l cunosc de peste trei decenii. La nceput, doar asa, din vedere. Ne ntlneam n drumurile noastre cotidiene. Nu ne salutam. nc nu ne stiam. Din discretie, nu m informam s aflu mai mult. Asa mi-e firea. Imaginea sa inconfundabil mi s-a fixat n memorie, fr putinta de a o confunda cu figura altcuiva. De statur medie, cu tinuta dreapt, aproape militroas, si cu privirea ndreptat spre nainte, cuprinznd pe propria retin tot spectacolul strzii. Prea c nu-i scap din priviri nici un amnunt, nici o miscare. Prul su alb i aureola figura de fiint doritoare s relationeze pasnic cu toat lumea. Privirea sa permanent luminoas atrgea atentia trectorului ocazional asupra ochilor lui de culoare deschis, de o mare claritate, de o vioiciune jucus caracteristic mai curnd tinerilor. Trsturile figurii sale, deloc comune altor alctuiri faciale, i ofereau calitti care lsau s se ntrevad aspectul fizic agreabil al unui tnr din alte vremuri. Avea mersul hotrt, fr soviri n umblet. Permanent avea tinuta vestimentar impecabil, de culoare sobr, adecvat omului n vrst, dar fr a fi apstoare n ochii trectorilor. Pantalon la dung, cmas bine clcat, mnecile frumos ajustate pe ncheieturile palmelor, plrie usoar, elegant, din material de calitate, batista de la buzunarul de sus al hainei asezat astfel nct s fie sic. Aspectul su general trda trecutul unui om cu educatie specific familiilor de bun traditie dinainte de rzboi. Acesta este un prim cliseu n viziunea mea privind cunoasterea unui om care se deosebea mult de ceilalti semeni. Iar acest aspect l-am sesizat nc de pe vremea cnd nu ne cunosteam dect din priviri si cnd ncepuserm s ne salutm. A venit apoi o vreme cnd acest om, al crui nume nc nu-l cunosteam, si fcea rondul zilnic pe strada Koglniceanu si schimba cte o vorb amabil cu ocupantii bncilor de la marginea trotuarului, la umbra platanilor. Printre acestia, deseori, m aflam si eu n compania sotiei. Asa se face c, n sfrsit, am nceput s dialogm. Am avut prilejul s descopr si alte nsusiri ale acestui om despre care am aflat c-i domnul Traian Pascu si c duce o viat activ nentrerupt. Fiint jovial, galant cu doamnele n vrst, dar si tinere, le adresa cte o vorb de duh, cte o glumit fin, cte un compliment de calitate, o apreciere sau un sfat. Era comunicativ. nsiruirea vorbelor sale dovedea logic si o bogat experient de comunicare verbal. Ferindu-se s epateze auditoriul n mod gratuit, si alctuia propozitiile cursiv, cu accente ale tonului pentru sublinierea esentei comunicrii. Era de o tinut impecabil. Reusea s strneasc admiratia celor atenti, aflati n preajma sa. Era elegant sub toate aspectele. Cu sigurant, aceast fiint ura tot ceea ce nseamn mizerie sufleteasc, imoralitate, spirit gregar, vulgaritate, nsusiri pe care, din pcate, le ntlnim tot mai des n rndul tinerilor, dar si al celor maturi din zilele noastre. Traian Pascu era o adevrat enciclopedie n ceea ce priveste trecutul istoric al Vasluiului. Stia cu precizie evenimente care au marcat – n bine sau n ru – viata trgului, cunostea viata si activitatea unor oameni care au impulsionat dezvoltarea urban, cea economic, cultura si viata social, oameni care, din pcate, astzi au fost lsati n umbra uitrii si tcerii. Ca si multi alti cetteni, am fost impresionat de memoria sa care a nmagazinat o bun parte a poeziei filozofice a lui Eminescu. Era un mare iubitor al Luceafrului poeziei romnesti. Domnul Traian Pascu mi-a vorbit pentru ntia dat despre generalul Ion Rscanu, despre meritele sale n armat si mai ales despre cele administrative si gospodresti n rol de primar al Vasluiului si – o vreme – al Capitalei. Aflnd la rndul su c m ocup de sculptur, mi-a avansat ideea s m interesez de realizarea unui bust al generalului care s fie expus undeva, ntr-un spatiu verde din Vaslui. El nsusi se angajase s sustin documentatia si finantarea acestui proiect. L-am vizitat la biroul su de presedinte al Casei de Ajutor Reciproc al Pensionarilor. Acolo mi-a pus la dispozitie un dosar cu multe documente privind viata si activitatea generalului. M-a impresionat meticulozitatea cu care a alctuit acest dosar care s conving factorii decizionali s aprobe plantarea n oras a unui asemenea monument. Domnul Traian Pascu a manifestat un respect de nezdruncinat fat de lege. Toat viata s-a achitat impecabil de sarcinile de serviciu. A fost cinstit si drept, actionnd cu respect n rezolvarea problemelor oamenilor, de acolo, de pe pozitia si functia de conducere. Precizia si promptitudinea l-au caracterizat n permanent. n biroul su de la CARP Vaslui se afla afisat pe perete o diplom de la forul superior din Bucuresti – document de atestare a celor peste 60 de ani de activitate nentrerupt a pensionarului Traian Pascu. Am avut onoarea s fiu vizitat de dl. Traian Pascu la atelierul de sculptur, acolo unde modelasem deja bustul generalului Ion Rscanu. Tin s accentuez c domnul Pascu este initiatorul si sustintorul ideii de omagiere a personalittii generalului Ion Rscanu, iar acest merit se cuvine a fi evidentiat nu doar prin cuvinte ocazionale, ci imprimat ntru dinuire pe o plac, mpreun cu monumentul de for public al generalului. Ar fi meritat ca acest fapt s se petreac n anul 2016, atunci cnd Traian Pascu se afla nc printre noi si ar fi putut s se bucure de realizarea practic a ideii si frmntrilor sale. Ar fi fost o exceptie de la regula nescris, dar pguboas a vremurilor actuale, conform creia proiecte si idei de calitate si necostisitoare sunt amnate, uitate sau anulate, iar sperantele multora dintre initiatori sunt spulberate. Din respect pentru Traian Pascu, i-am realizat un portret grafic pe care l-am cuprins n vol. II al crtii Semne grafice de recunostint. M obis- nuisem s-l ntlnesc zilnic pe strada Koglniceanu cnd mergeam la scoala C. Parfene s-o iau pe nepoat acas. Cu spiritul su jucus si cu simtul umorului care-l caracteriza, domnul Pascu m ntreba: Mergeti la Universitate s-o luati pe studenta din anul I la litere?
Regret c s-au consumat acele vremuri. Regret disparitia dintre noi a domnului Traian Pascu.
Dumnezeu s-i aib sufletul n paz si protectie!
Prof. Gh. Alupoaei
Nov. 2017
