Deputatul AUR Dan Tanasă a fost audiat la Parchetul General într-un dosar în care este cercetat pentru suspiciuni de incitare la violenţă, ură sau discriminare, după mesajul de pe Facebook în care îi îndemna pe români să refuze comenzile livrate de muncitori străini. Deputata Laura Gherasim, se arată solidară cu colegul său de partid, pe care îl cunoaște personal, și crede că Dan Tănasă nu a chemat pe nimeni la ură.
„Motivația discursurilor sale stă în neliniștea și nemulțumirea a milioane de români rostită cu voce tare, pentru identitatea și siguranța acestei țări. Mărturisesc ce știu, nu ce presupun, pentru că Dan Tănasă nu a chemat pe nimeni la ură. A chemat o țară întreagă să nu adoarmă asupra identității și siguranței ei”, arată deputata Gherasim, care consideră că acuzațiile aduse lui Dan Tanasă nu sunt altceva decât o formă de cenzură: „Dan Tanasă este doar punctul central al unei tentative de „disciplinare” a curentelor politice incomode. (…) Precedentul care se creează acum nu se va opri la Dan Tanasă. El va deveni realitatea cu care va fi măsurată libertatea fiecărui cetățean de a vorbi liber”, consideră parlamentarul vasluian.
Anul trecut, într-o postare pe facebook, deputatul AUR Dan Tanasă îndemna românii să refuze comenzile dacă le sunt livrate de muncitori străini. În urma postării, au fost depuse mai multe plângeri la autorităţi, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) s-a autosesizat pentru a analiza cazul. Ulterior, Parchetul General a deschis un dosar, Dan Tanasă fiind audiat pentru suspiciuni de incitare la violenţă, ură sau discriminare.
Deputata AUR Laura Gherasim consideră însă că, de fapt, colegul ei nu a făcut altceva decât să exprime o îngrijorare: tot mai mult străini iau locurile de muncă ale românilor! Mai mult, în calitate de parlamentar, dar și de simplu cetățean, Dan Tanasă are dreptul să vorbească liber, și să-și exprime public opiniile. Într-o amplă postare pe contul său de socializare deputata AUR Laura Gherasim își exprimă indignarea cu privire la acest fapt, considerând că: „Un discurs politic se judecă în fața alegătorilor, la vedere. Dacă sunt românii de acord sau nu cu discursul lui Dan Tanasă, întrebarea poate fi una legitimă și are o singură adresă de corespondență corectă: buletinul de vot, în niciun caz registratura Parchetului”. Mai mult, acuzațiile aduse lui Dan Tanasă nu sunt altceva decât o formă de cenzură, crede parlamentarul AUR vasluian. „Justiția trebuie să apere ordinea publică, nu să cenzureze dezbaterea democratică”, a declarat deputata Laura Gherasim.
Vă prezentăm mai jos, integral, postarea deputatei AUR Laura Gherasim:
„Pentru discursul unui om politic există un singur tribunal competent: electoratul care se pronunță la fiecare patru ani, iar sentințele lui nu se atacă, tocmai pentru că deputatul Dan Tanasă a primit mandatul de a face vocea oamenilor auzită, prin discurs, prin legi propuse, prin exercitarea completă a controlului parlamentar.
Cine vrea să afle dacă românii sunt de acord cu discursul lui Dan Tanasă are la îndemână o metodă veche, cinstită și perfect legală: să-i întrebe direct, la vot. Cum românii așteaptă 4 ani să decidă cine să îi reprezinte, și clasa politică să aștepte până când românii vor vota iar. Și dacă aceleași discursuri sunt votate din nou, problema nu mai este la cetățeni.
Articolul 72 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului este confirmarea democrației prin respectul pentru pluralismul de opinii.
În anul 1866 Constituția introducea alegeri parlamentare, dar votul era cenzitar, rezervat în principal bărbaților care îndeplineau anumite condiții de avere sau venit. Abia în 1946 are loc primul scrutin în care femeile și bărbații votează în condiții de egalitate, adică sufragiul universal pentru adulți. După 1946, România nu a mai avut alegeri libere și competitive, pentru că alegerile organizate în perioada comunistă au fost periodice, dar nu pluraliste, astfel încât nu pot fi echivalate cu alegerile democratice.
Acum vocea puterii nu confirmă democrația, doar întărește un hibrid, o mutație constituțională( îmi asum public termenul cu toate argumentele juridice necesare) pentru că democrația a devenit limitată de interdicții pe care românii nu le cunosc decât după ce sunt acuzați, află despre ce nu au voie să vorbească, dacă discursul lor este acceptabil sau nu, dacă votul lor este convenabil sau nu, și ce parlamentari sunt acceptați și cine devine persoană non grata.
Un discurs politic se judecă în fața alegătorilor, la vedere. Dacă sunt românii de acord sau nu cu discursul lui Dan Tanasă, întrebarea poate fi una legitimă și are o singură adresă de corespondență corectă: buletinul de vot, în niciun caz registratura Parchetului.
Pe Dan Tanasă nu îl cunosc din presă. Am fost în campanie pentru alegerile europarlamentare, umăr la umăr si muncim de aproape doi ani în Parlament, zi de zi. L-am văzut pe Dan Tanasă când nu era nicio cameră aprinsă și niciun microfon deschis, iar anii aceștia mi-au arătat ce nu se vede de la tribună: tatăl, omul așezat în familia lui, românul pentru care patriotismul se trăiește și se exprimă. De aceea pot depune mărturie, cu toată greutatea acestui cuvânt, că intenția lui nu a fost niciodată ura.
Motivația discursurilor sale stă în neliniștea și nemulțumirea a milioane de români rostită cu voce tare, pentru identitatea și siguranța acestei țări. Mărturisesc ce știu, nu ce presupun, pentru că Dan Tănasă nu a chemat pe nimeni la ură. A chemat o țară întreagă să nu adoarmă asupra identității și siguranței ei.
Dacă a deranjat pentru că a spus, poate mai tare decât place unora, că identitatea și siguranța națională a românilor nu se tranzacționează politic, nici de UDMR, nici de USR și de niciun partid politic, este de analizat doar pe cine a deranjat prin discursul său.
Pentru că cenzura modernă nu vizează pe cei care sunt prea ușor de combătut, îi selectează pe cei cu vocea puternică, care ajung la inima și în mintea oamenilor. Nu îți interzice nimeni să vorbești; ți se arată doar ce pățește cel care a vorbit ce este incomod. Restul îl face liniștea înghețată care se lasă în jur, pentru că fiecare om politic care va privi la parcursul acestui dosar va învăța lecția nescrisă.
Iar lecția sună așa: vorbește liber, dar pregătește-ți un avocat. Ai drepturi ca parlamentar, doar când îți sunt aprobate, chiar dacă sunt garantate de Constituție. Într-o țară în care curajul și patriotismul au nevoie de avocat, tăcerea se transformă în cea mai rațională și „cuminte” politică, care reconfirmă că scopul puterii scuză mijloacele.
Democrația nu moare doar când i se ia cuvântul unui parlamentar sau al unui cetățean. Moare și când cuvântul rămâne liber, dar devine prea scump pentru a fi rostit. Pas cu pas.
Miza acestui dosar depășește cu mult numele din el. Se așază într-un alt precedent, diferit de interzicerea unei candidaturi: opinia politică care deranjează interesele puterii devine materie penală. Iar precedentul nu trebuie aplicat tuturor ca să lucreze asupra tuturor; cenzurii moderne îi ajunge un singur exemplu, ținut ani de zile în anchetă, plimbat prin audieri.
Ceilalți vor înțelege singuri. Nimeni nu le va interzice nimic; își vor interzice ei, fiecare, câte puțin, până când dezbaterea publică va vorbi frumos, îngrijit și despre nimic.
Nu este nevoie să interzici discursul, ajunge să-l scumpești. O anchetă de ani de zile este un preț pe care puțini și-l vor mai permite.
Politologii îi spun efect de îngheț al discursului public; românii îi spun, mai simplu, frica de a vorbi despre problemele care îi apasă.
Iar cuvântul liber devine doar glasul privilegiat alocat doar puterii de la guvernare, încetând să mai fie un drept al românilor consacrat de Constituție.
Un patriot român care își exercită rolul în serviciul public nu trebuie transformat în inculpat doar pentru că vocea sa atinge „nervii” corectitudinii politice impuse de un curent străin valorilor noastre naționale.
Statul modern, în loc să răspundă unui punct de vedere printr-un argument contrar, alege „calea scurtă” a dosarului penal, abandonând principiul constituțional al libertății parlamentare. După cum a observat și Hannah Arendt, forța unui regim totalitar nu stă doar în capacitatea de a pedepsi, ci în cea de a impune un cadru de teamă care determină cetățeanul și alesul să se autocenzureze. Aceasta este, în esență, moartea pluralismului democratic.
Dan Tanasă este doar punctul central al unei tentative de „disciplinare” a curentelor politice incomode. Dincolo de simpatiile personale, acesta este un moment de bilanț pentru clasa politică și pentru fiecare dintre noi. Dacă aleșii nu sunt lăsați să fie vocea celor pe care îi reprezintă, atunci mandatul parlamentar a fost transformat într-o simplă funcție decorativă. La fel ca democrația.
Precedentul care se creează acum nu se va opri la Dan Tanasă. El va deveni realitatea cu care va fi măsurată libertatea fiecărui cetățean de a vorbi liber. Dacă pierdem dreptul la opinia incomodă, pierdem și fundația pe care stă democrația însăși. Justiția trebuie să apere ordinea publică, nu să cenzureze dezbaterea democratică.
Deputat AUR de Vaslui, Laura Gherasim”.
