Episcopul Hușilor a îndemnat la post de tehnologie, post în a folosi reţelele de socializare

PS Ignatie, Episcopul Hușilor, i-a îndemnat pe credincioși să îmbrățișeze și o altă dimensiune a postului Paștelui, limitându-se în această perioadă, de la folosirea mediilor digitale. „Perioada Postului Mare este una propice folosirii cu cât mai multă zgârcenie și înţelepciune a mediilor digitale”, a spus episcopul Hușilor.

Duminca trecută, Ierarhul Hușilor a explicat, la Catedrala Episcopală din Huşi, oficiind slujba Vecerniei și a Pavecerniței mici, rânduială cunoscută în tradiţia noastră ca „Vecernia Iertării”, cum, pentru un post desăvârșit, credinciosul ar trebui să se limiteze de la o „adicție”, cea de tehnologie, de rețelele sociale.

„Postul, în sine, înseamnă și simplitate, înseamnă multă smerenie, și, desigur, o anumită privare a facultăţilor noastre gustative și olfactive de tot ceea ce creează o anumită dependenţă. În fond și la urma urmei, postul înseamnă o renunţare la toate dependenţele (adicţiile), care nu fac bine.

Hrana în exces nu este sănătoasă pentru organism. Cu toţii știm ce înseamnă o disfuncţionalitate în trupul nostru, atunci când suntem supraponderali. Sunt atâtea boli care vin la pachet cu excesul de kilograme acumulate în urma păcatului îmbuibării (gastrimarghiei), al mâncatului compulsiv. Dependenţă este și să nu avem un program riguros în viaţa noastră. Trăim haotic și acest lucru trădează în noi o anumită dependenţă, aceea de a nu fi ordonaţi, de a ne plăcea dezordinea – e mai mult o dependenţă mentală, cu care ne obișnuim și în care ne complacem. Dacă vom reţine că postul înseamnă o vindecare de toate adicţiile și de toate patimile cu care ne-am obișnuit, este, deja, un pas foarte important”, a spus episcopul Ignatie, care a făcut apoi referire la postul mediatic, o formă de vindecare de dependența de rețele sociale și de mediile virtuale: „În general, în aceste zile, vorbim foarte mult despre postul trupesc (alimentar) și cel sufletesc (de păcate). Ne scapă din vedere faptul că era mediilor digitale, în care trăim, ar trebui să ne facă sensibili și la un alt tip de post – postul de tehnologie, postul în a folosi reţelele de socializare.

Cu toţii suntem dependenţi, este o adicţie. Foarte greu percepem viaţa noastră fără aceste device-uri. Telefonul (smartphone-ul) a devenit acum un minicomputer, pe care îl avem permanent în buzunarele noastre, fiind nedespărţiţi de el (chiar dormim cu el la cap, și, inclusiv în intimitatea noastră, ne ducem tot cu el în mână). Cercetările recente ne confirmă faptul că unul dintre factorii care perturbă liniștea minţii și sănătatea creierului, este și tehnologia. Tehnologia, în sine, e un dar de la Dumnezeu, nu o putem diaboliza, însă, folosită neadecvat și în mod compulsiv, ca și cum am fi drogaţi de mediile digitale, poate avea consecinţe catastrofale pentru noi. De aceea, vă invit ca în prima săptămână din Postul Mare să încercaţi să nu folosiţi tehnologia, sau să o folosiţi cât mai puţin posibil. Veţi constata –-este ca un examen – că ceva nu este în regulă cu dumneavoastră, ceva lipsește, și deveniţi agitaţi. Veţi avea tendinţa să căutaţi device-urile pe care le folosiţi. În acest punct, veţi descoperi cât de dependenţi, în sensul cel mai negativ al cuvântului, sunteţi de tehnologie. Vă spun aceste lucruri ca unul care, eu însumi, experimentez aceste lucruri. Sunt unul dintre marii dependenţi ai tehnologiei – o folosesc din plin, iar în momentul în care mi-am impus să nu o folosesc, mi-am dat seama că ceva din ecuaţia mea mentală lipsește. De aceea, nu vă dau aceste sfaturi ca unul care sunt complet detașat de mediile digitale. De ce este atât de captivantă, atât pentru noi, cei mari, cât și pentru cei mici? Unul dintre marii specialiști în comunicare ne spune că toate aceste device-uri sunt un fel de extensie a noastră. Iar noi suntem, cu toţii, narcisiști. Cu toţii știm ce a însemnat mitul lui Narcis. El s-a văzut pe sine în apă, însă nu s-a îndrăgostit atât de chipul lui reflectat în apă, cât de faptul că a constatat că în acea apă era reflectată o extensie a lui, era un fel de prelungire a lui, iar acest lucru era fascinant (extraordinar). Exact așa se întâmplă cu tehnologia – este o extensie a noastră. Sinele nostru este reflectat în tehnologie, noi ne prelungim în device-uri. Observaţi cât de ușor ne livrăm pe reţelele de socializare – fotografii, mesaje. Așa cum spunea frumos un intelectual al ţării noastre, toate acestea sunt un fel de fabrică de narcisism. Ne place când ne vedem prelungiţi în aceste device-uri, pe reţelele de socializare. Iar acestea creează dependenţă, așa cum Narcis a rămas mut și nu a mai putut să fie distras de nimic din jurul său, pentru că era prea fascinat de ceea ce se reflecta în apa din faţa lui, era ca o minune pentru el – așa cum considerăm, unii dintre noi, că este o minune să folosim tehnologia. Dacă vom ajunge în punctul de a ne desprinde cât mai mult de tehnologie, ușor-ușor se va instala și liniștea în sufletul nostru. Este o carte celebră, scrisă de un medic german, Manfred Spitzer, numită „Demenţa digitală”, în care acesta analizează toate consecinţele pe care le are tehnologia asupra psihicului (a creierului) și sufletului nostru.

De aceea, perioada Postului Mare este una propice folosirii cu cât mai multă zgârcenie și înţelepciune a mediilor digitale. Insist pe acest lucru pentru că, în lumea aceasta hiper-tehnologizată în care trăim, nimic nu creează dependenţă așa cum creează tehnologia. Mie îmi este aproape rușine, când mă duc într-un aeroport, și văd acolo sute de oameni, toţi cu telefoanele în mână. Iar unul dintre aceia sunt și eu – în loc să am o carte, sau să mă bucur de ceea ce este în jurul meu, sau să mă rog, iar nu să stau cu ochii afundaţi în ecran, hipnotizat de ceea ce îmi oferă, prin scrollare, device-ul pe care îl folosesc”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.