ION CHIRIAC – ÎN MEMORIAM (1963-2021)

1
1071

”Nu vorbi, scrie despre toate câte ai văzut,

și frumusețile ce te-au desfătat acolo

vor deveni veșnice și adevărate”

Este îndemnul pe care omul, întors din rai din nou pe pământ, îl primește de la primul trecător căruia, în nerăbdarea lui, a vrut să-i povesterască despre frumusețile văzute acolo. Întâmplător acel trecător era Domnul (Ioan Gh. Pricop din Prefața ”130 de ani de învățământ în Ghermănești”, Ed MONDOGRAF, Constanța, 1995, autor prof. Constantin Partene).

Ion Chiriac nu a vorbit, el a cântat cu vocea lui inconfundabilă, cu chitara lui măiastră; iubirea, omul, orașul, patria, neamul, bucuria și tristețea și, nu în ultimul rând, înveșnicirea omului prin credință și omenie. Și toate acestea până în ziua aniversării sale, 20 februarie 2021, pentru că misterul morții, ce ne înconjoară pe fiecare dintre noi, s-a abătut de data aceasta, mult prea devreme, asupra unuia dintre simbolurile culturii vasluiene, Ion Chiriac, plecat dintre noi la vârsta când ar fi putut să ofere încă mult spațiului nostru cultural.

58 de ani, vârsta la care Ion Chiriac ne părăsește pe neașteptate, pentru un creator înseamnă maturitate creatoare, înțelepciune în alcătuire, experiență în mânuirea versului și a instrumentului său, chitara, de care nu s-a despărțit niciodată. Ivit din vatra multimilenară a acestui popor, din zona de temelie și veșnicie a satului românesc, Ghermăneștii vasluiului, întreaga sa evoluție și creație avea să se centreze pe folkul românesc, gen muzical care își trage seva din balada și doina strămoșilor noștri, dându-i prin arta sa substanță, consistență și valoare.

A văzut lumina zilei în data de 20 februarie 1963 în străvechea așezare românească de pe valea Prutului, Ghermănești, astăzi sat component al comunei Drânceni, județul Vaslui, în familia gospodarului Vasile și Mărina Chiriac, Ion fiind al patrulea copil din cei șapte frați și surori, toți cu înclinație pentru învățătură și muzică. Clasele primare și școala gimnazială le va absolvi în localitatea natală, iar cursurile liceale la Liceul ”Emil Racoviță” din Vaslui. Spre cinstea comunității Ghermănești, exista acolo o adevărată mișcare culturală, susținută de școală și căminul cultural, prin existența unei formații de mandoline, cor și dansuri în școală, formație de țitere cu soliști adulți la căminul cultural și chiar un ansamblu folcloric, aspect ce în zilele noastre pare o curiozitate de vreme ce căminele culturale s-au închis, iar preocupările în școli sunt doar la latitudinea unor profesori, învățători sau educatori entuziaști. Iată contextul fertil în care Ion Chiriac și fratele său Gelu, cu un an mai mic (n. 23 februarie 1964), au crescut și dezvoltat până la absolvirea gimnaziului, participând la tot felul de concursuri și evenimente culturale, duetul lor acompaniat de chitară cucerind publicul oriunde ar fi apărut.

Ion Chiriac și fratele său Gelu vor fi puși în valoare de talentații lor profesori: Teodor Lemnaru și Anton Gheorghe Ieremia (care le vor versifica și pune pe muzică interpretările lor de început; ”Torna, torna fratre”, ”Decembrie”, pe versurile lui George Bacovia, și ”Moartea căprioarei”, pe versurile lui Nicoale Labiș), într-o perioadă când fenomenul cultural în România cunoștea un avânt cu totul deosebit (prin mișcările culturale de masă), greu de egalat în istoria noastră contemporană. Timp de 10 ani (1976-1985) vor încânta sute de mii de români, adunați pe stadioane sau lăcașuri de cultură în inegalabilele spectacole de masă ale cenaclului ”Flacăra” sub genericul ”Antena vă aparține”, spectacole care făceau să tresalte spiritul național, să vibreze patriotismul, istoria și tradiția românească, sub bagheta inegalabilului Adrian Păunescu.

Vocea lor candidă, patetică, dar și pătrunzătoare, cu acele terțete extrem de melodioase, făceau să vibreze coarda cea mai sensibilă a sufletului românesc, aducând oamenilor și îndeosebi tinerilor pacea, liniștea și speranța în mai bine. Prin prestațiile lor scenice în cele peste 9.000 de spectacole, prin aparițiile lor emoționante cu interpretări originale, accentuate și de inocența și candoarea vocilor lor, numele ”fraților Chiriac” (Ion Chiriac și fratele său Gelu), vor rămâne adânc încrustate în memoria culturală a neamului nostru. Piese precum ”Moartea căprioarei”, ”Trandafirul albastru”, ”Actorul”, ”Voi cânta iubirea”, ”Un om în amurg”, ”Prea târziu”, ”Ți-am adus un oraș” și multe altele la fel frumoase, vor rămâne în  fonoteca de aur a culturii române.

Nu știu câte orașe din țară s-au bucurat de privilegiul de a avea un cântec sau imn dedicat lor, dar știu sigur că nici unul nu a avut parte de o linie melodică mai frumoasă, sau un mesaj mai onorant precum are Vasluiul, pe care Ion Chiriac l-a iubit cu inima, sufletul și muzica sa: ”Te iubim scump oraș / Liniștit, drag și blând”, spune cantautorul, și continuă cu refrenul ”Timpul trece-n statui / ca lăstarul spre rod / Orice om din Vaslui / e-un străvechi voievod / El înalță cetăți / de lumini și iubiri

Și deschide noi porți / către mari împliniri”… ca să citez doar câteva versuri din mărturisirea sa artistică.

Va continua cariera artistică și după încetarea spectacolelor cenaclului Flacăra, participând cu muzica lui alături de artiști și formații celebre ale timpului până în 1990, moment care îl va determina pe Ion Chiriac să insiste în repertoriul său pe latura naționalist-patriotică, cântând mai ales drama românilor din Basarabia și Bucovina. Memorabile au rămas spectacolele de la Chișinău când celor patru Ioni din Vaslui (Ion Iancu Lefter, Ion Enache, Ion Parfene și Ion Munteanu), li s-a alăturat și Ion Chiriac ridicând în picioare săli de spectacole arhipline, atunci când apăreau înfășurați în tricolor,  rostind și cântând nația română și unitatea ei.

Va urma o perioadă de liniște în ceea ce înseamnă prestație publică, perioadă în care își va desăvârși studiile de canto la Conservatorul din Iași și va începe o lungă perioadă de activitate în inițierea tinerilor în tainele muzicii și chitarei, de activitate creatoare în domeniul compoziției, alcătuirii textelor și înregistrărilor.

În ultimii ani s-a axat mai mult pe muzica religioasă, abordând texte cu profundă rezonanță spirituală cum sunt cele închinate Maicii Domnului. Ultimele zvâcniri, sub aspectul spectacolelor de amploare, vor fi pe 15 iunie 2014 când fiul celebrului Adrian Păunescu, Andrei, va organiza la Vaslui un spectacol folk memorabil, în încercarea de a readuce în atenția publică celebrul cuplu Ion și Gelu Chiriac. Într-o sală arhiplină, cu spectatori de toate vârstele (tinerii de ieri sau generația în blugi și tinerii de azi – generația internetului), s-au retrăit momentele de altădată, cu aceiași emoție și participare entuziastă. După acest eveniment au mai fost participări la festivalul ”Adrian Păunescu” și ocazionale la unele evenimente culturale locale sau regionale.

Va păstra însă același patos în rostire, aceiași voce hotărâtă în textele sale patriotice și duioasă atunci când cânta dragostea și istoria neamului.

Acum, la ceas de despărțire, e bine să reținem că pentru zona noastră, Ion Chiriac împreună cu fratele său, a însemnat un adevărat fenomen cultural de care trebuie să fim mândri, dar pe care trebuie să-l gestionăm cu grijă. Ceea ce poate nu s-a reușit pentru el cât a fost în viață, ar trebui să recuperăm acum.

În primul rând, ar fi o datorie de onoare ca tot ce a gândit, a scris, a compus sau a cântat, să se regăsească într-un volum care să-i evoce viața și talentul său. Restul va veni de la sine, pentru că odată personalitatea lui conturată din perspectiva timpului, vom avea adevărata dimensiune a valorii sale în planul culturii vasluiene și naționale.

Și asta cu atât mai mult, cu cât ținutul Vasluiului are o datorie față de omul care ne părăsește atât de timpuriu, pentru că Ion Chiriac l-a iubit, l-a cântat și i-a dus faima în lume.

Până atunci, corul îngerilor să-l însoțească în drumul său spre o lume mai bună, așa cum muzica lui ne-a însoțit aici, pe pământ, în speranțele noastre de mai bine și Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace printre drepții Săi.

Valeriu Lupu – doctor în științe medicale

1 COMENTARIU

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace,din pacate ne parasesc pe rand artistii nostri dragi care ne-au bucurat inimile cu sensibilitatea si profunzimea interpretarii lor pornita pur si simplu din suflet si care ajungea direct in sufletele noastre.Din pacate recunoasterea publica nu a fost pe masura talentului .Ii urez drum bun printre ingeri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.