Portret de colaborator al Securității vasluian: „Informatorul este sincer și loial, atașat de organele noastre”

„Informatorul a fost punctual la întâlniri, nu a ridicat niciun fel de probleme. Întâlnirile cu acesta au avut loc la postul de miliție și la domiciliul acestuia, unde există condiții depline de păstrare a conspirativității (…). Rămâne util muncii de Securitate”, se scrie într-o notă a Securității din 23 februarie 1989 despre un vasluian din Ghermănești recent declarat „colaborator al Securității.

La începutul acestui an, un vasluian din Ghermănești a fost trecut în rândul „colaboratorilor Securității”, statut pe care l-am căpătat zeci de mii de români, de la foști șefi de stat, precum Traian Băsescu, la simpli cetățeni, precum Gheorghe Vizitiu, care „turna”, cel mai adesea, în urma discuțiilor din bufet.   

Declararea unei persoane drept „colaborator al Securității” presupune, la început, înaintarea de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a dosarelor persoanelor verificate în instanța de judecată, care, ulterior, se pronunță cu privire la calitatea de colaborator. 

Una dintre cele mai recente decizii ale unei instanțe privind declararea unei persoane drept „colaborator al Securității” a fost pronunțată pe 20 ianuarie 2025, la Curtea de Apel București, și se referă la Gheorghe Vizitiu, din Ghermănești, județul Vaslui, fost agent vamal la Biroul Vamal Albița, în prezent pensionar.

El a furnizat informații prin care se denunțau activități ostile regimului totalitar comunist, de cele mai multe ori ca urmare a discuțiilor care aveau loc la bufetul din sat.

După aproape 40 de ani de la întâmplări, ajuns la pensie el spune că „așa-zisa sa calitate de colaborator” al Securității nu ar fi fost posibilă fără presiunea care s-a făcut asupra sa, în mod intenționat, prin anii 1980, fiind învinuit, împreună cu alți tineri pentru lucruri minore, cum ar fi ascultarea unor posturi de radio străine. 

Vasluianul a susținut că a fost obligat și chemat în nenumărate rânduri să fie anchetat, pentru ca mai apoi să nu mai aibă tăria și curajul de a nu accepta colaborarea, dar a completat că nu a furnizat informații ce ar fi periclitat și afectat persoane sau instituții. 

Gheorghe Vizitiu era contabil-șef la o cooperativă de consum dinr-un sat și a fost recrutat pentru încadrarea informativă a unor „locuri și medii” din localitatea în care domicilia. 

În această calitate, a întocmit mai multe note informative prin care informa organele Securității despre ascultarea posturilor de radio Vocea Americii și Europa Liberă, comentarii negative referitoare la nivelul de trai, comparații cu situația din străinătate și dorința persoanelor de emigra.
„Sursa vă informează că în ziua de 30.07.1981 a avut loc o discuție cu numitul LR la bufetul din localitatea Ghermănești, care mi-a spus că are unele dificultăți cu președintele cooperativei de consum datorită faptului că el a încercat să scoată la iveală unele din abuzurile acestuia, motiv pentru care acum este persecutat de către președinte. A făcut reclamații și plângeri pe la mai multe organe, însă el nu este mulțumit cu soluția dată, că a fost în audiență atât la București, cât și la Vaslui și că va continua să meargă în continuare în audiență și la CC, că dacă nu va găsi înțelegere nici acolo își va face singur dreptate, ori va apela la unele foruri internaționale și va scrie și la postul de radio Europa Liberă”, se scria într-o notă dată la Securitate.

Calitatea sa de colaborat al Securității s-a stabilit și ca urmare a consultării cuprinsului unor documentelor identificate și în alte dosare din arhivă, precum nota informativă din data de 10.10.1987, potrivit căreia: „Sursa vă informează că în ziua de 8 octombrie 1987, la bufetul din satul Ghermănești, am discutat cu numitul CV, care spunea că în luna septembrie 1987 a fost RF în vizită la fiul său și arată că în Germania este cu mult mai bine ca la noi, că este aprovizionare a populației foarte bună, ce nu poate fi comparată cu cea din România. De față la aceste discuții mai erau și numiții PP și AS”.

În decizia magistraților de stabilire a calității de „calabotorator al Securității” importantă a fost și concluzia „Notei raport privind analiza activității desfășurate de informator” întocmită pe 23 februarie 1989: „Analizând activitatea desfășurată de informatorul (…) de la ultima analiză până în prezent, putem desprinde următoarele concluzii: A furnizat un număr de 12 note informative care se referă la numiții (…), foști membri legionari, aflați în atenția organelor noastre, și din care s-au putut desprinde concluzii referitoare la activitatea desfășurată de aceștia în prezent. Materialele furnizate s-au verificat și pe alte linii, ceea ce demonstrează că informatorul este sincer și loial, atașat de organele noastre. Informațiile furnizate s-au confirmat în realitate, unele făcând obiectul informării organelor în drept. Informatorul a fost punctual la întâlniri, nu a ridicat niciun fel de probleme. Întâlnirile cu acesta au avut loc la postul de miliție și la domiciliul acestuia, unde există condiții depline de păstrare a conspirativității (…). Rămâne util muncii de Securitate”.