan in Moldova si Muntenia. Consiliul de Coroan al Romaniei a hotrat declararea strii de rzboi cu Austro-Ungaria, la data de 14/27 august 1916. Ostasii trii, educati in familie, scoal, biseric, armat, precum si cu ajutorul institutiilor de cultur asteptau cu mari emotii momentul intrrii in lupt. Ei au vibrat la unison cu intregul popor. Unul dintre ei, locotenentul Dumitru Zotta, din Regimentul 16 Infanterie Suceava-Flticeni, nota: ‘Doi ani de asteptare ne incercaser greu rbdarea. Ziua mult dorit se intrezrea c vine (…). Spre Ardeal. Vestea c plecm la frontier se rspandi ca fulgerul in tot satul. La ora unu, muntii rsunau de ecoul puternic al semnalului de adunare si inaintare al cornistilor. (…) Toat lumea era in adevrat srbtoare’ (Maior D. Zotta, ‘Clipe din invlmsagul luptelor pentru intregirea neamului’, Chisinu, 1927, pag. 5-6). n noaptea de 14/15 – 27/28 august 1916, Armata Roman a declansat Campania militar de eliberare a Transilvaniei si Bucovinei de sub dominatia austro-ungar. Dup 300 de ani de la actul intregitor al lui Mihai Viteazul, ostasii trii, animati de cel mai fierbinte patriotism, inaintau pe strvechiul pmant strmosesc de la nord si vest de Carpati, vestind c sosise ceasul mult asteptat al implinirii celor mai inalte aspiratii de unitate si eliberare ale natiunii romane. Trei armate romane – 1, 2 si 4 (de Nord) – s-au angajat in operatia strategic eliberatoare, pe intregul front, de-a lungul Carpatilor Orientali si Meridionali. Ofensiva a inceput prin ‘deschiderea’ trectorilor de ctre trupele din acoperire, care au trecut la actiune chiar in seara zilei de 14/27 august, la ora 21:00, cu misiunea de-a ocupa pozitiile inamice situate la circa 15 km dincolo de frontier. n ansamblul ofensivei generale executate pentru eliberarea Transilvaniei, fiecare armat a executat o operatie ofensiv de sine stttoare. Trupele romane erau animate de credinta legitim in justetea cauzei pe care o serveau. naltul Ordin de Zi din 15/28 august 1916 preciza: ‘Fratii nostri v asteapt cu nerbdare si cu inima plin de ndejde. Umbrele marilor voievozi Mihai Viteazul si Stefan cel Mare, ale cror rmsite zac in pmanturile ce veti dezrobi, v indeamn la biruint, ca vrednici urmasi ai ostasilor, care au invins la Vaslui, la Clugreni si la Plevna. Veti lupta alturi de marile natiuni cu care neam unit. O lupt aprig v asteapt. Cu brbtie s-i indurm greuttile si izbanda va fi a noastr. Artati-v demni de gloria strbun. De-a lungul veacurilor un neam intreg v va binecuvanta si v va slvi’ (Monitorul Oficial, nr. 108, din 15/28 august 1916, pag. 5417-5418). Desprinzandu-se din istoria noastr milenar ‘pentru a mai svarsi inc odat gestul strmosesc al jertfei de sine si al iubirii de tar, neam si de pmant’, tranii soldati, care constituiau masa ostirii eliberatoare, ‘mergeau… s-si implineasc a doua menire a lor: dup munca pmantului sfant, aprarea lui impotriva dusmanilor strini’ (Eugen Lovinescu, ‘n marginea epopeii. Note de rzboi’, Bucuresti, 1919, pag. 4). Pan la sfarsitul lunii septembrie 1916 cele trei armate romane, sustinute si de populatia civil, au desfsurat lupte grele in Transilvania, ajungand pe aliniamentul Orsova- Sighisoara, pe cursul superior al Muresului. De la 1 octombrie 1916, efectivele Armatei 1-a Austro-Ungare au inceput o puternic ofensiv spre Carpatii Orientali, punand in pericol Moldova. Marele Cartier General al Armatei Romaniei a dirijat cateva mari unitti spre aliniamentul Carpatilor Orientali si Meridionali, pentru a impiedica ptrunderea inamicului in zona interioar. Dup lupte darze, soldate cu mari pierderi umane si materiale, ostasii din Armata de Nord (nr. 4), comandat de generalul Constantin Prezan, au oprit la granita de nord trupele austro-ungare. Sosite in ajutorul trupelor din Moldova, efectivele Diviziei a 15-a Infanterie Dobrogea, comandate de generalul Eremia Grigorescu, au luptat la Oituz, alturi de ostasii moldoveni, cu un eroism legendar, sub deviza: ‘Pe aici nu se trece’. Armata 1-a Roman, avandu-l la comand, de la data de 11/24 octombrie, pe viteazul general Ion Dragalina (taica Dragalina, cum l-au numit ofiterii in Scoala Militar de Ofiteri Infanterie), a luptat pe Valea Jiului si Valea Oltului, opunandu-se cu inversunare ofensivei dezlntuite de Armata a 9-a German, comandat de generalul Falkenhayn. Rnit grav in lupte, in apropiere de mnstirea Lainici, pe Valea Jiului, generalul Ion Dragalin a murit in Spitalul Militar din Bucuresti. A murit si generalul David Praporgescu, pe Valea Oltului. Moartea acestor generali si a altor ofiteri cu functii importante in structura de comand a armatei, precum si suplimentarea fortelor germane si austroungare in Transilvania au slbit rezistenta trupelor romane, care s-au retras, prin lupte grele, spre Targoviste si, apoi, de la 27 noiembrie / 9 decembrie, spre Buzu si Ramnicu Srat. Atacarea Dobrogei in noaptea de 18/31 august 1916, de ctre trupele bulgare, sprijinite de trupe turcesti si germane, au determinat trupele romanesti, rusesti si sarbe, dislocate in Dobrogea, s desfsoare crancene lupte de aprare. nfrangerile suferite de ctre romani la Turtucaia si Silistra au determinat Marele Cartier General din Armata Romaniei, la propunerea generalului Alexandru Averescu, s opreasc ofensiva Armatei Romane in Transilvania, s disloce Diviziile a 2-a, a 12-a si a 20-a Infanterie de la Armata 1-a si Diviziile a 5-a, si a 15-a Infanterie de la Armata a 2-a, in sudul trii, pentru a impiedica inamicul s ptrund din Bulgaria peste granit. Desfsurarea manevrei militare de la Flmanda, in perioada 18-22 septembrie, a fost intrerupt ca urmare a timpului nefavorabil, a unor greseli comise in asigurarea unittilor cu mijloace de lupt si a inceperii puternicei ofensive militare germane si austro-ungare in Transilvania. O parte a efectivelor Armatei 1-a, Armatei a 2-a si Armatei a 3-a, care a actionat in Dobrogea, a fost folosit in btlia de aprare a capitalei Bucuresti (cunoscut si sub denumirea de Btlia de pe raurile Arges – Neajlov, 16-20 noiembrie 1916), ins trupele romane au fost infrante. De cealalt parte, trupele germane, bulgare si turce, conduse de vestitul feldmaresal Mackensen, au ocupat Bucurestiul si apoi Ploiestiul, in ziua de 23 noiembrie/6 decembrie 1916.
– continuare n numrul viitor –
* Col. (rtr.) Constantin Chiper
