Sunt oameni care își măsoară viața în ani și oameni care o măsoară în fapte. Prezența lor continuă să se facă simțită mult după plecarea din această lume, prin cărțile scrise, prin generațiile pe care le-au format și prin reperele morale pe care le-au lăsat în conștiința comunității. Din această categorie selectă a făcut parte profesorul, filosoful, scriitorul și publicistul Petre Iosub, una dintre cele mai importante personalități culturale pe care județul Vaslui le-a avut în ultimele decenii.
La zece ani de la trecerea sa în eternitate, ne întoarce cu respect și recunoștință spre opera și destinul unui om care a înțeles că adevărata împlinire nu vine din funcții sau din titlurile academice, ci din puterea de a-i face pe ceilalți mai buni, mai înțelepți și mai aproape de valorile autentice. Pentru cei care l-au cunoscut, a rămas, înainte de toate, un om al ideilor și al caracterului, aflat într-o neobosită căutare a adevărului și a sensurilor profunde ale existenței.
Născut la 20 iulie 1938, în localitatea Coropceni, județul Iași, într-o familie de oameni simpli, Natalia și Gheorghe Iosub, viitorul filosof avea să păstreze întreaga viață o legătură profundă cu meleagurile natale. Despre locurile în care a crescut vorbea cu o emoție aparte, numindu-le „satul codrilor albaștri și leagănul copilăriei”, spațiul în care și-a descoperit rădăcinile și unde a învățat primele lecții despre demnitate, muncă și respect.
Își amintea că de la mamă moștenise sensibilitatea, dragostea de semeni și capacitatea de a înțelege suferința de lângă el, iar de la tată spiritul justițiar, verticalitatea și refuzul compromisului. Aceste două moșteniri morale aveau să-i modeleze întreaga viață. Nu întâmplător afirma că trebuie să învățăm să respectăm nu doar oamenii, ci și cuvintele, deoarece ele reprezintă „o altă formă a lucrurilor, un alt trup al adevărului”.
Primele clase le-a urmat în localitatea natală, apoi la Dolhești și Ciortești, iar studiile liceale la prestigiosul Liceu Național din Iași. Încă din adolescență și-a descoperit pasiunea pentru literatură și filosofie, devenind membru al cenaclurilor literare ieșene. S-a bucurat de privilegiul de a participa la întâlniri coordonate de nume importante ale culturii române, precum Nicolae Labiș sau Nicolae Țațomir, experiențe care i-au consolidat convingerea că scrisul și cugetarea sunt forme complementare ale cunoașterii.
A urmat apoi Facultatea de Filosofie a Universității din Iași, pe care a absolvit-o în 1964. Studiile universitare au marcat începutul unui parcurs dedicat cercetării filosofice, pe care nu avea să-l abandoneze niciodată. Pentru tânărul absolvent, învățarea nu s-a încheiat odată cu obținerea diplomei. Dimpotrivă, lectura, reflecția și studiul au devenit exerciții cotidiene. Îi plăcea să spună că întâlnirea cu marii clasici schimbă pentru totdeauna felul în care privești lumea. Revenea constant la Molière, Dostoievski, Goethe, Shakespeare și Caragiale, fără a-i neglija pe Homer, Ovidiu, Baudelaire, García Lorca, Eminescu sau Nichita Stănescu. Îl preocupau în egală măsură marile mituri ale culturii europene și întrebările despre libertate, existență și sens, teme care aveau să revină constant în opera sa.
Cariera didactică l-a purtat la liceele din Negrești și Vaslui, unde și-a câștigat rapid o reputație solidă. Pentru discipolii săi, ora de filosofie nu era o simplă lecție, ci o invitație la dialog și reflecție. Își provoca elevii să gândească, să argumenteze și să pună întrebări, preferând dialogul socratic în locul predării rigide. Nu transmitea doar informații, ci modela caractere. Foștii săi elevi își amintesc și astăzi de dascălul exigent, apropiat și generos, care știa să le trezească dorința de a gândi și de a căuta adevărul.
Prestigiul dobândit la catedră avea să-l conducă spre importante funcții în sistemul de învățământ. A fost inspector școlar de specialitate, apoi inspector școlar general al județului Vaslui, timp în care și-a pus amprenta asupra modernizării școlii vasluiene. Într-o epocă plină de provocări pentru învățământul românesc, Petre Iosub a dat dovadă de curaj în promovarea unor idei inovatoare.
S-a implicat activ în reconstruirea rețelei școlare, dezvoltarea bazei materiale, informatizarea procesului didactic și profesionalizarea managementului de profil. A înțeles devreme că școala viitorului avea nevoie de tehnologie, dar și de cadre didactice bine pregătite și de biblioteci puternice. Printre inițiativele sale se numără introducerea colecției „Encyclopaedia Britannica” în bibliotecile școlare, o premieră editorială, menită să ofere mediului intelectual local acces la una dintre cele mai prestigioase lucrări enciclopedice din lume.
Tot lui i se datorează înființarea revistei școlare „La Steaua”, a publicației „Glasul Cetății” și a Fundației Didactice „Ștefan Bârsănescu”, instituții care au stimulat viața spirituală locală și au încurajat afirmarea tinerelor talente.
S-a implicat și în dezvoltarea actualului Liceu „Anghel Rugină” din Vaslui, pe care l-a sprijinit să devină una dintre unitățile de elită ale județului. Sub patronajul spiritual al renumitului academician Anghel Rugină, a ghidat instituția spre excelență și deschidere internațională, prin organizarea unor sesiuni științifice de pionierat în informatică și prin promovarea standardelor înalte în formarea tinerilor.
În același timp, Petre Iosub a fost un promotor al legăturilor culturale dintre românii din țară și cei aflați dincolo de granițe. Sub coordonarea sa au luat naștere cursurile de vară „Cultură și civilizație românească”, proiect adresat elevilor, profesorilor și studenților din Basarabia, Ucraina, Serbia și din alte state în care trăiesc comunități istorice de conaționali.
Dincolo de activitatea didactică și administrativă, a rămas un spirit profund implicat în viața cetății. În calitate de redactor-șef adjunct al cotidianului „Vremea Nouă”, a imprimat ziarului o orientare modernă, deschisă dezbaterilor autentice și analizelor de profunzime. Prin intermediul publicației a promovat atât personalități consacrate, cât și tineri aflați la început de drum, convins că presa trebuie să fie un spațiu al dialogului și al ideilor, nu doar al actualității imediate. Articolele sale de opinie, eseurile, reportajele și evocările apărute în reviste naționale și locale se remarcau prin claritatea argumentației, eleganța stilului și rigoarea demonstrației. Scria limpede, fără emfază, cu responsabilitatea celui care știa că fiecare cuvânt așezat pe hârtie are puterea de a modela conștiințe.
În paralel cu activitatea publicistică, și-a continuat cu asiduitate cercetările filosofice. Înscris la doctorat în 1973, la Universitatea din Iași, sub îndrumarea profesorului Ernest Stere, se afla în 1975 în etapa finală a pregătirii tezei. Moartea prematură a conducătorului său de doctorat i-a întrerupt însă acest parcurs, fiind transferat ulterior la București, unde și-a continuat cercetările sub coordonarea academicianului Alexandru Boboc. În 1985 și-a susținut teza, intitulată „Tipologia experienței în filosofia contemporană”, încununând astfel un efort intelectual desfășurat pe parcursul a peste un deceniu. Investigațiile sale urmăreau raporturile dintre experiență, cunoaștere și existență, direcții pe care avea să le aprofundeze de-a lungul întregii sale activități.
În spatele profesorului apreciat și al omului implicat în viața comunității se afla un cercetător pasionat, care și-a construit cu răbdare și exigență propria viziune. A aprofundat ani la rând filosofia antică, marile sisteme clasice și gândirea modernă, convins că orice construcție intelectuală autentică trebuie să se sprijine pe o temelie solidă. Nu s-a grăbit să publice. A preferat să citească, să mediteze și să-și decanteze ideile, astfel încât fiecare volum să fie rezultatul unei reflecții mature și al unei documentări impresionante.
Pentru Petre Iosub, filosofia nu era o disciplină abstractă, ruptă de realitate și rezervată exclusiv amfiteatrelor universitare, ci un mod viu de a înțelege lumea și omul. Tocmai de aceea, întreaga sa trudă – fie că se afla la catedră, în redacția unui ziar, într-o sală de conferințe sau în fața unei pagini albe – a avut constant același scop nobil: cultivarea spiritului critic, a demnității și a respectului necondiționat pentru dreptate.
Opera sa teoretică s-a dezvoltat organic, fiecare volum completându-l pe precedentul. Lucrări precum „Fragmentarium”, „Elemente de arheologie metafizică”, „Pluralismul ontologic”, „Metafizica existenței”, „Dialoguri și studii filosofice” sau „Laudatio filosofiei” alcătuiesc un corpus coerent, centrat asupra condiției umane și a fundamentelor cunoașterii. În paginile lor, Petre Iosub dialoghează cu Aristotel, Kant, Heidegger, Lucian Blaga și Alexandru Boboc, propunând interpretări proprii și demonstrând că filosofia rămâne o cale vie de descifrare a existenței.
Formația sa enciclopedică și-a pus amprenta și asupra activității publicistice. Observator lucid al societății, Petre Iosub nu a rămas indiferent în fața transformărilor lumii românești de după 1989. Din perspectiva sa, epoca tranziției s-a caracterizat prin degradare morală, relativizarea reperelor, agresivitatea discursului politic, corupție, demagogie și alienare culturală.
Volume precum „Sechestrați în tranziție” și „Însemnări pasagere” reunesc reflecțiile unui intelectual profund îngrijorat de destinul societății românești. Nu scria pentru a condamna, ci pentru a trezi conștiințe. Era convins că o comunitate nu poate progresa fără moralitate, fără o școală solidă și fără respect pentru valorile spirituale. Chiar și atunci când tonul devenea critic, optimismul său nu dispărea complet; își păstra credința nestrămutată în capacitatea poporului român de a-și regăsi echilibrul prin cunoaștere și prin întoarcerea la virtuțile autentice.
O altă dimensiune esențială a personalității sale este poezia. Pentru Petre Iosub, lirica nu reprezenta o evadare din filosofie, ci o continuare a acesteia prin alte mijloace. Dacă studiile sale apelau la rigoarea conceptelor, versurile exprimau ceea ce demonstrația teoretică nu putea spune în întregime: emoția, nostalgia, frumusețea și misterul ireversibil al timpului. Volumele „Vraja trecerii prin vreme”, „Semnele trecerii” și „Poemele toamnei” dezvăluie un poet al meditației, al echilibrului și al profunzimilor interioare. Satul natal, copilăria, mama, anotimpurile, iubirea, destinul, natura și clipa sunt temele care revin constant în creația sa lirică. Uneori elegiac, alteori reflexiv sau chiar ironic, autorul își construiește universul fără ostentație, într-un limbaj limpede și cald, în care metafora nu ascunde adevărul, ci îl luminează.
Criticii au observat că filosofia și poezia comunică permanent în opera sa. Meditația metafizică se transformă firesc în lirism, iar versurile păstrează întotdeauna consistența unei idei bine decantate. Tocmai această îngemănare între rigoarea gânditorului și sensibilitatea poetului conferă operei sale o identitate aparte.
O pagină importantă din biografia sa este dedicată economistului și academicianului Anghel Rugină, personalitate de prestigiu internațional, originară din județul Vaslui. Petre Iosub a înțeles că valorile românești trebuie recuperate și reașezate în conștiința publică, indiferent de meridianele unde au activat. Din această profundă convingere s-au născut volumele „Contemporan cu viitorul” și „Anghel Rugină – Omul și savantul”, lucrări care depășesc caracterul unei simple biografii și devin adevărate exerciții de restaurare a memoriei identitare locale.
În același spirit, a colaborat activ la realizarea unor scrieri de referință dedicate județului, între care „Județul Vaslui – File de monografie” și „Vaslui – Monografia județului”, contribuind esențial la valorificarea patrimoniului istoric al locurilor pe care le-a ocrotit și promovat cu devotament.
Traiectoria sa științifică nu s-a limitat însă la paginile tipărite. De-a lungul anilor, profesorul a susținut peste 500 de comunicări la sesiuni de specialitate, simpozioane și conferințe naționale și internaționale. A întreținut legături constante cu mediul universitar românesc, bucurându-se de recunoașterea unor personalități marcante ale culturii contemporane. Academicianul Alexandru Boboc aprecia în mod deosebit contribuțiile sale dedicate metafizicii și filosofiei naționale, validând seriozitatea cercetărilor și originalitatea interpretărilor propuse.
Dincolo de toate realizările profesionale, cei care l-au cunoscut vorbesc mai ales despre omul din spatele cărților. Despre eleganța sa morală, despre modestia cu care își purta erudiția și o deplină disponibilitate nativă de a-i încuraja pe cei aflați la început de drum. Nu căuta niciodată să eclipseze pe cineva. Dimpotrivă, avea darul rar de a intui calitățile semenilor și de a le cultiva cu răbdare. Era convins că adevărata menire a dascălului este aceea de a descoperi și de a cultiva lumina din ceilalți. Poate tocmai de aceea foștii elevi, colegii și colaboratorii îl evocă ca pe un mentor – o prezență care inspira prin exemplul personal mai mult decât prin discursuri.
Întreaga sa viață s-a desfășurat sub semnul unei convingeri simple, dar profunde: cultura și educația sunt cele mai puternice piese în construirea unei societăți vii. A păstrat acest crez până la sfârșitul zilelor, fără compromisuri și fără concesii făcute modei intelectuale sau conjuncturilor politice. Verticalitatea, noblețea sufletească și respectul față de valori au fost pilonii care i-au ghidat întreaga existență.
La zece ani de la plecarea sa dintre noi, opera profesorului Petre Iosub continuă să vorbească generațiilor de astăzi. Cărțile sale și activitatea desfășurată în școală, în presă și în spațiul public reprezintă o moștenire pe care județul Vaslui are datoria să o păstreze vie. Într-o epocă în care reperele etice par tot mai fragile, iar modelele autentice tot mai rare, evocarea sa nu este doar un gest de recunoștință, ci o necesitate.
Poate că timpul a așternut peste numele său liniștea firească a anilor care trec, dar adevăratele valori nu dispar odată cu oamenii care le-au întruchipat. Ele rămân în cărțile scrise, în școli, în instituțiile pe care le-au clădit și, mai ales, în memoria celor pe care i-au format.
Bibliotecar, Luciana Macovei
Bibliografie:
Grigoraș, Vasilica. Petre Iosub – un destin exemplar. Vaslui: [s.n.], 2008.
Grigoraș, Vasilica. Reflecții filosofice: Convorbiri cu prof. dr. Petre Iosub. Vaslui: Thalia, 2015.
Iosub, Petre. Laudatio filosofiei. Vaslui: Thalia, 2012.
Iosub, Petre. O, Românie tristă și însingurată. Vaslui: Thalia, 2013.
Iosub, Petre. Sechestrați în… tranziție. Vaslui: Thalia, 2002.
Iosub, Petre. Vraja trecerii prin vreme: antologie. Vaslui: Thalia, 2011.
