Onorat Parlament!
Este o onoare pentru mine, originar din Basarabia, reprezentant al Miscãrii de eliberare nationalã din Republica Moldova si autor al primului pod de flori, sã vorbesc despre acest mare eveniment. În ultima vreme, se vorbeste mult si mercantilist despre costurile reunirii, de multi-miliardele necesare reintregirii, de parcã cei din 1918 ar fi judecat asa. Eu vreau sã invoc alte evaluãri si liste, cu mult superioare celor economice sau de altã naturã. Este cutremurãtor de dens si nesfarsit martirologiul celor care au luptat pentru Unire! Întru cinstirea memoriei marilor nostri inaintasi, a fruntasilor luptei pentru eliberarea Basarabiei, trecuti prin inchisorile tariste: Constantin Stere, Pan Halippa, Elena Alistar, Ion Codreanu; primarii Chisinãului Ion Costin si Teodosie Cojocaru; a patriotilor Simion Murafa si Andrei Hodorogea, ucisi de bandele bolsevice; a preotului de la Mãrãsesti – Alexie Mateevici, prorocul desteptãrii si autorul nemuritorului poem inchinat limbii romane; in memoria ctitorilor Unirii nimiciti in puscãrii si gulaguri comuniste: primministrul Basarabiei Daniel Ciugureanu, lichidat in drum spre inchisoarea Sighet; ministrul de externe pentru Basarabia si ministru al justitiei in Romania intregitã – Ioan Pelivan, decedat in aceeasi inchisoare Sighet; Emanuil Catelly; nobilul Vladimir Cristi, decedat in inchisoarea Vãcãresti; preotul Alexandru Baltaga; membrii Sfatului Tãrii: Bivol Constantin si Bivol Nicolae, Vlad Boldescu, Stefan Botnarciuc, Gheorghe Drutã, Constantin Leancã, Vladimir Rusanovschi; copãmantenii mei sangereni: Vasile Gafencu, Ion Ignatiuc si Anton Crihan, ultimul supravietuitor al generatiei de aur; alti circa 30 de membri ai Sfatului Tãrii, vanati si lichidati de regimul bolsevic, si tot atatia pierduti fãrã veste; a generalilor armatei romane Stan Poetas, impuscat de diversionistii bolsevici langã Cãlãrãseuca, judetul Soroca; a generalilor-eliberatori Ernest Brosteanu si Constantin Prezan; a maresalului Alexandru Averescu, a M.S. Ferdinand I ‘intregitorul’ si a prim-ministrului Alexandru Marghiloman – tuturor celor sacrificati in numele idealului Unirii – Vesnicã pomenire! Este o zi aniversarã, o zi de omagiu. Recunostinta noastrã se indreaptã astãzi cãtre generatia fãuritoare a acelui act pe care Nicolae Iorga l-a vãzut ca pe ‘intruparea dreptului castigat din mosi-strãmosi’. Unirea Basarabiei cu Tara a fost primul pas spre intregire. El s-a produs, la fel de fulminant si dumnezeiesc, in primãvara anului 1918, precum miraculoasa intregire ulterioarã a celorlalte provincii, Bucovina si Transilvania, si desãvarsirea formãrii Romaniei Mari, la 1 decembrie 1918! Istorica decizie a Sfatului Tãrii din 27 martie 1918 este si va rãmane peste veacuri manifestarea vointei neunivoce a populatiei basarabene de a se uni cu Patria-mamã. Decizia este in deplin acord cu principiile autodeterminãrii popoarelor, stabilite prin Declaratia presedintelui american Woodrow Wilson privind principiile Pãcii de la finele Primului Rãzboi Mondial, in baza cãrora Basarabia, ruptã prin forta tarismului, in 1812, din trupul natiunii romane, dupã mai bine de un veac, a revenit acasã, la sanul Maternei, liberã si inaripatã, renãscand si intemeind, ca pasãrea Ph„nix, din cenusa rãzboaielor! Ulterior, Titanicul Basarabean, lansat in cursa oceanicã in 1918 pe transatlanticul Prutului de netrecut, a luat cateva brese mortale de la Aisbergul Siberian, aflat in permanentã cursã de urmãrire: 1939- 1940, 1944, 1949, 1992 (Rãzboiul transnistrean) si acum se scufundã incet sub privirile curioase ale salvatorilor europeni, care l-au inclus intr-un Parteneriat Estic putin functional si fãrã nici o garantie de integrare europeanã efectivã. Tocmai de aceea necesitatea Reunirii cu Tara revine imperios pe agenda zilei ca unicã salvare de la totala disparitie. M-am referit expres la anul 1939 cu urmãrile nefaste ale asa-zisului Pact Molotov-Ribbentrop pe care le resimtim panã astãzi. La 24 decembrie 1989, congresul II al Deputatilor Poporului din Uniunea Sovieticã a condamnat semnarea protocolului secret din 23 august 1939 si a altor intelegeri secrete cu Germania si le-a declarat nule si fãrã valoare juridicã din momentul semnãrii lor. Cateva luni anterioare acestui fapt, prezentandu-ne, impreunã cu Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Valeriu Matei – unii, deputati pe atunci in Parlamentul Uniunii Sovietice – in sedinta decisivã a Comisiei parlamentare conduse de Valentin Falin, pe atunci – mana dreaptã a lui Mihail Gorbaciov, am luat cuvantul si am insistat pentru introducerea problemei Basarabiei in Raportul final prezentat Congresului, lucru care s-a si realizat, dar fãrã consecintele asteptate de noi: de revenire acasã dupã condamnarea Pactului blestemat. Procesele s-au derulat fulgerãtor. S-au prãbusit pe rand: Zidul Berlinului, Lagãrul socialist si insusi colosul sovietic, numai noi am rãmas tot cu sarma ghimpatã pe Prut… Votul independentei Republicii Moldova din august 1991 a fost o scurtã consolare extinsã in timp, fiind vãzut drept votul eliberãrii romanilor basarabeni de sub jugul imperiului rus cu falsa denumire de U.R.S.S. Imperiul s-a prãbusit si era firesc ca noi sã revenim acasã… Calea revenirii o traseazã astãzi cele peste 140 de comune din Republica Moldova si altele care, in avalansã, voteazã Declaratii de Unire, precum si tinerii care au organizat duminica recentã, in inima Chisinãului, Marea Adunare Centenar, in cadrul cãreia am sustinut ideea reunirii si am promovat, in contextul evenimentului, necesitatea instituirii unui Guvern al reintregirii nationale. Onorat Parlament! Este semnificativã Sedinta solemnã a Parlamentului Romaniei, consacratã Centenarului Unirii Basarabiei cu Romania. Dar si mai binevenit era, dacã in aula festivã a Parlamentului, ori la Chisinãu, se desfãsura o sedinta comunã a celor 2 parlamente consacratã evenimentului. Despre sedinta comunã a celor douã parlamente a celor 2 state romanesti pot spune mai mult, fiind la initierea discutiilor acestui subiect cu dl presedinte Tãriceanu incã din primãvara anului 2017! Chisinãul a respins propunerea initialã de a fi gazda sedintei solemne, acolo unde, acum o sutã de ani, s-a declansat miracolul Marii Uniri. Accentuez, Parlamentul de la Chisinãu are in componenta sa 66 de deputati cu cetãtenie romanã din 101! Încã un vot ar insemna insusii Votul constitutional pentru Reunire! Mã intreb, cati dintre acei care au jurat pe Constitutia Romaniei sunt cu adevãrat romani pentru tarã si nu doar romani pentru interesele lor personale? La drept vorbind, mã incearcã un sentiment de rusine pentru Parlamentul RM care nu s-a ridicat la inãltimea timpului neavand curajul si forta moralã pentru desfãsurarea unei sedinte speciale, in care ar fi repetat votul din martie 1918. Poate chiar in incinta istoricã a Sfatului Tãrii care-si mai asteaptã parlamentarii verticali… În altã ordine de idei, am auzit cã existã undeva, in cele mai inalte cabinete ale Romaniei, un Proiect de Tarã, despre care se vorbeste discret de vreo doi ani! Bine cã existã, dar as avea 3 intrebãri: Anul Centenarului Marii Uniri nu este cel mai bun prilej pentru discutarea pe larg a Proiectului de Tarã? Dacã Proiectul este o realitate, fie si virtualã, existã in el un loc si pentru Basarabia, actuala Republicã Moldova? În fine, anul 1918 nu este chiar acel mult cãutat Proiect de Tarã care- si asteaptã Re-invierea? Dacã existã, sã ni se spunã, iar dacã nu existã, barem s-o aflãm si noi, ca sã stim ce avem de fãcut mai departe. Oricum, in inimile noastre existã un loc permanent pentru patria romaneascã si locul acesta este tocmai cel destinat pentru sfanta icoanã si pentru sfanta dragoste de Mamã! Istoria Romaniei consemneazã mai multe Uniri in devenirea statului modern Romania: scurta si fulgerãtoarea Unire a lui Mihai Viteazu la 1600; asa-zisa ‘Mica Unire’ de la 1859 si Marea Unire de la 1918 – date istorice intemeietoare, pe care le sãrbãtorim, fireste, cu dãruire… Dar continuãm sã mai sangerãm prin comunitãti istorice si pãmanturi de pretutindeni… Pe cand, mã intreb, o Mega- Unire, una dodoloatã si definitivã, asa cum proclamã Declaratia Sfatului Tãrii din 27 martie 1918, consfintitã prin Decret regal: ‘Basarabia (este) unitã cu Romania de veci si indivizibilã’! 27 martie 1918 este primãvara Marii Uniri, iar primãverile, precum se stie, au darul divin al bunei-vestirii, reinnoiri si al permanentei reveniri. Nimeni nu ne poate sta in cale, deoarece ‘…suntem frati si de cruce, si de sange, si de limbã, si de legi’, precum spunea, incã la 1848, marele ctitor al Romaniei moderne, Mihail Kogãlniceanu. Declaratia de Unire a Sfatului Tãrii, ca si Decretul regal din 1918, nu au termen de prescriptie si nici alternativã nu au. În nucleul de fortã al acestui ideal cãlãuzitor si salvator al romanimii de pretutindeni, fãrã preget lucreazã testamentul lui Ienãchitã Vãcãrescu ‘…Las vouã mostenire…’; imnul psalmistilor Anton Pann si Andrei Muresanu ‘Desteaptã-te, romane’, chemarea lui Vasile Alecsandri ‘Hora Unirii’ si urarea lui Mihai Eminescu ‘Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie’. Deci, unire pe vecie, dulce Romanie, asta ne-o dorim! Felicitãri tuturor romanilor cu prilejul sãrbãtorilor Centenarului Marii Uniri!
* Ion Hadârca, senator ALDE de Vaslui
