– continuare din numãrul trecut –
La data de 3 martie 1920 Consiliul Suprem al Conferintei de Pace de la Paris a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei cu Romania, iar la 20 octombrie 1920 a fost semnat Tratatul de la Paris dintre Romania, pe de o parte, si Marea Britanie, Franta, Italia si Japonia, de cealaltã parte. Înaltele Pãrti Contractante recunosteau ßsuveranitatea Romaniei asupra teritoriului Basarabiei cuprins intre frontiera actualã a Romaniei, Marea Neagrã, cursul Nistrului de la gura sa panã la punctual unde este tãiat de vechiul hotar dintre Bucovina si Basarabia si acest vechi hotar’. Tratatul a fost ratificat de Marea Britanie, la 14 aprilie 1922, de Romania, la 19 mai 1922, de Franta, la 24 aprilie 1924, si de Italia, la 22 mai 1927. Japonia nu a ratificat tratatul. În perioada 1918-1919 relatiile romanoruse s-au deteriorat si statul sovietic nu a recunoscut unirea si granitele Romaniei. Folosindu-se de Internationala a III-a Comunistã (Comintern), URSS a pregãtit o rãscoalã, in 1924, in sudul Basarabiei, la Tatar- Bunar, care trebuia sã deschidã drumul intrã – rii Armatei Rosii pentru a anexa Basarabia. Tot in anul 1924 s-a desfãsurat, la Viena, in perioada 27 martie – 2 aprilie, Conferinta romano-sovieticã privind unirea Basarabiei cu Romania, care a esuat datoritã faptului cã delegatia Uniunii Sovietice a refuzat recunoasterea unirii Basarabiei cu Romania. Romania si URSS au semnat la Paris, la 27 august 1928, Pactul Briand-Kellog, renuntind formal la rãzboi si angajandu-se sã rezolve orice litigiu pe cale pasnicã. La 9 februarie 1929, Romania, Polonia, Letonia si URSS au semnat, la Moscova, Protocolul in care se prevedea cã Tratatul de la Paris va fi valabil intre pãrtile contractante independent de intrarea lui in vigoare. Desi intre Romania, URSS si alte state s-a incheiat o Conventie, la Londra, in zilele de 3-4 iulie 1933, relatiile romano-sovietice din perioada interbelicã au fost marcate de cererea insistentã a guvernului sovietic de a i se recunoaste dreptul de stãpanire asupra Basarabiei. În cadrul diplomatiei europene, in anii 1934-1935 un loc important l-a ocupat crearea unui sistem de securitate colectivã, principalul promotor fiind Nicolae Titulescu, ministrul roman al afacerilor externe. La 15 iulie 1935 Nicolae Titulescu a fost imputernicit de guvernul Romaniei sã negocieze un tratat de asistentã mutualã cu Uniunea Sovieticã. La 21 iulie 1936, Nicolae Titulescu si Maxim Litvinov, reprezentantul URSS, au incheiat un protocol de asistentã mutualã. Schimbarea din guvern a lui Nicolae Titulescu, la 29 august 1936, a determinat guvernul URSS sã considere cã aceasta reprezintã o schimbare a politicii externe. Tendintele revizioniste ale URSS si Germaniei au condus la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, la data de 23 august 1939, si a Protocolului aditional secret, al cãrui punct 3 a afectat integritatea teritorialã a Romaniei. O consecintã directã a acestei intelegeri a fost rãstignirea poporului roman, cãruia URSS i-a rãpit Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Hertei, prin Notele ultimative din 26 si 27/28 iunie 1940. Acestei agresiuni iau urmat Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, si Acordul de frontierã cu Bulgaria, de la Craiova, din 7 septembrie 1940. Actiunile tragice din vara anului 1940 au costat poporul roman pierderea suprafetei de 99.738 km2 si 6.821.000 de locuitori, pierderi datorate, insã, si noncombatului armatei dar si deciziilor factorilor politici, in frunte cu regele Carol al II-lea, a cãrui optiune a fost: ßpãstrãm statul si cedãm teritorii’. Dupã aceste tragice evenimente, autoritãtile sovietice si horthyste s-au dedat la acte de terorism inimaginabile impotriva populatiei romanesti majoritare. Distrugere si moarte, acestea au fost ßbinefacerile’ aduse de Stalin si Horthy in teritoriile rãpite Romaniei. Ocupantii n-au putut anula, insã, credinta romanilor de reunire cu tara, in triumful dreptãtii istoriei. Evenimentele din vara anului 1940 au dus la schimbarea politicii externe a Romaniei si la apropierea ei de Germania. Alãturandu-se Germaniei, Romania a participat la rãzboiul contra URSS, conform Planului german ßBarbarosa’, din decembrie 1940. Armata Romanã a luptat alãturi de Armata Germanã, atat la eliberarea Basarabiei (22 iunie – 26 iulie 1941), cat si la celelalte operatiuni militare din est. Populatia romaneascã i-a primit cu mult entuziasm si bunã-vointã pe ostasii eliberatori si a aprobat reinstaurarea administratiei romanesti. Prin lovitura de stat de la 23 august 1944, Romania s-a alãturat puterilor aliate, producand o schimbare radicalã a situatiei strategice in Europa de sud-est. În ziua de 24 august 1944 trupele sovietice au ocupat Chisinãul, iar cateva zile mai tarziu au pus stãpanire din nou pe teritoriile romanesti oferite de Hitler prin Pactul Molotov- Ribbentrop. Conferinta de pace de la Paris, din anii 1946-1947, a hotãrat ca frontiera romano-sovieticã sã fie cea instituitã odatã cu ultimatumul din 27/28 iunie 1940. Delegatia oficialã romanã la Conferinta de pace de la Paris, din anul 1947, condusã de Gheorghe Tãtãrãscu, n-a ridicat problema teritoriilor dintre Nistru si Prut (Basarabia) si a Bucovinei de Nord, motivand cã aceste teritorii au fost reglate prin Conventia de Armistitiu din 12 septembrie 1944, ea atacand doar cererile de despãgubire formulate de puterile occidentale. În anul 1948 o delegatie romanã, condusã de Ana Pauker, a semnat, la Moscova, un protocol care a completat Tratatul de pace semnat la Paris in 1947, prin care se preciza cã Insula Serpilor intrã in componenta URSS. Mai mult, printr-un proces-verbal, incheiat la 23 mai 1948, se afirma cã Insula Serpilor a fost inapoiatã URSS, pentru cã in trecut ar fi ßapartinut’ Rusiei. Romanii din Moldova dintre Nistru si Prut au prins vremuri grele dupã reocuparea de cãtre URSS, in anul 1944: introducerea obligativitãtii folosirii limbii ruse, inlocuirea alfabetului latin cu cel slav, masive deportãri in Asia, falsificarea istoriei, interzicerea relatiilor cu Romania, efectuarea stagiului militar de cãtre tineri moldoveni si repartizarea lor in productie cat mai departe de casã pentru a uita obiceiurile si traditiile romanesti si a se incadra in marea familie a popoarelor sovietice. Cu toate acestea, populatia romaneascã a supravietuit prin conservarea, mai ales in mediul rural, a datinilor, credintei si obiceiurilor strãmosesti. Cãderea imperiului sovietic, in 1991, i-a determinat pe romanii dintre Prut si Nistru sã proclame independenta deplinã a Republicii Moldova, la data de 27 august 1991. Dupã mai multi ani de dominatie a comunistilor, la conducerea Republicii Moldova a reusit sã acceadã alianta unor forte progresiste, in frunte cu liberalii si democratii, aliantã care s-a inscris pe linia aplicãrii unor legi care au asigurat dezvoltarea democraticã a tãrii si deschiderea spre Uniunea Europeanã. În anul 2016 fortele progresiste romanesti din Republica Moldova au suferit o grea infrangere, la carma tãrii revenind, dupã multi ani, adeptii lui Voronin, in frunte cu Igor Dodon, care face eforturi intense sã abatã Republica Moldova de la alianta cu Uniunea Europeanã, orientand-o spre Rusia. Fostul ministru al Apãrãrii Nationale din Republica Moldova, Anatol Salaru, demis in anul 2016 de presedintele prorus Igor Dodon, a inceput dezvoltarea unui nou pol unionist. El a anuntat cã preia stindardul printr-o nouã formatiune politicã. Anatol Salaru sustine cã ßacest nou partid va fi expresia politicã a tuturor celor care-si doresc un nou stat integru, european, capabil sã-si apere cetãtenii si mai ales capabil sã le construiascã cetãtenilor un viitor’.
* Col. (rtr.) Constantin Chiper
Bibliografie:
1. Stefan Pascu s.a., Istoria militarã a poporului roman, vol. 5, Editura Militarã, Bucuresti, 1988, pag. 736-738
2.Nicolae Iorga, Basarabia noastrã, Ploiesti, Editura Libertas, 2012
3.Dumitru Munteanu Ramnic, Pentru Basarabia, Ploiesti, Editura Libertas, 2012
4.Anton Moraru, Basarabia sub jugul colonial al Rusiei tariste (1812-1917), Chisinãu, Editura
Labirint, 2012
5.Valeriu Matei, Pactul Ribbentrop-Molotov si agresiunea sovieticã impotriva Romaniei,
Culegere de documente 1939-1991, Editura Libertas, Ploiesti, 2012
