Într-un Bârlad cosmopolit, la 6 august 1941, se năștea Cezar Ivănescu. Provenea dintr-o familie de oameni cu carte, oameni învățați. Unchiul său, Gheorghe Ivănescu, a fost un mare lingvist, iar în familie se mai regăseau arhivarul Dumitru Ivănescu și reputatul germanist Aurel Ivănescu. Așadar, bazele pe care s-a construit formarea lui Cezar Ivănescu au fost extrem de solide.
În evoluția sa, Cezar Ivănescu a parcurs mai multe etape care, într-un fel sau altul, au contribuit la multiplele valențe pe care le-a manifestat mai târziu. A practicat sport, a cântat, a citit enorm, a participat la cenacluri literare și la dezbateri pe teme de literatură. A fost un participant activ la viața cetății Bârladului și, astfel, a ajuns să cunoască aproape toate mediile, atât de diverse și de colorate, ale orașului din perioada copilăriei sale.
După studiile universitare, ajunge într-un Iași multicultural, un oraș cu mult mai multe oportunități și cu orizonturi mult mai largi. Chiar și în acest mediu efervescent, reușește să se impună ca un autentic promotor cultural, purtând cu sine spiritul Bârladului.
Cezar Ivănescu era un om exploziv, un om aparte, care reușea să polarizeze în jurul său valori culturale. În același timp, era un polemist de marcă, tunător în opiniile pe care le exprima și, nu în ultimul rând, un om de o extraordinară bunătate și tandrețe. Era, în multe privințe, opusul imaginii pe care o lăsa atunci când devenea un adevărat vulcan al ideilor.
Cezar Ivănescu a reprezentat și va reprezenta, pentru mult timp de acum înainte, un simbol al culturii naționale, ieșene, al culturii vasluiene și al culturii bârlădene. Este o personalitate care a reușit să se impună și care ocupă un loc aparte în calendarul cultural al țării.
Poezia sa are, adesea, profunde valențe creștine. Deși abordează o mare diversitate de teme, regăsim în opera lui și o dimensiune spirituală deosebită. Spunea, la un moment dat: „De ziua mea e post în calendar”. Cât de frumos poate să sune această mărturisire! Un post care anunță o perioadă a schimbării. Schimbarea la Față este, ea însăși, o paradigmă. Coincidența dintre ziua nașterii lui Cezar Ivănescu și marea sărbătoare creștină a Schimbării la Față poate fi privită simbolic drept un nou început. Pentru toate aceste începuturi, cred că se cuvine să-i fim recunoscători.
Un bun prieten al său a considerat că nu există un nume mai potrivit pentru revista literară care apărea la Bârlad decât „Baadul Literar”, inspirat din celebra poezie „Baadul” a lui Cezar Ivănescu. Revista și-a propus să promoveze spiritualitatea din Moldova și nu numai, continuând, într-un fel, mesajul poetului.
Cezar Ivănescu reprezintă, din punctul meu de vedere, un om care a încercat, atât prin activitatea sa la Editura Junimea, cât și prin întreaga sa operă, să genereze o stare de spirit, o stare de emulație culturală. De aceea, ziua de 6 august, ziua Schimbării la Față, trebuie să fie o zi aparte pentru noi.
Anul acesta se împlinesc 85 de ani de la nașterea lui Cezar Ivănescu. Încet, încet, marile valori pleacă dintre noi. A plecat, cu ceva timp în urmă, Cezar Ivănescu. Ne-a părăsit, lăsând un gol imens, Petruș Andrei. A plecat la ceruri Gruia Novac și, de foarte puțin timp, ne-a părăsit și profesorul Gheorghe Alupoaie.
Pentru toată strădania acestor oameni, pentru întregul lor efort de a așeza zona noastră pe harta culturală a României, nu am decât cuvinte de recunoștință.
Pentru toți cei care, în ziua Schimbării la Față, își vor aminti de Cezar Ivănescu și îi vor aprinde o lumânare, întreaga mea stimă și prețuire. Iar celor care încă nu l-au citit sau nu au reușit să-l înțeleagă pe deplin le doresc să găsească răgazul necesar pentru a-l citi ori reciti și pentru a-l redescoperi pe omul care, deși părea adesea foarte dur, ascundea o sensibilitate și o gingășie cu totul aparte.
Voicu-Gelu BICHINET
