TRADITII DE SFINTII PETRU SI PAVEL

Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt sãrbãtoriti în fiecare an pe data de 29 iunie, zi de o mare însemnãtate în Biserica Ortodoxã Româna, cei doi sfinti apostoli fiind cei mai importanti ucenici care au propovãduit Evanghelia. Activitãtile lor misionare si popularizarea Evangheliei i-au transformat în cei mai importanti apostoli pentru ortodocsi. Minunile sãvârsite de cei doi sfinti sunt descrise pe larg si în Noul Testament.

Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi chemat. Mergând Iisus la iezerul Ghenisaretului si aflând pe Andrei si pe Petru unde-si întindeau nãvodul si mrejele, i-a chemat si îndatã au urmat dupã dânsul. Dupã aceea, propovãduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadochia, Asia si în Vitinia, s-a pogorât pânã la Roma. Si pentru cã Sf. Petru a biruit cu minunile fãcute de el pe Simon vrãjitorul, a fost rãstignit de împãratul Nero, cu capul în jos, precum el însusi a dorit nefiind demn de aceiasi moarte ca a Mântuitorului Iisus Hristos. Apostol Pavel, numit la început Saul, era om instruit, fiind învãtat de Gamaliel si cunoscãtor desãvârsit al Legii lui Moise. Saul din Tars a fost unul dintre prigonitorii crestinilor si cel care s-a învoit la uciderea cu pietre a lui Stefan, primul martir al Bisericii. Saul a fost acela care a pornit spre Damasc pentru a-i aduce legati la Ierusalim pe cei care umblau pe Calea Credintei. Pe drumul spre Damasc s-a petrecut orbirea trupeascã a lui Saul, care s-a finalizat prin convertirea lui de cãtre Anania, botezul, iluminarea sã trupeascã si spiritualã si, astfel, Saul s-a umplut de Duhul Sfânt si s-a numit Pavel. Si îndatã a început a propovãdui în sinagogi cã Iisus este Fiul lui Dumnezeu. A fost în numeroase cãlãtorii misionare, a propovãduit în Antiohia Pisidiei, Iconia, Filipi, Tesalonic, Berea, Corint, Ierusalim, în tinuturile Galatiei si Frigiei, în Efes, în Macedonia, Milet, Tyr, învãtând pe multi ajungând în cele din urmã în Roma. Sfârsitul sãu a fost în timpul împãratului Nero. A murit ca martir al credintei, tãindu-i-se capul pentru mãrturisirea lui Hristos, în urma lui Petru. Sfintii Apostoli Petru si Pavel au murit în anul 67 ca martiri ai credintei crestine. Moastele lor tot la un loc s-au pus. Având în vedere cã cei doi s-au dat viata pentru credintã în acelasi an, ei sunt sãrbãtoriti în aceeasi zi în fiecare an, pe 29 iunie. Înaintea sãrbãtorii acestora, credinciosii tin un post de câteva zile în care se curãtã de pãcate si se reapropie de divinitate. Postul sfintilor Petru si Pavel este unul din cele patru posturi mari ale anului crestin ortodox. Sfântul Petru este stãpânul lupilor. Pe 29 iunie se tine „sãrbãtoarea lupilor“, un obicei prin care se previne cã lupii sã dea iama în vite. Potrivit unor zone folclorice, Sfântul Petru de varã este separat de o jumãtate de an de fratele sãu, Sfântul Petru de iarnã, acesta din urmã fiind de fapt patronul lupilor. Sân-Petru de varã marcheazã cea de-a doua jumãtate a anului, care poate începe putin mai devreme, la Sânziene, este patronul agricultorilor. În traditia popularã se spune cã Sf. Petru a fost un om muritor, pe care l-a luat Dumnezeu în cer. Sfântul Petru e mâna dreaptã a lui Dumnezeu. Sf. Petru ar locui cu Sf. Pavel în lunã: Sf. Petru de-a dreapta si Sf. Pavel de-a stânga, Sf. Petru fiind chelar, el nu pãstreazã numai cheile raiului, ci si cheile încãperilor ceresti; el este chelarul curtii dumnezeiesti, fiind mai mare peste grânare, din care trebuie sã împartã animalelor. Sf. Petru este rãspunzãtor de starea finalã a recoltelor, el este cel care patroneazã cãldura si ploaia, putând trimite grindinã pe hotarele celor nerespectuosi. Fiind o sãrbãtoare de mare însemnãtate pentru calendarul agricol, paza împotriva grindinii se realiza prin venerarea sfântului în cele trei zile de nelucrare, cu începere din 29 iunie. El fierbe trei zile piatrã adevãratã, spre a o mãrunti, ca sã nu strice câmpurile. Când se aude huruind în cer, atunci când tunã înãbusit, se crede cã Sf. Petru fierbe piatra. De aceea Sf. Petru se serbeazã timp de trei zile, începând cu 29 iunie. Când oamenii nesocotesc puterea dumnezeiascã, Sf. Petru cheamã balaurii si cu dânsii se ajutã la bãtutul lumii cu piatrã; balaurii o mãruntesc, iar el face sã plouã cu piatrã. Când Sf. Petru plesneste din bici, din sfichiul biciului sar scântei, care, cãzând pe pãmânt, se prefac în licurici. Licuricii sunt blagosloviti de sfânt ca sã lumineze calea rãtãcitilor prin pãduri. Ei se ivesc aproape tot timpul în preajma acestei zile. În ziua de Sf. Petru si Pavel, în popor se spune cã nici o femeie nu trebuie sã mãnânce mere pânã în aceastã zi, fãrã a face un mare pãcat, fãrã a-i supãra pe morti. Dupã aceastã zi, femeile tinere pot mânca mere, cele bãtrâne trebuind sã astepte pânã la Sf. Ilie. Cu valoare simbolicã, pânã acum se interzicea scuturarea merilor, pentru a se feri de cãderea peste holde a grindinii, având dimensiunile fructelor respective permisã fiind din aceastã zi a baterea merelor dar si alte poame. Dacã va tuna sau va fulgera în aceastã zi, nucile si alunele nu vor avea miez sau vor fi viermãnoase. Oamenii pistruiati se spalã cu apã la miezul noptii, când cântã cocosul, cãci se tem sã nu fie socotiti jidovi, altfel petele de pe fatã li se pot înmulti. În traditia popularã se spune cã în aceastã zi e timpul începerii secerisului iar privighetoarea înceteazã sã mai cânte în pãduri iar cucii se transformã în soimi, ei revenind la forma lor originalã în ziua Bunei Vestiri. În ziua de 29 iunie se tin si „Mosii de Sfântul Petru“, acum oamenii merg la bisericã si dau de pomanã în onoarea rudelor decedate. La slujbã sunt aduse spre a fi sfintite colaci, lumânãri, colivã de grâu, porumb fiert cirese din primul cules, mere dulci si acre, zarzãre proaspete pentru a fi sfintite, iar cei care au miere pot duce la bisericã faguri iar în unele regiuni se duce si obiecte de îmbrãcãminte. Un sincer La multi ani tuturor ce poartã numele de Petru si Pavel.

Dan Horgan

Bibliografie

• Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfârsitul secolului al XIX-lea“, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; • Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului român“, Editura, Grai si Suflet – Culturã Nationalã, Bucuresti, 1995; • Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului român“, Ed.Paideia • Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului român“, Editura Polirom, Iasi, 1998; • Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului român“, Editura Saeculum, • Ion Ghinoiu – „Sãrbãtori si obiceiuri românesti“, Editura Elion, Bucuresti, 2002; • Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an“, Editura Fundatiei Culturale Române, 1997; • Ion Talos – „Gândirea magico-religioasã la români“, Dictionar, Editura Enciclopedicã, Bucuresti, 2001; • Irina Nicolau – „Ghidul Sãrbãtorilor Românesti“, Editura Humanitas, • Narcisa Stiucã – „Sãrbãtoarea noastrã cea de toate zilele“, Editura Cartea de Buzunar, 2006; • Romulus Vulcãnescu – „Mitologie Românã“, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985; • Simion FIorea Marian – „Sãrbãtorile la români“, Editura „Grai si Suflet – Culturã Nationalã“, 2001; • Tudor Pamfile – „Sãrbãtorile la români“, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997; • Tudor Pamfile – „Mitologie româneascã“, Editura Grai si Suflet, Bucuresti, 2000; • „Vietile Sfintilor“, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.