luni, mai 11, 2026

DESPRE NCEPUTURILE GIMNAZIULUI REAL KOGLNICEANU DIN VASLUI (III)

0

– continuare din numrul trecut – Antonio P. Zamparatti mai construise spitalul rural din Negresti si Scoala nr. 2 din Vaslui. Garantia lucrrilor in valoare de 17500 de lei era asigurat de bancherii Leon Leff si Moise Sigler, domiciliati in Vaslui. Directiunea lucrrei o ave(a) Dl Inginer N. Cerkez, arhitectul Ministerului, care va avea un conductor in permanent la fata locului, recunoscut de noi, spre observarea zilnic a constructiunei (conform adresei Ministerului Cultelor din 17 noiembrie 1890, inaintat prefectului judetului Vaslui, inginerului N. Cerkez, seful Serviciului de arhitectur al Ministerului Cultelor, si antreprenorului Antonio P. Zamparatti). N. Cerkez, in urma propunerii sale, va fi autorizat de Minister s angajeze incepand cu 15 decembrie 1890, dou persoane apte pentru conducerea lucrrilor de constructie ale localului gimnaziului din Vaslui si a cldirei Institutului de Anatomie din Iasi. Supravegherea lucrrilor a revenit din noiembrie 1890 lui I. Rechenberg, conductor desenator, cu o diurn lunar de 400 de lei, propus spre inlocuire la 2 mai 1891, cu W. Peceny, arhitectul orasului Vaslui, cu o diurn lunar de 250 de lei. La 29 noiembrie 1890, D. C. Vidrascu, prefectul judetului Vaslui (!), informeaz Ministerul despre petitia antreprenorului Antonio P. Zamparatti in vederea trimiterii planurilor si devizului, necesare inceperii lucrrilor de constructie, cerere reinnoit la 12 ianuarie 1891 de acelasi prefect, sau la 23 ianuarie 1891 de prefectul Al. Georgescu, care semna in aceast calitate si la 11 octombrie 1890. Pan la inceputul lunii aprilie 1891, arhitectul Ministerului nu sosise la Vaslui pentru a fixa pe teren punctele de fondatiune, prefectul de Vaslui, George St. Aslan, cerand trimiterea acestuia la 16 aprilie 1891. ntre 3 si 5 aprilie 1891, sosesc la Vaslui arhitectul inspector I. Galiger si arhitectul Leonida Negrescu, seful Serviciului din Minister, pentru a fixa pe teren cldirea Gimnaziului din acest oras, precum si a da instructiuni necesare. La 6 mai 1891 Nicu G. Ciurea, primarul orasului Vaslui, Leonida Negrescu, arhitectul sef al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, I. Galiger, arhitectul inspector al Ministerului, Antonio P. Zamparatti, antreprenorul lucrrilor, si W. Peceny, conductorul constructiei, s-au intrunit la locul destinat pentru constructia gimnasiului din urbea Vaslui, dup ce mai intai am verificat conturul terenului si s-a fixat noua aliniere a stradei, s-a hotrat ca fatada principal s fie paralel cu strada Nou si axa cldirei perpendicular pe strada si la o deprtare de 40,50 m de la extremitate(a) de Nord si cu 51,50 m de la cea de Sud. Partea din mijloc a cldirei va fi cu opt metri retras de la alinierea stradei. Punctele care determin conturul locului si axa cldirei s-au fixat prin baterea de trusi in prezenta noastr. Amanarea ceremoniei punerii pietrii fundamentale este anuntat prefectului George St. Aslan la 23 mai 1891 de ctre Minister (semntura lui G. M. Theodorescu). Ceremonia, fixat la data de 26 mai 1891, lipsit de prezenta Ministrului de resort, impovrat de numeroase lucrri, urmand s fie prezidat de Silvestru Blnescu, Episcopul Husului, care isi asumase si oficierea Serviciul Divin de sfintire a cldirii. Ministrul cere s fie reprezentat de prefectul si primarul Vasluiului, directorul Gimnaziului, deputatii si senatorii prezenti si notabilittile vasluiene. Ministrul inainteaz tubul continand monetele terei si pergamentele punerii pietrei fundamentale a localului gimnaziului, pe care am dispus a se numi Koglniceanu in amintirea uneia din familiile cele mai vechi, care a luptat pentru propsirea neamului romanesc, si dintre care pergamente, semnate de toti asistentii, unul cu monetele se va pune in piatr, altul se va incredinta Primriei comunei, si al treilea se va inapoia Ministerului spre pstrare in arhivele statului, impreun cu documentele de proprietate. Ceremonia punerii pietrii fundamentale s-a fcut la ora 1300, iar serviciul religios a fost celebrat de protoiereul judetului. Au participat autorittile civile, militare, scolile din Vaslui, locuitorii urbei, iar in ochii tuturor se vedea strlucind o adanc bucurie ce-i insufla aceast realizare a visului. Sunt tinute discursuri de ctre directorul Gimnaziului si primar, dup care este asezat actul comemorativ la locul indicat si pregtit (conform telegramei prefectului George St. Aslan). Redm in continuare continutul actului comemorativ din 26 mai 1891: Noi Carol I Din gratia lui Dumnezeu si Vointa national REGE AL ROMNIEI n al 16-lea an al Domniei No(a)stre (1866-1891) in al 10-lea al Regalittii (1881-1891), pus-am astzi 26 Maiu 1891 impreun cu Augusta no(a)str Sotie REGINA ELISAVETA in orasul Vasluiu, capitala judetului Vasluiu piatra fundamental a Gimnasiului Koglniceanu Mostenitor presumptiv al Coro(a)nei fiind A. S. R. PRINCIPELE FERDINAND AL ROMNIEI MITROPOLIT AL Moldovei si Sucevei Iosif Naniescu MINISTRU PRESEDINTE General I. E. Florescu MINISTRU CULTELOR SI INSTRUCTIUNII PUBLICE G. M. Theodorescu SECRETARUL GENERAL AL DEPARTAMENTULUI G. I. Ionnescu-Gion PRIMARUL ORASULUI Vasluiu Nicu G. Ciurea ARHITECT alu cldirii Leonida Negrescu DIRECTOR alu Gimnasiului Stefan Severin Prefect Jud. Vaslui George St. Aslan ntocmindu-s-au trei asemenea acte din cari unul sa asezet la temelia cldirei, al 2-lea s-a depus spre pstrare in archivele Statului, si al 3-lea in archiva Ministeriului Cultelor si Instructiunii publice . Semnturile de pe Actul comemorativ din 26 mai 1893 Lucrrile de executie ale Gimnaziului din Vaslui se realizau paralel cu a celui din Dorohoi. Arhitectul I. Galiger constat proasta calitate a lucrrilor de constructie, pe care o face cunoscut Ministerului la 19 iunie 1891, cand zidria nu era decat foarte putin inaintat. Antreprenorul Antonio P. Zamparatti nu s-ar fi conformat dispozitiilor din conditiunile generale si caietul de sarcini, atat in executiune, cat si in intrebuintarea materialelor aprovizionate. Acelasi arhitect constat intre 3 si 5 august 1891 nefurnizarea materialului indestultor pentru schelria constructiei si neexecutarea zidriei in sensul inltimii in mod egal pe toat intinderea, dar si folosirea grinzilor de brad respinse de el. La 15 august 1891 cldirea Gimnaziului era ridicat din rosu, aproape pan la acoperis cu mult slinte si struinte din partea antreprenorului, sub privegherea si controlul arhitectului Comunei Urbane Vaslui, D. Peceni, insercinat cu aceast misiune de ctr Ministeriu. / Nici un material nu se intrebuinteaze de antreprenor fr a fi controlat de arhitectul priveghetor, nici o lucrare nu s-a efectuat sau efectueaz fr prealabila invoire si directiune a zisului arhitect, contrar afirmatiilor arhitectului I. Galiger, care in raportul adresat Ministerului sustine c zidria de la Gimnaziu nu prezint nici o soliditate si c lemnria pus pe ziduri nu ar fi in conditiunile devizului respectiv. De altfel, lucrrile constructiei au fost supravegheate indeaproape de ctre D. Donici, prefectul judetului Vaslui, asa cum mrturiseste chiar el in adresa din 15 august 1891, inaintat Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice. Arhitectul Leonida Negrescu isi exprim opiniile diferit de I. Galiger in raportul din 19 august 1891. Lemnria de brad nu corespunde stipulatiunilor art. 50 din caietul de sarcini, numai in ceea ce priveste modul tierii, adic ea este cioplit cu barda in loc dea fi tiat cu ferstrul, ins se constat calitatea excelent a materialului si regularitatea cioplirii. Arhitectul propune admiterea lemnriei, sczand antreprenorului drept pedeaps diferenta de pret in ceea ce priveste lucrul. Refuzand toat lemnria aprovisionat si asezat ar resulta: 1) dramarea zidriei deja inaintat, care este bine executat si aprovizionarea cu alt material lemnos, care ar amana lucrrile cu cel putin o lun de zile, fapt care ar determina intreruperea lucrrilor si neexecutarea acoperisului. La data intocmirii raportului artat, aripa dreapt a cldirii era zidit pan sub acoperis, partea de mijloc pan la nivelul grinzilor etajului I, iar aripa stang pan la nivelul ferestrelor. Fierria necesar constructiei Gimnaziului a fost executat de Constantin Gh. Gheorghiu, meserias din Vaslui, care se plangea Ministerului in noiembrie 1891 de neachitarea pltilor de ctre antreprenorul lucrrilor, ce se ridicau la 1883 de lei si 43 bani. Crmida, fierria, nisipul si cimentul au fost furnizate de Bernard Eidinger, iar materialul lemnos, de Lupu Pascal, ambii din Vaslui, care, la randul lor, se plangeau de neachitarea drepturilor bnesti, antreprenorul fiind impiedicat de garantul bancher Moise Sigler, care abuzand de increderea Dlui Zamparatti, primeste ultimul mandat ce s-a emis de acel Onor. Minister si astfel profit de ocazie(a se vedea plangerea celor doi din 24 noiembrie 1891). Conflictul dintre Antonio P. Zamparatti si Moise Sigler era aplanat pan la 18 februarie 1892. Lucrrile de lemnrie au fost executate de lemnarii Ion Vulpe si Johan Herpst, domiciliati in Vaslui, iar cele de tinichigerie, de maistrul barldean Leon Kinsbrumer. Arhitectul I. Galiger verific intre 28 si 29 februarie 1892 situatia a treia a lucrrilor executate si a materialelor aprovizionate. Antonio P. Zamparatti cerea la 1 martie 1892 mijlocirea prefectului D. Donici pe lang Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice pentru mandatarea sumei intregi ce am a mai lua de la Minister pentru aceast cldire pan la terminare tot pe numele Dlui M. Sigler, conform declaratiunei autentificat de Trib(unalul) Vaslui. Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice il invita pe Antonio P. Zamparatti (asociat cu A. Buzzi) la 29 iulie 1892 la sediul institutiei pentru discutarea construirii si completrii lucrrilor Gimnaziului cu o hal de gimnastic si imprejmuirea trotuarelor, conform planurilor intocmite de Serviciul de Arhitectur. Ministerul se confrunt cu refuzul antreprenorului vasluian a preturilor propuse, urmand executarea lucrrilor in regie. Prin adresa din 20 august 1892, prefectul D. Donici amintea finalizarea lucrrilor pe 1 septembrie viitor, cand incep si cursurile, urmeaz a se strmuta scoala in el, si in consideratiune c pan acum nu se vede nici un inceput pentru dotarea acestui local cu mobilierul si materialul necesar, solicit interventia Ministerului in acest sens. Interventia prefectului este dublat de cea a directorului Constantin Calmuschi in aceeasi zi de 20 august 1892. Cldirea in care functionase Gimnaziul pan in 1892 era supus unor reparatii radicale, nefinite inc, si apoi e absolut imposibil a stabili in el clasa a III ce se deschide de la inceputul acestui an scolar (1 septembrie 1892), amintind si finalizarea lucrrilor de constructie a noului local. Mobilier nu exist aproape de loc, cel vechi deteriorat, e revendicat de Primrie ca s-l repare si s-l ofere scolelor primare, iar pentru clasa a III nu exist ins absolut nimica. Primria nu are alocat in budgetul su niciun ban pentru aceasta, incat cursurile nu s-ar putea incepe la timp. Strict necesare erau obiecte ce nu se puteau procura din Vaslui: storuri, draperii, presuri, stergtoare de picioare, la care se adaug sobele si combustibilul.

Costin Clit