24 Ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Rom�nea

Anul acesta s�rb�torim Unirea Principatelor Romane in contextul centenarului Marii Uniri. Constiinta poporului roman despre unitatea sa etnic� este str�veche. Cand romanii din Ardeal coborau la iernat cu turmele lor in Campia Dun�rii sau dincolo de Dun�re, pe t�rmul m�rii, ei auzeau pretutindeni aceeasi limb� si vedeau aceleasi obiceiuri. Tot asa, cand pescarii de la �balt�’ treceau cu carele lor de peste peste munti, spre Brasov, Sibiu, Bistrita si mai departe, intalneau aceeasi limb� si isi d�deau seama c� reprezentau unul si acelasi popor. C�rturarii moldoveni Grigore Ureche si Miron Costin au st�ruit inc� din secolul al XVIIlea asupra unit�tii romanilor, ar�tand c� moldovenii cu muntenii si cu transilv�nenii una sunt si �de la R�M ne tragem’, din nobila obarsie a Romei. Dar, dac� exista o constiint� popular� si una c�rtur�reasc� asupra unit�tii etnice romanesti, nu era, in schimb, si o unitate politic�, existand concomitent trei state: unul la miaz�zi de Carpati, numit Tara Romaneasc� (sau Muntenia), altul la r�s�rit, numit Moldova, si un al treilea in interiorul lantului Carpatic, numit Transilvania. Mihai Viteazul a fost singurul domn roman care a reusit s� uneasc� sub sceptrul s�u cele trei t�ri romanesti, in anii 1599-1600. Aceast� unire nu a durat decat putin� vreme, dar amintirea faptei sale nu s-a mai stins niciodat�, r�manand indreptar luminos pentru urmasi. Primii care au reluat ideea de unitate national� au fost reprezentantii scolii ardelene: Petru Maior, Gheorghe Sincai, Inocentiu Micu-Clain si Ion Budai Deleanu. �nc� din anul 1772, intr-un memoriu personal, semnat de mai multi inalti dreg�tori si adresat Austriei, marele ban muntean, Mihai Cantacuzino, ar�ta avantajele ce ar decurge pentru Principatele Romane, dar si pentru pacea european�, dac� Tara Romaneasc� si Moldova s-ar uni si dac� noul stat s-ar bucura de protectia comun� a Austriei si Rusiei. Odat� cu veacul al XIX-lea, ideea unirii politice a romanilor de pretutindeni a devenit tot mai puternic� si a ajuns s� se impun� ca o necesitate obiectiv�. R�pirea Moldovei dintre Prut si Nistru de c�tre Imperiul Tarist, la data de 16/28 mai 1812, a trezit si mai mult constiintele pentru intensificarea eforturilor in scopul f�uririi statului national roman. Adresandu-se boierilor, intr-o scrisoare din 5/17 aprilie 1821, Tudor Vladimirescu le spunea s� ia leg�tura �cu dumnealor boierii moldoveni, ca unii ce suntem de un neam, de o lege si supt aceeasi st�panire si ocrotiti de aceeasi putere’. Tudor ad�uga: �urmeaz� s� stim cele ce se fac acolo, s� le vestim acestea de aici ca fiind la un gand si intr-un glas cu Moldova, s� putem cistiga, deopotriv�, drept�tile acestor principaturi, ajutandu-ne unii pe altii’. C�rturarii romani doreau atunci, din adancul fiintei lor, unirea celor trei t�ri romanesti. Imaginea Daciei vechi, a t�rii lui Burebista si Decebal, ce se intindea pe ambele laturi ale Carpatilor, domina spiritele. �nc� din 1818 inv�tatul Dionisie Fotino a publicat �Istoria vechii Dacii’. Mihail Kog�lniceanu a scos la Iasi, in 1840, publicatia �Dacia literar�’. Transilv�neanul August Treboniu Laurian, impreun� cu munteanul Nicolae B�lcescu, au inceput s� dea la iveal�, din 1845, la Bucuresti, �Magazinul istoric pentru Dacia’, editat in cinci volume. Muntenii, intr-un memoriu, cereau domnitorului Gheorghe Bibescu s� lupte pentru infiintarea �regatului dacic’. Numele str�mosilor ajungea s� aib� semnificatia unui adev�rat program politic: inf�ptuirea statului romanesc unitar, care r�spundea unei necesit�ti politice, economice, sociale si culturale. Astfel, se instituia unirea vamal� dintre Muntenia si Moldova, aplicat� de la 1 ianuarie 1848, precedat� de conventia de comert din anul 1835. �n anul 842 tinerii din Muntenia au oferit tronul acestei t�ri lui Mihai Sturdza, domnul Moldovei, care ins� a refuzat s�-l primeasc�, de teama interventiei Imperiului tarist. Unul dintre dezideratele partidei nationale din Moldova, publicate de Mihail Kog�lniceanu in august 1848, la Cern�uti (Bucovina), era Unirea Principatelor. �n timpul domniilor lui Barbu Stirbei, in Tara Romaneasc�, si Grigore Alexandru Ghica, in Moldova, ideea unirii a p�truns adanc in spiritele romanilor, pe care domnitorii o sustineau. Astfel, Barbu Stirbei, intr-un memoriu din 1855, trimis marelui vizir, spunea: �Pentru a fi… interpretul credincios al opiniei publice, trebuie s� ad�ug�m c� dorintele unanime ale valaho-moldovenilor cheam� la unirea celor dou� principate sub un singur cap, chiar dac� acesta ar trebui s� fie luat de la una din familiile princiare din str�in�tate, ceea ce ar cruta cu adev�rat o tar� ce a suferit de incerc�rile alegerilor si prefacerilor’. �ntr-un memoriu trimis Conferintei de pace de la Paris, la sfarsitul r�zboiul Crimeii (1856), Grigore Alexandru Ghica cerea, de asemenea, in chip hot�rat, unirea Principatelor Romane. Multumindu-i pentru acest gest, divanul Moldovei declara: �M�ria-ta ai preg�tit calea c�tre mantuirea t�rii noastre, c�ci ai sprijinit si ai pledat inaintea areopagului european intrunirea Principatelor, principiu de m�rire, de glorie si de temeinic� asezare a acestei t�ri’. Noile divanuri ad-hoc, din Principatele Romane, alese in octombrie 1857, dup� intelegerile de la Osborne dintre imp�ratul francez Napoleon al III-lea si regina Victoria a Angliei, cereau Portii Otomane si Puterilor garante: – respectarea drepturilor Principatelor si indeosebi a autonomiei lor in cuprinderea vechilor lor capitulatii incheiate cu �nalta Poart� in anii 1393, 1460, 1511 si 1634; – unirea Principatelor intr-un singur stat, cu numele Romania; – print str�in, cu mostenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei si ai c�rui mostenitori s� fie crescuti in religia t�rii noastre; – neutralitatea Principatelor; – putere legiuitoare incredintat� unei Obstesti Adun�ri, in care s� fie reprezentate toate interesele natiei. Prin Conventia prev�zut� de Tratatul �ncheiat la Paris, in ziua de 7/19 august 1858, sau hot�rat urm�toarele: – Muntenia si Moldova vor purta numele de Principatele Unite; – la Focsani va exista o Comisie Central� care va preg�ti legile; – tot la Focsani va exista o Curte de Casatie comun� si armatele vor primi o organizare identic� spre a forma, la nevoie, una singur�; – fiecare tar� va avea domnul s�u, care va carmui si administra cu ajutorul ministrilor si va exista o adunare legislativ�. �n acest fel, Conventia devenea noua Constitutie a Principatelor Muntenia si Moldova. Conform noii Constitutii, moldovenii au ales ca domn al Moldovei, la 5/17 ianuarie 1859, pe colonelul Alexandru-Ioan Cuza. �n Muntenia se vorbea la inceput de Gheorghe Bibescu si de Barbu Stirbei, fosti domnitori. �nvingand elementele conservatoare, reprezentantii partidei nationale au reusit s� aleag� ca domn, la 24 ianuarie / 5 februarie 1859, tot pe colonelul Alexandru-Ioan Cuza. Un ziarist al epocii, George Valentineanu, scria: �Tot Bucurestiul era in picioare, de la Filaret si Dealul Mitropoliei pan� la B�neasa, miscat de aceast� veste salvatoare si strigand din r�runchii inimii: Tr�iasc� Unirea! Tr�iasc� Cuza Vod�! Tr�iasc� Rosii si Albii! Tr�iasc� boierii si poporul! Bucuria era in culme. Toti isi deter� mana si se s�rutar� ca niste frati. Nu mai erau resimtite sentimente separatiste, nu mai erau partide (…). Lacrimi de bucurie ieseau din ochii tuturor’. A fost unul din rarele momente de concordie national� pe care le-au tr�it romanii in istoria lor. Prin dubla alegere a lui Alexandru-Ioan Cuza, care a provocat o mare insufletire in Moldova, Muntenia si Transilvania, inaintasii nostri au stiut s� impace textul Conventiei de la Paris (din 7/19 august 1858), cu dorinta t�rii intregi. Astfel, lupta pentru unire a inregistrat un succes r�sun�tor, dubla alegere insemnand inceputul procesului de construire, pe baze moderne, a statului national roman. Referindu-se la atmosfera in care s-a votat Unirea Principatelor Romane, H. Churchil, consulul britanic de la Iasi, nota, la 6 februarie 1859: �Alegerea lui Cuza in Tara Romaneasc� a creat un mare entuziasm aici. Se consider� c� sa efectuat un mare pas spre Unirea care va fi inf�ptuit�, dac� nu i se vor opune m�suri puternice. �n jurnalele din Moldova s-a declarat clar c� dac� Poarta va indr�zni s� refuze investitura, romanii ii vor respinge autoritatea si, de la primul pan� la ultimul, isi vor ap�ra drepturile pan� la cap�t’. Evenimentul a avut ecou si peste hotare, starnind comentarii elogioase in Franta, Marea Britanie, statele italiene s.a. Cunoscutul revolutionar maghiar Ludwig Kossuth scria c� �un astfel de spirit e necesar ca un popor s� intemeieze o patrie, dac� a pierdut-o, s� si-o recistige’. Sugestiv� pentru entuziasmul populatiei romanesti de pretutindeni, dup� dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, este telegrama trimis� domnului de locuitorii judetului F�lciu: �Fapta pe care M�ria-Voastr� ati ispr�vit, slobozind neamul romanesc din boieresc, munca silit�… este atat de mare cat nu o poate scrie niminia. Dumnezeul p�rintilor nostri p�streze zilele M�riei Tale ferice. �l rug�m s� ia din zilele noastre si a copiilor nostri si s� adaoge la ale M�riei Tale, s� ne pui la cale pan� la sfarsit. Rug�mu-te, d�-ne voie ca de acum inainte s� te numim P�rintele cel bine Voitor si slobozitorul neamului t�r�nesc’.

*Colonel (rtr.) Constantin CHIPER

NOTE:
1. General Vasile Milea s.a., Istoria militar� a poporului roman, volumul IV, Editura Militar�, Bucuresti, 1987
2. I. Boicu, Gh. Platon, Al. Zub, Cuza Vod�, In memoriam, Editura Junimea, Iasi, 1973
3. Constantin C. Giurescu, Alexandru Ioan Cuza, Editura Militar�, Bucuresti, 1973
4. Istoria romanilor, volumul VII, Constituirea Romaniei moderne (1821-1878), Editura Enciclopedic�, Bucuresti, 2003.

NOT�: �n urm�toarele dou� editii, vom prezenta repere din viata si activitatea lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul care a reusit s� des�varseasc� Unirea Principatelor si s� dea noului stat, Romania, o organizare modern�, r�manand generatiilor viitoare s� actioneze pentru inf�ptuirea Marii Uniri din anul 1918.