„Învățătorul este ca o lumânare și nu arde niciodată” (Tudor Arghezi )
Recent a trecut la cele veșnice încă o stea a învățământului și culturii vasluiene, Ioan Baban, profesor de prestigiu, fost inspector școlar, poet de profundă respirație lirică și un prozator talentat.
A văzut lumina zilei la 6 august 1937, în comuna Delești, județul Vaslui, comună veche de pe Valea Racovei, care a zămislit oameni de seamă ai învățământului vasluian, precum Vasile Cataramă, profesor eminent și scriitor recunoscut.
Școala primară și gimnazială le-a urmat în satul natal. A continuat studiile liceale la Liceul „Mihai Kogalniceau” din Vaslui (1952-1956), condus în acea vreme de Stere Radoi şi Gheorghe I. Popa. A fost coleg de bancă cu viitorul sculptor Constantin Popovici, originar din Codăești, autorul monumentului „Electricitate” de la barajul Vidrau de pe Argeș și a statuii „Victoria” de la Vaslui.
După absolvirea liceului funcționează o perioadă în învățământ la Școala generală Laza, județul Vaslui, apoi, din 1960, urmează Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. La Facultatea de Filologie din Iași s-a remarcat ca un student devotat, studios, fiind apreciat de profesorii universitari : Constantin Ciopraga, Ion D. Laudat și Gavril Istrati.
După absolvirea Facultății a funcționat ca profesor de limba și literatura română la Școala generală Laza, fiind mult timp director, apoi se transferă în orașul Vaslui. Este profesor la Școala generală nr.1, Liceul Industrial nr. 1 (astăzi, Ștefan Procopiu), Liceul „Emil Racoviță” și Colegiul Economic „Anghel Rugină”.
Dascăl competent, spirit echilibrat și dinamic, s-a impus în fața elevilor și a profesorilor prin rezultatele obținute la clasă și în activitatea de performanță cu elevii la concursurile literare.
Totodată, se remarcă prin firea entuziastă de om de litere, vibrând la orice manifestare a frumosului, manifestând sensibilitate și căldură sufletească în modul cum a știut să-și apropie elevii.
Profesorul Ion Baban face parte din pleiada de dascăli care au dat strălucire și vigoare vieții cultural-literare a școlii vasluiene, căreia i s-a dedicat cu trup și suflet.
După ce a fost profesor timp de peste două decenii la Liceul Industrial „Ștefan Procopiu”, profesorul Baban a fost promovat ca inspector școlar la Inspectoratul Școlar al Județului Vaslui, în anul 1990. Mi-a fost mulți ani coleg la Liceul Industrial nr. 1 și la Inspectoratul Școlar Județean Vaslui. Și aici a dat dovadă de multă conștiinciozitate, probitate știintifică și pedagogică și exigență permanentă în munca de îndrumare a școlilor din județ.
Se remarcă în activitatea publicistică cu poezie, proză, eseuri pe teme culturale și de istorie literară, studii și articole de didactică, medalioane, note și comentarii apărute în „Vremea nouă”, „Adevărul”, „Tribuna învățământului”, „Gazeta de Est”, „Apolo”, „Ethos”, „Cronica”, ș.a. Debutează ca scriitor cu volumul „Zidarii” (1983, 1984), iar în 1989 i se acordă premiul național pentru proză scurtă.
Cu toate că a scris proză scurtă încă din anii 1984-1987, debutul editorial vine mai târziu cu un volum intitulat: „Dincolo de bine și rău”, apărut la Editura ,,Cronica”, Iași, 1998.
Urmează o explozie de apariții editoriale: „Norii cu melancolii” (versuri, Editura Junimea, Iași, 1999), „Ispite lirice” (versuri, Editura Junimea, Iași, 2000), „O istorie ciudată” (proză scurtă, Editura Timpul, Iași, 2000), „Tărâmul interzis” (roman, Editura Timpul, Iași, 2001). Poetul și prozatorul Ion Baban a fost bine primit de critica literară.
Poemele adunate în volume atestă pe de o parte autoexigența, pe de alta, curajul poetului de a se privi, fără complexe intelectuale, în oglinzile schimbătoare ale timpului. În paginile de proză scurtă și în roman ni se dezvăluie ca un prozator scrupulos și talentat.
În continuare, rămâne spectaculoasă intenția de a scoate cât mai multe volume de poezii şi proză cum ar fi: „Neguțătorul de drum”, „Apele tăcerii”, „Bagaj de prisos”, „Târziu în Empireu”, „Proprietarul de timp” și „Oglinzi înșelătoare”, precum și un nou roman „Anotimpurile imposibilei iubiri”. A realizat un interesant Dicţionar cultural şi literar, de autori, publicaţii şi societăţi culturale vasluiene, apărut la Editura PIM din Iaşi în anul 1998.
Este coautor la volumele de epigrame și poezii satirice „Satana în minijup” al membrilor Cenaclului Umoriștilor „Valentim Silvestru” și „Ridendo” din volumul „Treptele devenirii”, editate de Casa de Cultură „Constantin Tănase” din Vaslui. Pentru activitatea literară a fost membru al Uniunii Scriitorilor–filiala Iași.
Exigent și meticulos cu el însuși, profesorul și omul Ioan Baban rămâne o personalitate remarcabilă în cultura vasluiană, în memoria elevilor, a cadrelor didactice și a tuturor celor care l-au cunoscut.
Acum când Cartea Vieții s-a închis, avem datoria să-i păstrăm o frumoasă amintire.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Prof. Nicolae Ionescu
