Lansarea unei crti reprezint ntotdeauna un eveniment cultural care ofer prilejul unei profunde meditatii pe subiectul propus, mai ales atunci cnd tema este att de aproape existentei noastre concrete, la care nu rareori ne raportm pe msura anilor ce trec, si nu numai. Culegerea de eseuri ce alctuiesc cartea Medicin si Societate aprut la editura PIM, Iasi, 2014, este inteligent centrat pe trei teme principale: 1. Medicina, ntre bioetic si etica crestin, 2. Interferente medicosociale si 3. Medicin – mediu si societate. Cartea ncearc s abordeze relatia sistem medical si societate n integralitatea ei, prin prisma istoriei, a evolutiei ca stiint si posibilitti tehnice, a reciprocittii sub raport etic si moral, locul ei n viata social, rolul medicului si, desigur, perspectiva, prin prisma transformrilor din societatea modern (partea I-a). Cartea n ansamblul ei apare ca o lucrare extrem de bogat n informatii si opinii, pe care le consider personalizate, si cu ecou n mintea cititorului. Doctorul Lupu dovedeste si cu acest prilej c genetica biologic (ereditatea sau mostenirea nativ) trebuie s o dublm n familie si scoal cu o ereditate cultural. Acest lucru este demonstrat n chip remarcabil de tandemul care si asum responsabilitatea, autoritatea si originalitatea acestei lucrri Valeriu si Vasile Lupu. Aceast lucrare, pn la urm de eseistic medical, este de fapt o abordare plurivalent a fiintei umane, un mozaic caracterologic al omului si al interactiunii sale cu socialul sub toate aspectele sale, dar si cu mediul extrasocial si extralogic al existentei noastre (partea a II-a si a III-a). Autorii ndeamn medicul, dar si pe pacient, s se priveasc reciproc si s interconditioneze de la persoan la persoan si nu de la creator la creatur. Adic n complexitatea relational din punct de vedere psihologic, estetic, moral, cultural, asa putnd s se realizeze o cunoastere mai bun a cauzelor care l-au adus n starea de pacient. Cred c trebuie s considerm medicina ca cel mai umanizat spatiu al existentei noastre, unde rzboiul are un singur adversar – boala si se duce pentru sntatea vietii si nu pentru alte scopuri (p. 48-58). Raportarea acestor aspecte la realittile concrete ale actului medical ridic cteva probleme de esent si de perceptie, pn la urm a profesiei de medic (p. 41). Prima ar fi c medicul si sistemul medical nu gestioneaz viata, cum gresit se percepe la nivelul opiniei publice si mai ales a liderilor de opinie n domeniu. Ceea ce medicul si sistemul medical este chemat s gestioneze este sntatea vietii, pe care ns o poate gestiona cu mai mult sau mai putin succes n functie de o multitudine de variabile, cum ar fi: fondul biologic al pacientului, zestrea lui ereditar, modul de viat, atitudinea fat de propria lui existent, prezenta unor boli cronice sau tare congenitale, capacitatea de rspuns al organismului, alte cauze cunoscute sau necunoscute etc. etc., variabile pe care opinia public si mai ales familia refuz s le ia n calcul. Trebuie nteles faptul c gestionarea vietii nu apartine asistentei medicale, pur si simplu pentru faptul c are alte resorturi, care de regul scap logicii si ratiunii umane. O viat se ncheie atunci cnd trebuie s se ncheie, indiferent cum: prin accident, prin boal, sau fr o cauz aparent ce poate fi asimilat fatalittii, ca s nu mai vorbim de uzura biologic, care este de regul respins de cel n cauz sau de apartintori. Sunt cunoscute n biologie suficiente situatii n care efectiv organismul refuz s rspund interventiilor noastre, orict de sofisticate si evoluate ar fi din punct de vedere tehnic, sau rspund de o manier paradoxal (efect invers), cum ar fi: apoptoza celular, celula refuziv sau n blocaj metabolic etc. Dac acceptm c viata este un dat natural sau divin, trebuie s admitem si faptul c cel care d viat poate s o si ntrerup oricnd, aspect ce ratiunea uman refuz s accepte. ntelepciunea popular a gsit un rspuns mult mai simplu si mai aproape de adevr dect toat stiinta noastr (asa a fost dat s fie, s-a terminat ghemul zilelor, ce ti-e scris n frunte ti-e pus etc). Medicul trebuie mereu privit n statura sa de reper valoric fundamental al sn- ttii noastre, si nu ca un oarecare mestesugar, asa cum de regul l priveste societatea actual, care, prin alocare de fonduri insuficiente, cu afundarea sistemului n ineptii functionresti birocratice si prin trimiterea de cercetasi distruge de fapt si las rni adnci n viata unui spital, a medicilor si a pacientilor. ntr-un spital nu suntem nici la mcelrie si nici la piat, ca s intre cineva cu ciubotele n activitatea medical. Este necesar respectul statului si al cetteanului fat de acest reper vital pentru orice tip de societate. Acest lucru l demonstreaz si lucrarea de fat, iar efortul autorilor este unul meritoriu; de aceea, sper ca n viitor s mai vedem assmenea aparitii. nchei prin a spune c aceast carte poate fi usor asimilat ca un adevrat ghid moral si etic pentru medic si ajutoarele sale din sistem, iar pentru cei din afara sistemului, un instrument util n cunoasterea a ceea ce nseamn: medic si sntate, viat si boal, medicin si societate.
Prof. dr. Petre Iosub,
doctor n filosofie
