„Nu mă tem de moarte, ci de veșnicia ei ” (Al. Vlahuță)
Recent, a trecut la Domnul un renumit profesor și sculptor vasluian. S-a născut la 18 martie 1944, în comuna Zamostea, judeţul Suceava, într-o familie modestă din nordul extrem al Moldovei. Părinţii, Vasile–brigadier silvic și Aspasia–casnică, au avut o mare influență în educarea celor cinci copii, toți dovedind preocupări pentru desen și culoare. Studiile elementare le urmează în anii 1951-1958 la Școala Primară și Gimnazială (ciclul II-pe model sovietic), din comuna Suharău, judeţul Botoşani. Drumul până la școală era de 7–8 km.! În anii 1958-1963 a urmat Școala Medie de Muzică și Arte Plastice (Liceul) „Octav Băncilă” Iași, apoi în perioada 1963-1966, cursurile Facultăţii de Arte Plastice ale Institutului Pedagogic Iași.
A fost elev și student al profesorilor sculptori, Iftimie Bârleanu – artist emerit, Vasile Condurache, Dumitru Căileanu și Ion Buzdugan.
În liceu s-a distins pentru calitatea studiului desenului artistic, pentru ușurința de a schița ființa umană în crochiuri rapide, spontane, în tuș, cărbune sau sepia. De asemenea, s-a detașat în domeniul modelajului, fapt pentru care profesorii i-au recomandat să urmeze Academia din Cluj sau din București.
Moartea mamei (când era elev în clasa a X-a) și sărăcia extremă ce o traversa tatăl, cu salariul de mizerie și cinci copii minori, l-au determinat pe absolventul de liceu să renunțe la recomandările făcute și să rămână la Iași.
Studentul Alupoaie Gheorghe s-a bucurat de frumoase aprecieri din partea profesorilor și colegilor pentru rezultatele obținute în studiul desenului, la compoziție, studiul anatomiei artistice și mai ales la sculptură. Genurile sculpturale îndrăgite au fost compoziția umană, nudul (torsul) și mai ales portretul, pentru care a „consumat” în atelierul de creație-sculptură multe sute de ore suplimentare cu real folos.
În ceea ce privește domeniul ocupațional câteva repere sunt reprezentative pentru anii 1966-1975: creația plastică în domeniul sculpturii şi profesor titular pe catedra de educație plastică la mai multe şcoli din Bârlad. În această perioadă a fost profesor la Liceul „Mihai Eminescu” (fost „Gheorghe Gheorghiu Dej”), la Liceul Pedagogic şi la Școala de Muzică și Arte Plastice „ Nicolae Tonitza” Bârlad. A predat sculptura și desenul artistic. În anul şcolar 1975-1976 a fost profesor la Școala generală nr. 9, actualmente, „Manolache Costache Epureanu” Bârlad. Între anii 1982-2007 a fost profesor la Școala nr. 4 „Elena Cuza” Vaslui, iar în perioada 1984-1988 a fost detașat la Școala nr. 7, astăzi „Constatin Motaș” Vaslui, ocupând şi funcția de director.
Și-a susținut examenele de definitivat în 1971, de gradul II în 1975 și gradul I în 1981.
În două rânduri, 1976 -1984 și 1992-1997, a ocupat funcția de inspector școlar la Inspectoratul Școlar al Județului Vaslui la specialitatea „desen”, cumulând și atribuțiile pentru specialitatea „muzică”.
În coordonarea învățământului artistic județean a insistat pe cunoașterea programei școlare moderne, nu demult introdusă în predare, pe aplicarea cerințelor acesteia, pe claritatea producțiilor artistice ale copiilor, pe participarea la concursuri, expoziții și manifestări plastice locale, naționale și internaționale. A insistat pe aprofundarea tematică, de specialitate și a metodicii specifice de către cadrele didactice și mai ales pe pregătirea trimestrială a profesorilor necalificați, având în vedere lipsa acută de specialiști, nu numai în mediul rural, dar și în orașe.
S-a preocupat personal de pregătirea individuală a tinerilor candidați la licee și facultăți de specialitate, majoritatea acestora fiind astăzi artiști recunoscuți sau în plină afirmare în domeniile picturii, graficii, sculpturii, design-ului și arhitecturii.
În perioada 1979-1989 a fost președinte ales al Cenaclului de Arte plastice Vaslui, afiliat Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași. S-a „dizolvat”odată cu evenimentele din decembrie 1989. A fost membru al Comisiei Zonale pentru Monumente de For Public–conform Ordinului Ministrului Culturii și Cultelor, comisie pe zona Vaslui, Bacău, Vrancea şi Galați.
A participat la expoziții profesioniste și de amatori, locale, județene și naționale în Bârlad, Vaslui, Botoșani, Iași, Suceava, și București. Cele mai importante manifestări plastice au fost: Expoziția de grup din 1981 la Casa de Cultură Bârlad, cu prilejul susținerii lucrării de gradul didactic I; Expoziția de la Casa de Cultură „1 Mai” București a tinerilor bârlădeni din 1969; Expoziția Cenaclului plastic vasluian la sala „Eforie” București din 1983; Expoziția personală de sculptură la Casa Corpului Didactic Vaslui din 2005.
A fost preocupat de rezolvări plastice sculpturale în manieră clasică, cu înclinații spre expresionism, abordând compoziția umană, torsul, nudul și mai ales portretul. A realizat o serie de busturi în bronz și ciment alb ale unor personalități de seamă din istoria românilor, din cultură, știință și arte, situate în țară, majoritatea în județul Vaslui: Gh. Roșca–Codreanu, Emil Gârleanu, Tudor Pamfile, Alexandru Ioan Cuza, prof. Vasile Dumitrache, prof. Traian Nicola – în Bârlad; Ștefan cel Mare, Elena Cuza, Emil Racoviță, Mihail Kogălniceanu, Ștefan Procopiu, Spiru Haret, Ion Iancu Lefter, Anghel Rugină, Constantin Parfene–în Vaslui; Ștefan Ciubotărașu în comuna Lipovăț, general Gh. Negrescu–în Fruntișeni, general Gheorghe Teleman în Huși, acad. Mihai Ioan Botez în Giurcani, monumentul lui Mihai Eminescu din Edmonton, Canada, bustul generalului Ion Răşcanu, fost primar al Vasluiului şi al Capitalei etc.
Este autorul statuii lui Ștefan cel Mare și Sfânt din curtea Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a Episcopiei Hușilor și al complexului sculptural „Pro Patria” de pe Movila lui Burcel, unde are și un bust al lui Ștefan cel Mare lucrat în bronz. A realizat peste o sută de coperte literare, de critică, de monografii, pliante și multă grafică de carte.Nouă ne-a realizat coperta monografei Inspectoratului Școlar Județean Vaslui și ca excelent portretist a publicat în ultimii ani lucrarea „Semne Grafice de Recunoștință”, în trei volume cu portrete ale intelectualilor de pe aceste meleaguri. A fost cetățean de onoare al municipiului Vaslui și membru al Ligii Românilor de Pretutindeni .
Prin întreaga activitate profesională, profesorul și omul Gheorghe Alupoaei rămâne un nume de referinţă în cultura vasluiană. O boală neiertătoare îl răpeşte fulgerător din mijlocul nostru, dar acesta va rămâne pentru totdeauna în memoria colegilor, a cadrelor didactice și a tuturor celor care l-au cunoscut.
Acum când Cartea Vieții s-a închis, avem datoria să-i păstrăm o frumoasă amintire.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Prof.dr. Nicolae Ionescu
