Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câstigam. – Victor Hugo
ACTIVITATEA EXTRADIDACTICÃ (II)
‘Un oras, ca si o tarã, isi asigurã faima prin personalitãtile celebre si nu prin colectivele anonime.’Prof. univ. dr. Ion M. Opreacontinuare din numãrul trecutÎn anul 1946, Traian Nicola era elev la Colegiul National ‘Ghheorghe Rosca- Codreanu’, si totodatã presedintele Societãtii Literar-stiintifice ‘Stroe Belloescu’. Si fiindcã in acel an se sãrbãtorea centenarul liceului, a fost desemnat sã vorbeascã in calitatea aceasta de prese dinte, despre personalitãtile de seamã care au studiat in aceastã institutie scolarã. În acel moment, a inteles cã trebuie sã se documenteze, pentru a se putea achita onorabil de aceastã sarcinã. În acest mod a descoperit drumul unor mari personalitãti. De atunci a inceput sã se documenteze continuu despre alti oameni de seamã care au fost pe aceste meleaguri ori au avut legãturi cu aceastã zonã geograficã. Si-a extins apoi cercetãrile folosind colectii de ziare, reviste, cãrti, alte tipãrituri, sau contactand pur si simplu rudele acelor personalitãti care nu mai erau in viatã. Chiar dacã nu toate per sonalitãtile sunt de primã mãrime, profesorul Traian Nicola a considerat cã meritã sã fie consemnati si cunoscuti toti acei oameni care au lãsat ceva in urma lor. Studiind cu atentie arhivele si presa vremii, in cãutarea tutovenilor in cauzã, a dat peste vasluieni (din fostul judet Vaslui), falcieni (din fostul judet Fãlciu) si peste tecuceni (din fostul judet Tecuci), ceea ce l-a determinat sã realizeze zeci de mii de fise in urma studiilor, fãrã insã a avea gandul sã devinã scriitor. Începand cu anul 1962, a purtat numeroase corespondente cu cei in viatã sau cu descendentii celor decedati. Fisele cuprindeau viata, activitatea si creatiile personalitãtilor din judetele amintite. Ca urmare, au rezultat niste cãrti intere sante, frumoase, bine documentate si apreciate chiar de unii critici literari. Interesant este faptul cã nu a ezitat sã arate si defectele celor prezentati in cãrti. Pãcat cã s-a stins cu regretul cã unii nu au dorit sã figureze in cãrtile sale. Dar, cu toate acestea, pe toti cei care au fost creatori i-a introdus in monumentala sa lucrare, urmãrindu-i cu mare atentie. Mai considera cã ar fi fost foarte folositoare, pentru cititori, corespondenta pe care a avut-o cu o seamã dintre cei inclusi: acade micieni, profesori universitari, scriitori, artisti, generali etc., sau cu cei rãmasi in viatã din familiile lor. Fãrã a avea gandul de a aspira la titlul de membru al Uniunii Scriitorilor si fãrã sã regrete nicio clipã sacrificiul fãcut, a lucrat zi si noapte la aceastã documentare. Tot ceea ce a fãcut a fost deliberat, rational, din convingere si pasiune. Studiul vietilor, activitãtilor si lucrãrilor a sute de oameni l-a fãcut apt sã aprecieze cine a reusit sã facã ceva pentru aceastã zonã a Moldovei de Jos. La baza acestei frumoase pasiuni, de a se documenta despre cine au fost si ce au fãcut inaintasii de pe aceste meleaguri, a stat simpla motivatie de a oferi exemple si modele demne de urmat de cãtre gene ratiile actuale si viitoare. A conside rat drept o datorie moralã sã facã cunos cute aceste valori, spre a scoate in evi dentã munca si seriozitatea depusã de nominalizatii sãi pentru binele zonei si al lor, motiv serios pentru a fi mandri de meleagurile in care au trãit strãmosii nostri si urmeazã sã trãiascã nepotii nostri.
– continuare in numãrul viitor
* Prof. Dumitru V. Apostolache
