„Floriile”, denumite de asemenea Duminica Floriilor, Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor si a Patimilor Domnului, este una dintre cele mai frumoase si asteptate srbtori crestine de peste an, fr dat exact, ziua tuturor florilor. nflorirea lor e lucrarea tainicei iubiri dintre ap, consacrat simbol feminin, si foc, principiu masculin, reprezentat de razele Soarelui. Srbtoarea, astzi crestin, poart cu sine amintirea vechilor festivitti romane dedicate zeitei Flora, cea care aducea primvara si druia oamenilor mierea mpreun cu toate semintele florilor.
Att n Bizant, ct si la curtile domnesti din Trile Romne, srbtoarea Floriilor se prznuia cu mult solemnitate. Luau parte mpratii cu demnitarii lor, crora li se mprteau fclii aprinse ca la Pasti. Duminica Floriilor, este o srbtoare ce simbolizeaz dorinta tuturor de a avea o viat la fel de usoar, frumoas ca si florile, iar crengutele de salcie sfintite la Florii s ne fereasc de necazuri! Cu ziua de Florii ncepe ultima sptmn a Postului Pastilor, n care crestinii se pregtesc s ntmpine marea srbtoare a nvierii lui Iisus. Duminica Patimilor reprezint „florile virtutilor adunate n timpul postului” lumina rugciunii, smerenia postirii, buntatea inimii milostive si darnice, curtenia mintii dobndit prin pocint. Intrarea Domnului Iisus Hristos n Ierusalim este singurul moment din viata Sa pmnteasc n care a acceptat s fie aclamat ca mprat smerit, mplinind o proorocire din Vechiul Testament. Cu ramuri de fenic si mslin n mini l-a ntmpinat poporul pe Iisus strignd: „Osana! Bine este cuvntat Cel ce vine ntru numele Domnului!”. Duminica Floriilor este precedat de smbta lui Lazr, zi n care Biserica pomeneste minunea nvierii din morti a lui Lazr svrsit de ctre Domnul Iisus Hristos. Pe Muntele Mslinilor a rostit Mntuitorul Cuvntarea despre viata vesnic si a petrecut ultimele nopti de dinaintea mortii Sale. Tot aici, la poalele muntelui, n Grdina Ghetsimani, a fost locul de liniste si rugciune pentru Iisus si ucenicii Si dup Cina cea de Tain. Tot de pe Muntele Mslinilor a avut loc nltarea la Cer a Domnului. Srbtoarea este expresia unei lumi mitice de dinaintea istoriei, civilizatiei, legilor si a obiceiurilor. Este purttoare de sperant, ce tinde spre eternitate. Srbtoarea este uniunea periodic dintre om si fortele divine, exprim proportia sacr a existentei si asigur o vesnic ntoarcere, ntr-un trecut mitic. La nceputul ciclului, n ajunul sau smbta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, structurat dup modelul colindelor, dedicat unei zeitti a vegetatiei numit Lazr sau Lzrica. Obiceiul a fost atestat numai n sudul trii: Muntenia si Dobrogea. Totusi, acesta este circumscris ntr-un areal sud-est european mai larg, ceea ce i-a determinat pe folcloristi s-l ataseze unui strvechi strat cultural traco-elen. Obiceiul se desfsura de o ceat de fete pn la 15 ani, structurat dup modelul colindatului, cu ocazia sosirii primverii. Una dintre fete, participante la ceremonial, numit Lzrita, se mbrca mireas. Aceasta, mpreun cu celelalte fete, colind n fata ferestrelor caselor, unde au fost primite. Lzrita se plimba cu pasi domoli, nainte si napoi, n cercul format de colindtoarele care povestesc, pe o melodie simpl, drama lui Lazr sau Lzrica: plecarea lui Lazr de acas cu oile, urcarea n copac pentru a da animalelor frunz, moartea neasteptat prin cderea din copac, cutarea si gsirea trupului nensufletit de ctre surioarele lui, aducerea acas, scldatul ritual n lapte dulce, mbrcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci. Drept multumire pentru aceast prezentare, fetele sunt rspltite cu daruri: ou crude nevopsite, fin, fructe uscate, bomboane si bani mrunti. Asa a rmas traditia ca femeile s duc plcinte la biseric, n fiecare an, n ziua de Florii; un text dobrogean foarte vechi completeaz scenariul ritual al mortii si nmormntrii cu nvierea si prefacerea lui Lazr n flori, moment culminant marcat, printr-o hor de veselie a colindtoarelor. Biserica ortodox celebreaz de „Florii” intrarea Mntuitorului n Ierusalim. n amintirea acestui moment, romnii duc la biseric ramuri de salcie spre a fi sfintite, transferndu-lise astfel proprietti apotropaice si purificare valabile pe durata ntregului an. Substitut fitomorf al zeitei Flora si totodat al ramurilor verzi cu care a fost primit Iisus n Ierusalim, salcia devine unul dintre principalele elemente vegetale nvestite cu sacralitate. Ramurile de la Florii sunt considerate simboluri ale fertilittii si vegetatiei de primvar. Dup sfintirea ramurilor de salcie, oamenii le pun n cas la icoana Maicii Domnului si n „locurile-prag” din gospodrie spre a le folosi n caz de furtun, pentru vindecarea anumitor boli, pentru sporul semnturilor, al vitelor si al stupilor, pentru vrji si descntece. Salcia e bun de leac, e bun de dragoste, de sperietur, de trsnet, de cutremur. Mugurii de salcie, mtisorii, se pun n scald, sub pern, n hran, n pmnt, n foc. Se pun pe morminte pentru tihna mortilor. Din ramurile de salcie se fac coronite si salbe, un ritual precrestin, cercul fiind un binecunoscut simbol solar. n aceast zi, crestinii se ngrijesc de suflet spovedindu-se si mprtsindu-se, n acelasi timp, au grij si de sufletul celor decedati, fcnd pomeni la biseric si ngrijind de morminte. Despre cei care se mprtsesc n Duminica Floriilor se spune c orice dorint pe care si-o pun n momentul cnd se apropie de preot, se va ndeplini; fetele n noaptea de Florii pun busuioc sfintit sub pern, pentru a deveni mai frumoase si mai sntoase; n aceast zi se sdesc pomi pentru c acestia s se prind usor si s rodeasc; dac se atinge cu salcie sfintit un obiect sau un animal pregtit de vnzare, se mbulzesc cumprtorii la fel ca oamenii n ziua de Florii dup rmurele sfintite. Se mai spune c tot ce se gteste din peste n aceasta zi are puteri tmduitoare. De aceea, cine mnnc peste n Duminica Floriilor se va lecui de orice boal; cine se va spla pe cap, va albi ca pomii; sau cine trebuie s se spele s foloseasc apa descntat. O alt denumire dat srbtorii de Florii este „Nunta urzicilor”, pentru c, n aceast zi urzicile nfloresc si nu mai sunt bune de mncat. Totodat, florilor culese n aceast zi trebuie s li se cear iertare. Cine nu serbeaz aceast zi se umple de pistrui. La sate se coc pini din fin de gru mpletite si ornate cu cruci, care se dau de poman la sraci. Femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva mortii, care asteapt la poarta Raiului, s revin pe pmnt, s se mbieze. n ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune oglinda, mpreun cu o cmas curat, sub un pr altoit, pn a doua zi la rsritul soarelui, oglinda fiind apoi folosit la farmecele de dragoste si pentru sntate. nainte de Florii se scotea zestrea din case si se aeriseau hainele. Se consider c asa cum este timpul n ziua de Florii, asa va fi si la Pasti. n unele sate din zona Brladului, se mai pstreaz nc obiceiul de a colinda de Florii. n Smbta Floriilor ansamblul folcloric „Rzesii” din Pogonesti colind cu crengute de salcie sfintite la biseric de preotul satului, apoi merg la fiecare cas, cnt si ureaz de bine si sntate prin intermediul colindelor: „Azi prznuim”, „A venit cel de sus” si „Iisus salcie nalt”, povestesc despre Iisus. Cel primit cu slav si ramuri de mslin si fenic n Ierusalim de aceleasi multimi care peste o sptmn aveau s-l rstigneasc. Ca de fiecare dat cnd vin colindtorii gazdele-i primesc cu drag. i ascult si si mpodobesc mpreun casa cu salcie sfintit, se bucur si sper. Sper si spun cu credint: „V asteptm si la anul!”. Asa cum si amintesc btrnii satului, plata pentru colindtori erau oule albe, nefierte. Tocmai bune pentru pregtitul Sfintelor Pasti. Un sincer „La multi ani!” tuturor celor ce poart nume de flori! o Dan Horgan
Bibliografie:
„Vietile Sfintilor”, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998; Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997; Ion Ghinoiu – „Srbtori si obiceiuri romnesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002; Romulus Vulcnescu – „Mitologie Romn”, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1985; Irina Nicolau – „Ghidul Srbtorilor Romnesti”, Editura Humanitas, 1998; Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului romn”, Editura Polirom, Iasi, 1998; Simion FIorea Marian – „Srbtorile la romni”, Editura „Grai si Suflet – Cultur National”, 2001; Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului romn”, Editura Paideia, 2001; Ion Talos – „Gndirea magico-religioas la romni” – Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001.
Dan Horgan
Felicitari pentru articolele pe care le scrieti d-le Horgan.
Articolul dv. e un adevarat balsam pentru minte, inima si suflet. Scoateti la lumina credinte si traditii care de multe ori ne-au insotit copilaria… Sarbatori fericite si imbelsugate!