M simt ca un brici de ras trecut prin cureaua ascutirii. S-mi fie oare sufletul briciul, iar cureaua, viata? Dar cine le foloseste? Tot ceea ce triesc si declansez n mine s fie oare motivul pentru care sunt aici? Dac Dumnezeu stie si controleaz totul, atunci cine e n spatele Lui? Era prin 1996, cnd romnii abia uitau de fumul revolutiei, cnd eu realizam ca temerar performante de nivelul Nadiei Comneci pentru Ciudanovita, ctrat pe acoperis n Melbourne, Australia unde la sugestia colegului meu de institut (inginer de sunet) sunt angajat de Printul Florii de Lotus din Thaichung, Taiwan, care cuta un operator s-i filmeze un rsrit de soare n Aoraki, undeva n vrful muntelui Cook din Noua Zeeland. El fiind grbit, se angajeaz s-mi plteasc toate cheltuielile, plus salariu. Era vara, n luna iulie. Mi-am luat concediu fr plat pentru dou sptmni si l-am urmat. Desigur c el avea un anturaj de mai multi administratori si securitate cu el. Nu eram singuri. Ati vzut printi pierduti? Am urcat dup-amiaza cu masina n vrful muntelui la o csut turistic, unde ne-am asezat bagajele si am ales pozitia unde voi fixa camera n directia rsrit. Am plantat trepiedul si am ncuiat pe directive, n asa fel nct dimineata pe la orele 4, cnd urma s ne desteptm doar s fixm camera n sezutul trepiedului si s-i dm drumul. Durata nregistrrii rsritului cerut era de patru ore. Ce face printul cu nregistrarea, e treaba lui. Am aflat mai trziu ct de spectacular e tot programul lui. Dup zece zile de cltorie n jurul prtii de sud a trii ne desprtim, eu ctre Australia si el, spre Taiwan. Ajuns acas, mi vd de treburi. Eu locuiam singur. Vduv. Baiatul era nsurat, la casa lui si, n ajun de Anul nou, ca printr-un blestem, d faliment restaurantul de unde cumprasem bilete ca s petrec revelionul. M-am trezit dintr-o dat singur cuc, numai cu o zi nainte de aceast mare srbtoare. Si ce s vezi, frate? Cerul ncepe a se ntuneca, si ce mi vine mie, iesind afar din cas si vznd o grmad de psrele care se agitau pe sub stresini, s m urc pe cas si s curt burlanele si streasina de frunze si alte gunoaie adunate de-alungul anului, ca n torentul ploii s nu inunde cuiburile si s moar puii psrilor. Cum stam asa posomort, ctrat pe acoperis si curtam cu o loptic, numai ce intr postasul pe motoret prin intrarea din fata casei si sun. i rspund de pe acoperis si el mi zice grbit s cobor repede c este urgent, am un plic recomandat. Ce-o fi, Doamne? So fi ntmplat ceva ru acas, n Romnia? Omul pune ntotdeauna rul nainte. Cobor si semnez. Desfac plicul si ce credeti? nuntru era un bilet de avion pentru a doua zi, dimineata, la ora 8, directia Taiwan, Taipei. Sunt cteva tari, n general n NATO pentru care australienii nu au nevoie de viz. Asa c, privind n sus la psrelele care de-acum zburdau vesele c am curtat streasina, leam multumit pentru cadou, pentru surpriza cereasc, un rspuns la gestul meu si am nceput s-mi pregtesc valiza. Biletul era pltit de print cu o invitatie la un nou proiect: Muntele Fuji cu un nou rsrit de soare. Un moment n urm eram deziluzionat si dintr-o dat n ceruri. Am ajuns n Taipei, unde printul m astepta n porsche-ul su sport ca s m duc n orasul su de resedint, unde aveau o catedral, Thaichung. mi face cunostint cu doamna, care ea este de fapt sefa suprem, Printesa Florii de Lotus. Desigur c ajuns aici, fac o video-nregistrare si a rsritului de soare taiwanez de pe muntele Yushan (Jade Mountain), printul coroanei. La 3952 m este cel mai nalt munte din Taiwan. La aproape 4 mii de metri nltime era un aer att de rarefiat pe munte nct la soare mureai de cald, soarele ardea, iar la umbr ngheta apa. Nu v vine s credeti? Veniti aici! N-am tremurat de frig de cnd mama m-o fcut cum am tremurat pe You Sun. M-a dat apoi pentru o sptmna n grija unei familii, care s se ocupe de mine, s mi arate mprejurimile si traditiile lor. Densitatea populatiei e att de mare, nct aproape tot teritoriul e populat. Chiar si peretii muntilor verticali sunt mpnati cu lemn tratat sau bare de otel pe care sunt construite case de locuit si chiar grdini pentru legume. Sunt cteva portiuni de munte si deal care sunt rezervate turismului, pentru peisajul natural deosebit de frumos, si ca s vizitezi o pdure sau un deal, pltesti un fel de intrare. Noi, cei din Australia si Romnia nu realizm ct de norocosi suntem s avem experienta spatiului liber. Ct am cltorit cu printul de la aeroportul din Taipei si pn n centrul trii, unde locuieste el, nu am trecut prin spatii libere ntre localitti. Toate orasele si satele sunt unul lng altul. La un moment dat, l-am ntrebat pe print, dup dou ore de cltorie, adar cnd iesim din Taipei? La care el mi-a rspuns rznd c am trecut deja prin cteva orase, iar pe autostrzi nu am vzut indicatoare de vitez mai mari de 60 km pe or, iar pe unele strzi din localitti am vzut indicatoare de 5 km/h. Incredibil! Nu? Si asta se ntmpla n 1996. Vreau s precizez c noi, cei din trile anglo-saxone nu avem n noi plantate formele de respect dintre clase, folosite naintea numelor sau titlurilor n alte tri, iar eu cnd m adresam lui direct, el rdea ca reactie la ignoranta mea. Pe durata sederii mele cu gazdele s-au organizat hrtiile de cltorie a anturajului printului pentru Japonia, unde aveam misiunea de a filma rsritul soarelui pe muntele Fuji. Acum cred c vreti s aflati la ce-i trebuia printului serviciul meu si al rsritului de soare. Ce a remarcat el la mine mi-a destnuit n Noua Zeeland, sunt ochii mei de vultur, adic tintesc si am rbdare s urmresc cum creste firul de iarb. Am rmas surprins. Nu m-am gndit niciodat la asta. n catedrala mare de cteva sute de locuri, cnd ncepea sesiunea, pe peretele mare si alb din spatele printesei si printului se proiecteaz n timpul sesiunii religioase rsritul soarelui n miscare real, timp n care el explic despre mica diferent dintre oameni, plante si animale, subliniind c diferenta dintre un copac si om este numai de sase procente, iar restul de 94% suntem identici si asta ne face frati. Timp n care ne demonstreaz prin exemple practice, comunicnd cu plantele. Adic un exemplu ar fi: ataseaz de o plant un galvanometru pentru a msura schimbarea chimic n ea si apoi aprinde o flacr si spune c are intentia s dea foc plantei. Automat se vede schimbarea acului din instrument n jos. Alt fel de reactie e cnd i spune c o iubeste si i cnt. Acul creste! Pe marele ecran, rsritul soarelui e impresionant. Apare la nceput linia orizontului, dup care intr soarele care ncepe s dezbrace muntii si dealurile, apar localittile si ncetul lumea ncepe s misune ca furnicile, masini, trenuri, avioane, nori, vnt, psri, tunete, ploaie sau lumin, gaze si plante care se trezesc la lumin. n general, populatia st nchis n ncperi sau alearg continuu, fr s observe natura care le-a nlesnit venirea n ast lume. n Japonia, pe muntele Fuji, la 4ooo de metri a fost zapad si azi e temperatura mai dulce datorit curentilor marini dinspre zona ecuatorial. Conditiile peste noapte au fost mai bune dect n Taiwan. Japonezii sunt extraordinar de avansati tehnologic si nu sa pus problema frigului n cabana organizat de gazde. Vreau s v spun c organizatiile credincioase si au sustintorii lor n lumea secret a samurailor si a clanurilor Yacuza, care asigur si deschid porti membrilor si. Eu am fost doar parte din suita printului, nu vorbesc japoneza si nici cantoneza si am fost sub protectia celui cruia printul m-a ncredintat, un securist. Dup filmarea extraordinar care a nceput pe la 3:30 dimineata si s-a derulat revelnd muntii strlucitor nzpeziti din jur, un rsrit care m-a impresionat ntr-adevr mi-am adunat echipamentul si m-am alturat anturajului n circuitul lui prin templele din lantul oraselor Tokyo – Nagoya – Kyoto – Osaka – Hiroshima – Fukuoka, unde printul tinea seminarii cu vindecri n grupuri de japonezi si n cteva ocazii, la personalitti importante unde printul era pltit s scoat spiritele rele din membrii anumitor familii sau ale caselor lor, m refer aici la case cu cte cinci nivele si bazin de not, lucru pe care nu si-l poate permite oricine n Japonia, unde doar pretul ntregului oras Tokyo cu suburbiile e ca cel al ntregii Americi. Turul a durat zece zile. Pentru mine a fost o experient interesant visual si traditional, nentelegnd nimic din ceea ce se vorbea acolo. Doar acum m gndesc cum am avut curajul asa de unul singur s plec printre strini. Puteau s m taie si s m dea la porci si nu ar fi stiut nimeni nimic. Dup filmele vzute prin occident, puteam s-mi imaginez orice. Eu personal, nici n ziua de azi, dup 21 de ani nu as putea acoperi bneste o asemenea aventur. ns nu despre asta voiam s scriu. Eu am lucrat de cum am pus piciorul n Australia, pe care am gsit-o cu zece ani n urma Europei la fabrica olandez Philips, la sectia de construit frigidere. Dac n armat demontam Akaemul n 30 de secunde si l reasamblam tot n attea, un frigider l fac bucti cu o surubelnit electric n 60 de minute. Pentru un necunosctor, pare imposibil. De ce v spun toate aceste lucruri? Pentru ca s ntelegeti ce mi s-a ntmplat n trenul cartus la ntoarcere din Osaka. n acea vreme, trenul rapid nu era att de ermetizat ca si cel de azi, calculatorul era nc la nceputuri, rezolva doar aritmetica si functii algebrice, nu avea performant ca cele de azi. Eram mbrcat ntr-un costum alb si cum nu mi-a picat bine la stomac ceea ce am mncat n ultimile zile, nu m-am simtit prea bine si am tras un aer greu mirositor. Sigur c nu s-a simtit mirosul, pentru c eram n cantina vagonului, unde serveam masa, asa c m-am sculat usurel si m-am dus la WC, cu intentia s m dezbrac si s-mi spl pantalonii, care aveau acum o pata mare n zona sezutului. Nu a fost greu s-i spl n chiveta care e separat de WC, ns cum s-i iau pe mine uzi, pentru c avea si o marc mare si urt pe ei, asa c mi-a venit ideea s demontez grila de la ventilatie, cu intentia s-i tin cteva minute n aerul care intra vijelios de-afar, creat de miscarea trenului si ghidat printr-un canal de aprox 10 cm pe 50 crea un fel de turbo-curent, care natural sugea aerul din toalet si-l propulsa afar ca s-i usuc, asa cum i usca vntul pe srm, ns am considerat n acel moment c la viteza de 200 si km/h, timpul se micsoreaz. Asa c, tinnd cont de experienta mea de meserias de la Philips, nu mi-a fost greu s-i nfund pe tube si s-i am n vnt n cteva minute. Si cum m bucuram eu asa, se aude deodat o btaie urgent n us!!!, moment n care m sperii si-mi scap pantalonii n gura absorbant. Ce m fac acum? Pun repede grila n patru suruburi, mi iau chilotii uzi pe mine si haina o leg strengreste n jurul brului si n maieu deschid usa si ies afar n picioarele goale. sta care btea si voia s intre si el nuntru, se sperie pentru o clip, ns cnd m-a vzut (c eu sunt si voluminos) m-a confundat cu unul dintre sportivii sumo si a nceput s fac plecciuni n fata mea. (Sumo sunt adorati la ei, cum l adorm noi pe Hagi.) Astfel atrgea atentia, adunnd si pe altii s aplaude, eu psind socat, dar majestos n fundul gol, merg napoi n vagonul anturajului meu. Toti s-au uitat uimiti pentru moment, dup care sau alturat grupului care aplauda. Si uite asa, mi-am pierdut pantalonii n trenul cartus dintre Osaka si Tokyo. Pn de curnd mi-a fost rusine s povestesc despre aceast ntmplare, ns acum la vrsta imun pudismului romnesc, mi-am fcut curaj, amuzndu-m de ntmplare. Avem o vorba n limba romn, care spune ca rahatul ne aduce noroc, bogtie!!! n trenurile cartus de azi, n Japonia nu se mai poate ntmpla o asemenea aventur n tren, pentru c totul e foarte etans si inaccesibil meseriasilor de orice calibru. Sunt video camere si senzori peste tot. Orice ncercare de a-ti usca pantalonii, va fi tratat ca act de terorism. Dup aceast filmare n Japonia, nu m-am mai vzut cu Printul, n ciuda faptului c dorea s m cstoresc cu un sofer de autobuz…, o soferit. Probabil, c mi-a fost sortit altceva si pentru asta, am ajuns n China. Alte forte, alte ncarnri si acolo! Acum m simt ca un mugure gustativ trimis pe pmnt, s am ct mai multe experiente emotionale, s detectez ct mai multe mirosuri si arome divine, s vd culorile curcubeului, s aud vntul, s simt ploaia si atingerea tremurnd a primului srut. Sunt oare ntr-un laborator numit Pmnt? Oare cine e chimistul sef? O fi artistul ori militarul n spatele acestei pcleli, numit viat, fericire, eternitate? Dumnezeu? Sau altcineva n spatele Su? Ca s m decarteze ntr-un cos de gunoi. Sau poate, s m felicite pentru performanta deosebit si s m trimit ntr-o nou constelatie, cadou ntr-o nou misiune. Si tot asa, la infinit cu un nou tren si o alt pereche de pantaloni. Aceasta e eternitatea?
* Ben Todica
