S-a nscut la 15 februarie 1823, n satul Grcina, judetul Neamt, cu numele de botez Mihail. Cnd, n 1834, preotul din Grcina Neamtului si-a nscris fiul la seminarul de la Socola, se gndea s-l lase slujitor n locul su, respectnd traditia. Finaliznd cu str- lucire cursurile seminariale, tnrului Mihai Stefnescu i s-au deschis orizonturi mai nalte, la care s-a gndit nencetat n acei doi ani de activitate didactic la scoala primar din Serbesti, Neamt (1841-1842), apoi ca profesor la Seminarul de la Socola (1843-1848). S-a clugrit n 1843 si, la 4 septembrie 1848, si-a nceput studiile teologice la vestita Academie duhovniceasc din Kiev (1848-1851), de unde a revenit cu titlul de Magister n teologie si litere, si activeaz la Seminarul de la Socola, ntre 1851 si 5 martie 1856, cnd a fost chemat de Episcopul Meletie Istrati ca profesor si rector al seminarului din Husi, primind si rangul de arhimandrit. La 5 martie 1856, domnul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856) a semnat decretul de numire ca rector al Seminarului din Husi pentru Melchisedec Stefnescu, unde are un rol important pentru construirea unei cldiri, terminat partial n 1861 si finalizat la 1868. n 1856, a druit Seminarului din Husi 42 crti si manuscrise, iar n 1863 obtine de la consulatul rus din Bucuresti un set de crti completu de toate cntrile anuale pe note ale Bisericei Orthodoxe Rossiene. La Husi, pe lng activitatea didacticeducativ si minutioas de cercetare a documentelor, Melchisedec s-a implicat si n actul nfptuirii Micii Unirii, pentru care a activat cu toat puterea. A tinut cuvntri nflcrate, mpotriva dorintelor Episcopului su, Meletie Istrati, celebr fiind cea din 29 iunie 1856, din Biserica Catedral din Husi, cnd a ndemnat la unire: Cel care fuge de unire merge, ndeosebi, n contra progresului, n contra nvtturii lui Hristos. Ca deputat n Divanul Ad-hoc din 1857, a tinut un strlucit discurs, ndemnnd la Unire si la mproprietrire tranilor clcasi. Despre el, putem spune odat cu J. D. Bernall: Cu ct omul este mai mare, cu att este mai ptruns de spiritul timpului su. Propune proclamarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romne si nfiintarea unei autoritti sinodale centrale. Cnd Mihail Koglniceanu a primit s formeze guvernul Moldovei, la 3 mai 1859, care avea grele probleme de rezolvat, a gsit c nimeni altul nu-l poate ajuta mai cu folos, mai ales n solutionarea gravei probleme a averilor mnstirilor nchinate, dect nvtatul si bunul romn, modestul rector al seminarului din Husi, numit la 30 aprilie 1860 ca ministru al cultelor. Presedinte al Adunrii legislative era mitropolitul Sofronie Miclescu, fost Episcop de Husi – si el nu putea suferi pe banca minesterial pe un cleric srac si mai mic dect el n ce priveste treapta ierarhiei bisericesti. Nimbul nvtturii care ncununa vrednicului arhimandrit de la Husi nu avea nici un pret naintea mitropolitului si a boierilor din tagma sa. Si din cauza aceasta, ca si din alte oculte lucrturi si uneltiri, pe care unii le pun n seama Francmasoneriei, s-a pornit o lupt pentru doborrea ministrului cleric. Melchisedec ns nu rvnise la naltul post ministerial, ci i s-a oferit si l-a primit numai pentru a-si servi tara. De aceea, cnd din cauza hainei lui preotesti se fceau greutti guvernului, a demisionat, la 6 mai 1860, cu toat struinta lui Mihail Koglniceanu de a nu prsi Ministerul. l asteptau acas, n modestul si sracul oras Husi, lucrri mult mai importante, care aveau s-i ridice un monument mult mai strlucit si mai dinuitor dect cel de membru al unui guvern trector. Demisia lui este un monument de demnitate si iubire de tar, de pilduitoare modestie si frumusete moral. Peste doi ani, Mihail Koglniceanu l recomand iarsi pe lista ministerial, dovad a pre- tuirii acordate. A activat intens pentru rezolvarea problemei averilor mnstiresti. Iat o ntmplare din timpul acestei activitti a lui, fapt care ni-l arat n plin lumin. La inventarierea averilor mnstires ti, staretii greci s-au opus. Cnd comisia de inventariere, din care fcea parte si Melchisdec, a ajuns la o asemenea mnstire, a cerut staretului cheile. Grecoteiul, creznd c intimideaz pe romni, a depus cheile la icoana Maicii Domnului si a zis: Nu cereti de la mine nimic. Averea este a Maicii Domnului… Vorbiti cu dnsa… Membrii comisiei, boierii au rmas ncremeniti. Atunci, Melchisedec, care-si pstra cump tul, a venit cu smerenie n fata icoanei, a fcut dou mtnii, pn la pmnt, a s- rutat mna Prea Curatei, a mai fcut o metanie, a privit ndelung chipul Sfintei Fecioare, s-a ntors ctre staret si membrii comisiei si a spus apsat: Printe, am grit cu Maica Domnului si ea mi-a spus asa: ati mncat destul, voi, grecilor, bunurile romnilor, de aici nainte s mai mnnce si fiii acestei tri. A luat cheile si a fcut inventarul. Prin cultura, lucrrile si prestigiul su, Melchisedec a exercitat o puternic nrurire n desfsurarea evenimentelor bisericesti, servind marilor nevoi ale Bisericii si ale patriei, care-si urzea temelii de viat nou. La 15 februarie 1861, a fost numit, desi era numai arhimandrit, Locotenent de Episcop la Husi, pn la alegerea canonicului episcop. Cu acea ocazie, a dat ctre clerul Eparhiei (preuti si dascli) o foarte cuprinztoare pastoral, al crei cuprins este actual si merit s fie cunoscut de clericii contemporani nou. La 30 decembrie 1862, a fost hirotonit Arhiereu, cu titlul Tripoleos. Cel mai de seam lucru ce-l svrsea atunci era cercetarea, cu ochii istoricului experimentat, a documentelor trecutului. Si rezultatul a fost vestita Cronic a Husilor si a Episcopiei cu asemenea numire (Bucuresti, 1869) si, mai trziu, si Cronica Romanului, cum si multe alte lucrri si articole istorice si bisericesti. Vasta lui activitate stiintific ia deschis repede nc, din 10 septembrie 1870, portile Societtii Academice Romne (Academia Romn din 1879). A fost si membru al Junimii: Cei doi prelati Ion Creang si episcopul Melchisedec ddeau un anume pitoresc adunrii junimistilor. Pentru motive necunoscute, a demisionat ns mpreun cu Vasile Alecsandri si Titu Maiorescu, dar au fost curnd rechemati. Dar, cu toat rvna sa pentru cercetri de acest fel, a trebuit s gseasc timp si pentru cele materiale. Obtinnd, prin a sa struint, un ajutor de 50.000 lei de la Minister, n 1863, a acoperit biserica Catedral din Husi cu tabl, desfiintnd mica si inestetica bolt fcut n acoperis la refacerea lui Meletie Lefter Brandaburul, din 1803. A cumprat sfesnicile de alam, de la icoanele mprtesti, a confectionat odjdii si alte lucruri trebuitoare. A rmas de la dnsul si o inscriptie, la cismeaua din curtea Episcopiei: Aceast fntn s-a prefcut sub Prea Sfintitul Arhiereu Melchisedec, n al patrulea an al Locotenentei, prin economul Episcopiei ierodiaconul Agatanghel, 1864 dup Hristos. La 17 noiembrie 1864, s-a nfiintat Episcopia Dunrii de Jos, cu sediul la Ismail, pentru noile teritorii din sudul Basarabiei, revenite la Moldova prin tratatul de la Paris din 1856, afar de Cahul, care a fost trecut la Eparhia Husilor. n acelasi an, Alexandru Ioan Cuza a emis, la 6 decembrie, decretul autocrat de organizare bisericeasc a trii. Si, ntre alte numiri fcute, pe baza lui, a fost si a lui Melchisedec ca Locotenent la Dunrea de Jos. Peste un an, a fost confirmat titular. n ceea ce priveste implicarea sa n miscarea masonic din Romnia, documentele l amintesc n anul 1870 ca fcnd parte dintr-o loj masonic din Ismail (posibil Renaissance. n 1878, sudul Basarabiei revenind iarsi Rusiei, prin tratatul de la Berlin, sediul Episcopiei s-a mutat la Galati si, cu el, si Episcopul. Aici, Melchisedec a pstorit pn la 22 februarie 1879, cnd Colegiul electoral – Sinodul, mpreun cu Parlamentul, l-a ales n unanimitate Episcop de Roman. Melchisedec a fost folosit si pretuit si n alte foruri politice. Astfel, n 1868, Carol I la trimis ntr-o misiune n Rusia, ca s spulbere calomnia c Romnia este tara care prigoneste pe ortodocsi si c va trece la catolicism. A plecat la Sankt-Petersburg n februarie 1868, mpreun cu fostul ministru Ioan Cantacuzino, pentru a trata si asupra jurisdictiei consulare, regularea unor datorii si linistirea spiritelor n privinta secularizrii averilor nchinate. Si, ca s se vad de ct prestigiu se bucura fostul Locotenent si deputat de Husi si cum l-a primit nsusi tarul Alexandru al IIlea, e destul s spunem c, la prezentarea naintea lui, acesta i-a srutat mna. n timpul n care Melchisedec refcea resedint a episcopal de la Roman si locuia n niste chiliute, a primit acolo vizita regelui Carol I (1866-1914) si a printului mostenitor al Norvegiei. Trecnd prin partea locului, regele nu l-a ocolit, artnd, prin acest gest, ct pretuia pe nvtatul Episcop, desi l considera un rusofil si l privea cu ostilitate. Dusmanii si l-au acuzat de legturi cu Rusia si Biserica Ortodox Rus. Din 1872, a fost memebru al Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne. La toate actele Bisericii din vremea lui, contributia sa a fost hotrtoare. Pe lng articole de stiint religioas si istoric, a scris multe manuale didactice pentru seminarii. Si e bine s se stie c s-a ridicat cu vigoare n contra hirotonisirilor pentru si pe bani (a simoniei) si c a fost un cald aprtor al clerului si demnittii lui. Melchisedec Stefnescu a fost conductorul delegatiei romne la conferinta vechilor catolici, n iunie 1875, tinut la Bonn. Prin lucrarea Papismul si starea actual a Bisericii Ortodoxe din Romnia si-a atras ostilitatea cercurilor romano-catolice din tar. (continuarea, n editia de mine)
Costin Clit
