(o evocare din perspectiv medical)
Stim c prin moartea martirilor Tara cstig pe vertical o transcen dent, o demnitate, o aureol mntuitoare la Judecata Mare a istoriei, dar orizontala ei, orizontala noastr cea de toate zilele rmne pustiit, viata celor rmasi n veci pustiit. – Stefan Fay
– continuare din numrul trecutO dovad a respectului si pretuirii pentru activitatea Misiunii Militare Franceze a fost si faptul c, la intrarea triumfal a Casei Regale si Armatei in Bucuresti, la sfarsitul rzboiului, generalul Berthelot defila in dreapta regelui Ferdinand. Recunoasterea meritelor generalului Berthelot si a sacrificiilor Misiunii Militare Franceze se vor concretiza prin numeroase decoratii acordate, titlului de cettean de onoare al Romaniei, membru de onoare al Academiei Romane, o mosie pe teritoriul comunei Unirea, din judetul Hunedoara (pe care generalul o va dona Academiei Romane), comun care, in 2001, va primi numele de comuna General Berthelot. Din nefericire, pacea de la Buftea va intrerupe activitatea Misiunii Militare Franceze, pe data de 9 martie 1918 nevoit fiind s se retrag. Va ajunge la Paris dup dou luni de peregrinri prin Rusia sovietic. Cu generalul Berthelot, istoria noastr se va reintalni curand, pentru c el, in fruntea armatelor aliate, va face jonctiunea cu trupele romane la inceputul lunii noiembrie 1918 si va elibera teritoriul ocupat de germani si aliatii lor in 1916. Mai mult, va conduce o a doua Misiune Militar Francez in tara noastr, in perioada 1 octombrie 19184 martie 1919. Regina Maria, sub al crei patronaj se afla serviciul sanitar al armatei, va colabora foarte strans cu Misiunea Sanitar, starnind admiratia contemporanilor pentru abnegatia de care ddea dovad, expunandu-se fr fric celor mai mari riscuri. ‘Din zori pan in amurg umblam printre ei, pretutindeni pe unde ar fi fost, prin orice murdrie sau pericol de infectie. Niciodat nu mi-am astupat urechile la un strigt de ajutor’, iar Argetoianu, in memoriile sale, spunea cu admiratie: ‘Se poate afirma c, in rstimpul pribegiei noastre, Regina Maria a intrupat frumos aspiratiile cele mai inalte ale constiintei romanesti’. Va rsplti, la randul ei, curajul si druirea corpului medico-sanitar prin conferirea medaliei ‘Crucea Reginei Maria’.
Drama populatiei n teritoriile aflate sub ocupatie
Dac in Moldova situatia medicosanitar ajunsese s fie sub control, nu acelasi lucru se poate spune despre situatia din teritoriile ocupate de germani, bulgari si otomani. Aici, epidemia de tifos exantematec bantuia cu violent printre bstinasi, pentru c sub aspect medico-sanitar germanii se limitau doar la stricta supraveghere a propriilor trupe. Populatia romaneasc a fost lipsit in totalitate de orice asistent medical. Mai mult, toate spitalele rurale destinate asistentei spitalicesti pentru populatia din mediul rural au fost demontate si sistematic mutate. O mrturie zguduitoare a jertfei populatiei din zonele ocupate de trupele germane si bulgare ne-o las tanrul medic chirurg american John Breckinbridge Bayne, care, de-a lungul a 400 file de jurnal, descrie jaful, furturile, rechizitiile, confiscrile de bunuri, lipsurilor de tot felul, restrictii si obligatii, lipsa asistentei medicale a populatiei si multe alte neajunsuri impuse de un regim de ocupatie a crui du ritate mergea pan la barbarie. Acest jurnal va constitui subiectul crtii lui Ernest Latham, ‘Un Destin ciudat, John Breckinbridge Bayne, un medic american pe frontul romanesc (1916-1919)’ (Ed. Vremea, 2016), in care este descris odiseea romaneasc a doctorului Bayne, un medic care se dedic trup si suflet cauzei snttii populatiei din zonele ocupate. Remarcabil este atitudinea sa dup retragerea trupelor romane, cand, rmas singurul medic in Spitalul Militar Regina Elisabeta, va incropi din cei rmasiangajati ai spitalului si administratiei si un grup de doamne voluntaredou echipe cu care spitalul putea s-si continuie activitatea, uzand de statutul su de cettean american, stat cu care Germania nu era in rzboi. n amintirile sale, un cuvant deosebit de mgulitor are pentru doam nele voluntare si nu numai, care au rmas la datorie: ‘Pe umerii lor avea s cad o mare sarcin, iar povestea druirii lor, a renuntrii de sine, a curajului inscrie o pagin strlucit in istoria Romaniei. La chemarea trii, ele au venit pe front si, pentru mine, colaborarea cu ele a fost un privilegiu profund inspirator’. O mrturie important privind profilul acestui om vine din partea unui ostas pe care l-a ingrijit la Spitalul Militar Regina Elisabeta. ‘Un om inalt si puternic, frumos si elegant, simpatic, plin de viat si buntate. Nu stia alt limb decat limba trii sale. l vedeam stand in sala de operatii uneori pan la miezul noptii, incins si transpirat, muncind din greu fr incetare, fiindc rnitii erau adusi in numr tot mai mare, si pe multi i-a intors din pragul mortii. Cat de multi din ostasii nostri sfartecati in lupt au rmas in viat datorit lui (…). Multi rniti il rugau si chiar insistau s le amputeze mana sau piciorul ca s nu mai sufere, dar el a fcut putine amputri, incercand, pe cat posibil, s vindece, nu s amputeze’. Va reusi s mentin spitalul in functiune pan in 1917, cand SUA declar rzboi Puterilor Centrale si devine automat prizonier de rzboi. Chiar si atunci cand va avea acest statut de prizonier, germanii ii vor permite totusi s lucreze ca medic in mediul rural, unde se va lupta cu epidemiile de tifos exantematic, malarie si holer, de care el in susi se va imbolnvi si va suferi timp de cateva sptmani. Dup o scurt vizit in America, va reveni in Romania cu Misiunea Crucii Rosii Americane, in cadrul creia va construi un Spital Mobil la VoinestiIalomita, ce va deservi 42 de sate, concomitent cu actiuni filantropice de anvergur pentru o populatie suferind, epuizat de rzboi, foamete si molime. Epidemia de tifos continua pe tot teritoriul aflat sub ocupatie. Chiar si in Bucuresti, unde trupele de ocupatie au luat msuri severe de preventie (doar pentru ele, n.n.), scpand astfel de molim, epidemia continua s fac victime in populatia autohton cu aceeasi intensitate. Situatia va continua pan in noiembrie 1918, cand trupele germane au fost alungate de Armata Francez de Orient, venit de la Salonic, comandat de nimeni altul decat generalul Henri Mathias Berthelot, fostul comandant al Misiunii Militare Franceze, moment in care msurile sanitare se vor impune cu rigurozitate pentru svilirea epidemiei. Din aceast atitudine inuman a nemtilor (o adevrat tragedie, la care cotropitorii asistau pasivi si cu satisfactie), savantul Ioan Cantacuzino va trage totusi concluzii stiintifice cand spune: ‘Acest procedeu inuman al germanilor fat de populatia romaneasc comport totusi lectii practice si demonstreaz cat de eficiente sunt metodele de profilaxie rationale, aplicate cu strictete in plin focar epidemic; in timp ce locuitorii din Bucuresti plteau bolii un greu tribut, trupele germane, despduchiate cu grij si tinute departe de orice contact, au rmas aproape neatinse de infectie’. nsusi Nicolae Iorga, referindu-se la barbaria german, intr-un articol intitulat ‘De ce omoar copiii’ (Neamul Romanesc, 22 septembrie, 1916) gseste urmtoarea explicatie: ‘n dorinta lor de a fi stpani, recurg la un rasism slbatic: zi de zi (romanii, n.n.) s are, s semene, s culeag, s care, s sape, s taie, s invart, s asude, s sangereze pentru rasa nobil, pentru supraoameni, pentru zei. Sclavii mai vechi vor fi vtafii celorlalti. Cu totii vor fi pstrati pan ce geniul german va gsi masini capabile de a-i inlocui cu totul. Atunci, vor fi suprimati stiintific’. Iat o mrturie a epocii, care ar putea fi luat si ca o profetie pentru ceea ce avea s urmeze peste cateva decenii in expansionismul german, conform vechiului deziderat cuprins in sintagma ‘Drang nach osten’ ca brand al pangermanismului pe care acest popor il urmreste inc din vremea cavalerilor teutoni.
n loc de concluzii
Importanta serviciilor sanitare in armat este covarsitoare cand este vorba de conflicte armate sau rzboi, pentru c nu numai c gestioneaz direct rezultatul dramatic al conflictului, care inseamn vtmri corporale produse de gloante, obuze, bombe, lupt corp la corp cu consecintele lor rniri grave, mutilri sau moarte (care si ea trebuie gestionat), dar devine vital si pentru populatia civil. Riscul enorm al epidemiilor de orice natur, care pot izbucni oricand, se datoreaz in primul rand faptului c starea de rzboi creeaz conditiile necesare aparitiei si rspandirii lor, ca s nu mai vorbim de faptul c scoate din lupt efective importante. nssi epidemia de tifos exantematic din iarna si primvara anului 1917, care a fcut 300.000 de victime, deopotriv in populatia civil si militar, a fost apreciat de generalul Constantin Kiritescu ca fiind echivalent cu pierderile a 10 mari btlii, iar istoria a artat c, din cauza epidemiilor, au fost rzboaie care s-au terminat inainte de a incepe sau au hotrat rezultatul conflictului rzboinic indiferent de tactica, dotarea sau vitejia combatantilor, ceea ce avea s demonstreze cu asupra de msur si Primul Rzboi Mondial. Pentru Regatul Romaniei si pentru teritoriile romanesti in ansamblul lor, Primul Rzboi Mondial a insemnat o jertf imens, pltit in egal msur de armat si popor, de toat suflarea romaneasc, indiferent de convingeri, apartenent, sex, varst, religie si chiar etnie. Jertfa a fost atat de mare, incat intrebarea ‘si cat de necesar a fost?’ vine imediat. Rspunsul nu poate fi decat unul foarte hotrat: a fost mai mult decat necesar. A fost drumul ctre o implinire istoric, iar Marea Unire vine ca o rsplat pentru Jertfa Neamului. Pentru c ‘toamna ptimirii noastre’, ‘tri unghiul mortii’, tributul de sange pe front, epidemiile, bolile si foametea, care au fcut ca Romania s piard 3% din populatie (imediat dup Franta, care pierde 3,6% din populatie) au fost realitti trite cu suferint si durere de un popor intreg, dinluntrul si din afara granitelor, un adev rat martiriu, pe care generatie dup gene ratie trebuie s-l cunoasc, s-l comemoreze si s-l cinsteasc ca pe o jertf sfant pe calea intregirii noastre ca Neam si Tar.
* Valeriu Lupu doctor n stiinte medicale
Bibliografie: 1. Antoniu, Ioan N. – Organizarea si functionarea serviciului sanitar militar, Tipografia Marelui Stat Major, 1922; 2. Argetoianu, C. – Pentru cei de maine, amintiri din vremurile celor de ieri, vol. III, Buc. 1992; 3. Cantacuzino, Ioan – Lepidemie de typhus exantematique en Roumain pendant la derniere Guerre, Societe de pathologie exotique, Paris, 1920; 4. Drang nach Osten – German History, Enciclopedia Britanic, 1998; 5. Dumitriu, Petru – Cronica de familie, Ed. ESPLA, Buc. 1956; 6. Giurc, Ion – Generalul Henri Mathias Berthelot – 150 de ani de la nastere, Gandirea Militar Roman, nr. 6/2011; 7. Iorga, Nicolae – De ce ne omoar copiii, Neamul Romanesc, 22 sept. 1916; 8. Kiritescu, Constantin – Istoria Rzboiului pentru intregirea Neamului, 1916-1919, Ed. Stiintific si Enciclopedic, Buc. 1989; 9. Lupu, Valeriu – Nicolae C. Paulescu – intre stiinta vietii si metafizica existentei, Ed. TipoMoldova, 2016; 10. Natham, Ernest – Un destin ciudat, J. Breckenridge Bayne, un american pe frontul Romanesc 1916-1919, Ed. Vremea, Buc. 2016; 11. Paulescu, Nicolae C. – Sinagoga si Biserica, fat cu pacificarea omenirii, Tipografia Steaua Bucuresti, vol I, 1923; 12. Regina Maria – Povestea vietii mele, vol. III, Ed. Moldova, Iasi, 1991; 13. Rosetti, Radu – Mrturisiri (1914- 1919), Ed. Modelom, Buc. 1997; 14. Stoica, Leontin – Serviciul Sanitar al Armatei Romane 1914-1919, Tez Doctorat, Chisinu, 2012; 15. Stefnescu, Galati I. – Amintiri din rzboi, Ed. Vatra Romaneasc, 1922.
