Vremuri grele, vremuri de lupt si crncene btlii pentru putere, pentru noi teritorii si functii n dregtoriile mprtiei. King Michael era obligat s abdice, vremea lui trecuse si, la orizont, se ntrevedeau noi dorinte pentru tron. S-au btut mai multi boieri, care mai de care cu ostile sale. Cum era si firesc, a cstigat boierul cu cea mai numeroas si mai bine pltit oaste. Si, uite asa, dup ani si ani de nfruntri cu alti boieri, dornici de a avea supusi multi si loiali, boierul nostru a ajuns mprat. C-asa e datina strbun. Ai cstigat btlia pentru mprtie, devii mprat. Ce mai conta dac mprtia era srac. Bine c erau multi iobagi care, pentru o simbrie vai de capul ei pentru majoritatea supusilor, erau obligati, prin decret mprtesc, s asculte poruncile noului stpn. Erau si multi favoriti ai celui uns de popor, care, prin servilism si ascultare maxim, beneficiau de gratiile mpratului, erau soli spre alte zri, spre alte mprtii, solda era substantial. Avea mpratul tot felul de sfetnici care mai de care mai sforar, cu sticluta de cucut n buzunarele mantiilor de cavaleri sau domnite. Dar si multi argati harnici si cu dragoste pentru treburile dregtoriilor. mprtia avea si o herghelie de cai, ce aveau furaje din plin. Mare si tare era si chelarul mprtiei, nu misca nimic fr stirea sau acordul su. Si, ntr-o zi, noul mprat, Ridat, chem chelarul si-l ntreb: – Nea chelaru, ia spune, ce mai este pe la herghelia mprtiei? Cum se prezint calestile mprtesti? Sunt la bun adpost, caii au furaje, e nevoie de reparatii? – Mria-Ta, calestile sunt n bun stare, n primul adpost se afl calestile mprtiei cu care merg numai anumiti boieri, n al doilea sunt calestile printisorilor ce v slujesc de foarte mult vreme, n al treilea adpost este o caleasc mprteasc si o trsuric mai mic, ce apartine unui fost slujbas de-al lui Negru- mprat. – Cum, ce caut aceast trsuric n grajdurile mele? Negru-mprat a pierdut btlia! S scoti trsurica din adposturile mprtesti! – Prea bine, Mria-Ta! Si, cel care a dat multi galbeni pe trsuric, cu mprumuturi de la cmtarii autorizati, a fost nevoit s scoat n ploaie si ninsoare mica sa caleasc. Chelarul-sef nu a avut ncotro, mpratul e mprat chiar si cnd merge la latrin, porunca e porunc. Ei, dar a venit si ziua cnd, ctanele, btrne si obosite de luptele de pe cmpurile de btlie, trebuiau s se lase la vatr. Pe vremea lui King Michael se ddeau serbri frumoase, cnd ostenii se lsau la vatr. n pdurea mprtiei se dntuia, dansurile de societate erau la mod, Michael era sufletul petrecerilor, vesel, apreciat de supusi, avea cte o vorb bun pentru fiecare. Sau cel putin asta era impresia creat. Ce mai, era frumos, se mai lsau deoparte grijile fiecruia. O serbare mprteasc era binevenit, ctana btrn se simtea bgat n seam, era emotionat si prins n vltoarea evenimentului, era felicitat pentru aportul adus n treburile regatului. n mprtia lui Ridat mprat nu s-a ntmplat nimic, plecat-au ctanele la casele lor avnd un gust amar si cutnd explicatii. Oare de ce? Poate c vistieria era goal, dar toti vroiau s bea un pocal cu vin mpreun, aduceau vin de pe meleagurile fiecruia, vroiau s depene amintiri din batliile la care au participat. Dar, nimic, nici o multumire, nici o vorb bun. S-a plecat ca de la cas pustie. Pcat.








