Cirese pentru Maresal

�ntotdeauna am fost fascinat de titluri, mai ales c�nd le �nt�lneam pentru unele creatii care, prin autori sau virtual continut, erau nout�ti pentru mine. �ncercam s� aflu totul din titlu, integr�ndu-l �ntr-o imaginar� cheit� de aur, de argint sau de bronz, descuind lac�te aidoma sau surprinz�tor, de altfel. P�n� acum, titlul suprem ca valoare, pentru mine, a fost cel al unei poezii de Dimitrie Stelaru, „Moarte bun�, caporale”, care esentializa �ntregul mesaj artistic. P�str�ndu-mi integral vechea admiratie, m� simt �ns� coplesit de largile, complexele si tulbur�toarele semnificatii, directe sau incifrate, ale unui nou titlu, „Cirese pentru Maresal”, desemn�nd un roman devenit drag mie si semnat de Ion Iachim, cumul�nd si dou� apartenente editoriale: Vicovia si Babel. �n mod paradoxal, este bine c� avem multe si multiple edituri (cu cele r�posate, probabil o mie) dar, totodat�, suntem �ntristati de posibilitatea tot mai diminuat� de a fi, c�t de c�t, la zi cu ceea ce se public�. Tr�im convingerea c�, mereu, noi si noi aparitii ne sunt �nstr�inate datorit� unor impedimente de informare, firesti �n fluxul editorial tot mai intens. Eminescienele „sute de catarge” pot fi sf�r�mate si de hazardantele si imprevizibilele reactii sau ignor�ri ale mijloacelor mass-media. Ion Iachim a dep�sit, �ns�, barierele lipsei de comunicare, impun�ndu-se �n peisajul publicistic de limb� rom�n� cu zeci de titluri, majoritatea suger�nd o fericit� simbioz� �ntre literatura propriuzis� si interesul, uneori dureros pentru istorie: „Decameron Basarabean sau Dumnezeu i-a dat omului pusc�”, „O istorie a expansiunilor rusesti”, „Cu j�raticul pe buze”. Dar, uneori, c�ut�nd s� redea luminozitatea si puritatea copilariei: „Ca floarea de m�r, fericirea”, „Amintirile pitigoiului Zbant”. S� mai ad�ug�m c� Ion Iachim este din Cornova, un sat nu prea mare, dar locul de origine al unor marcante personalit�ti. Cartea este pecetluit� cu �nsemnul „200 de ani de la raptul Basarabiei”. Al�turi de titlu, o alt� cheie pentru deslusirea �ntelesurilor romanului este imaginea de pe copert�, reprodus� dup� o fotografie de familie, �nf�tis�ndu-l pe Maresalul Antonescu �nsotit de militari si �ntretin�ndu-se cu un copil. Intr�m, d�j�, �n atmosfera unui lait- motiv principal al romanului, �nt�lnirile Maresalului cu b�ietelul basarabean Alistar V�rz�rescu, petrecute sub semnul fantasticului, �nving�nd barierele timpului si spatiului. Poate un alter-ego al autorului, copilul aureolat de candoare comunic� impresionant de expresiv cu maturul comandant de osti si de destine nationale, determin�ndu-l, astfel, s� �si dezv�luie cele mai profunde tr�s�turi umane. Materializ�rile spiritului sau ancor�rile �n viitor concretizeaz� zbaterile sufletesti ale celui care, si dincolo de moarte, vrea s� cunoasc� destinul p�rtii de tar� pentru care si-a dat viata, Basarabia. �ntret�ierea dintre real si fantastic atinge apogeul �n final c�nd, antitetic fat� de prezentele �n viitor, p�n� �n 1964, ale umbrei Maresalului, copilul se va �ntoarce el �n trecut, fiind prezent la Valea Piersicilor, la locul nedreptei executii, alin�nd apropierea mortii cu flori de c�mp si cirese timpurii, constientiz�nd tot ceea ce se �nt�mpl�: „… ciresele… erau at�t de reale, �nc�t Maresalul �si aminti de realismul sc�nteietor al tablourilor lui Van Eyik, realism topit �n enigm�… Maresalul se apropie de copil si-l m�ng�ie, cald, pe obraz: – �ntoarce-te �n viitorul t�u. Si… nu m� uita… – N-am s� uit c� m-a dr�g�nit pe obraz Maresalul Rom�niei. Era pe la Chindii. Plutonul de executie �si ispr�vi executia. Un ofiter, comandantul plutonului, a mai tras o dat� �n inima Maresalului c�zut pe spate. Pentru sigurant�.” �n jurul simbolismului acestei relatii peste timp este constituit� �ntreaga constructie a romanului, o sc�nteietoare �mbinare de fictiune, dep�sind imaginatia comun�, realism, documente istorice redate direct sau indirect. Prin participare la evenimente, dar �n primul r�nd prin evocarea atemporala a amintirilor incluse �n amintiri – dup� tehnica amintit� �n mod repetat a Madeleinei lui Proust – este reconstruit� fragmentar, dar conving�tor, �ntreaga viat� a Maresalului: copil�ria �n hain� militar�, afirmarea t�n�rului ofiter de cavalerie, priceperea �n ale r�zboiului dovedit� initial �n 1913, dar �n mod plenar �n timpul primului r�zboi mondial c�nd, �n calitate de sef al celei mai importante sectii din Marele Stat Major (Operatii), a fost creierul b�t�liilor de la M�r�sti, Oituz, M�r�sesti. Este cel dint�i aspect esential privind servirea natiunii, aspect omis cu bun� stiint� de c�tre denigratorii s�i. Urmeaz� o carier� str�lucit�, gradul de general, misiuni �n str�in�tate, dar si conflicte tot mai acute cu regele-spertar Carol al II-lea care, ascuns dup� fustele Lupeasc�i-Wolf, a cedat fricos Basarabia, Bucovina de Nord, Ardealul de Nord, Dobrogea de Sud. �n acel moment de tragedie antic� pentru Rom�nia, Antonescu si-a asumat responsabilitatea pentru destinul t�rii, atunci c�nd toti oamenii politici, cu exceptia tinerilor nationalisti, sau dat �n l�turi cu „elegant�”. O cascad� de omisiuni ale denigratorilor privesc natura imperioas� a aliantei cu Germania, chiar �mpotriva propriei vointe a Maresalului, refuzul de a-i preda pe evreii din Rom�nia lag�relor naziste, facilitarea emigr�rii �n Israel a evreilor amenintati de masacrele unguresti, respectarea legilor r�zboiului �n efectuarea represaliilor si �ndrept�tirea lor, acceptarea tacit� a tratativelor duse de adversarii s�i politici cu Puterile Aliate, propriile sale tratative secrete cu Stalin, intensificarea rezistentei pentru a obtine un armistitiu si o pace mai onorabile. Anchetarea sa de c�tre procurorulcriminal Vasinski este redat� �n pagini putine, dar memorabile. Maresalul este amenintat cu torturi groaznice pentru a recunoaste caracterul rusesc al Basarabiei, ceea ce refuz�, desi i se promite orice, chiar libertatea: „… noi avem at�tea metode de a scoate m�rturiile necesare… Dac� utiliz�m cel putin una din ele, vei recunoaste, cu toat� sinceritatea, c� pe data de 48 februarie, tu si cu mam�-ta l-ati �mpuscat pe Dumnezeu, pe c�nd acesta lua masa la restaurantul acela al vostru, la Capsa. Ion Antonescu se ridic�. Vasinski, asezat pe scaun, m�ng�ia mitraliara Z.B. Se uita la militarul rom�n de jos in sus: Antonescu era mijlociu de statur�, putin g�rbovit. �l privesc asa cum privea Hegel muntii, �i veni �n memorie o fraz� citit� undeva, T�m�ia m�-sii!” Cu destinul s�u se �mpletesc destinele a doi simpli soldati, un ardelean si un basarabean, a doi ofiteri germani, al unui preot devenit ofiter rom�n, etc., toate reunindu-se spre a mai ad�uga pagini de foc si s�nge la epopeea r�zboiului sf�nt pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord.

Dan Ravaru